GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul Memorial Nicolae Iorga, Vălenii de Munte
În 1969, Editura Meridiane scotea o broșură intitulată ”Casa Nicolae Iorga. Vălenii de Munte” scrisă de istoricul prahovean Nicolae Simache, întemeietor a mai multor muzee prahovene, printre care și cel vizitat de mine, în toamna anului 2018.
Acum se numește Muzeul Memorial Nicolae Iorga, se află în centrul orașului Vălenii de Munte, într-un spațiu mare, modernizat, bine îngrijit, pe str. George Enescu nr. 1-3.
În drumul spre localitatea Cheia, cu frumoasele sale case de vacanță, faceți un mic popas la acest muzeu care, vă va încânta cu frumusețea și farmecul vieții de odinioară. Nicolae Iorga a fost un mare iubitor de valori autentice românești și veți descoperi lumea magică a acestora.
Născut la Botoșani, rămas orfan de tată la vârsta de 5 ani, micuțul Nicolae dă dovadă de multă precocitate. Eliminat din două licee, respectiv Botoșani și Iași, pe diverse motive, eminentul elev se înscrie la Universitatea Iași și după doi ani de studii își ia Licența cu magna cum laude.
În perioada studenției, ia primul contact cu orașul Ploiești la un congres studențesc și va sta la Hotel Victoria, hotel care, din păcate, nu mai este. Cu ocazia altei vizite, una pe temă politică, se pare că și-ar fi exprimat dorința de a se așeza în Ploiești, punând ochii pe Casa Moruzoaiei, din cartierul Tabaci, zona cea mai veche a orașului. Dar nu a fost să fie! Aici am vrut să ajung, la Ploiești și mă opresc!
Despre activitatea sa de istoric nepereche a curs multă cerneală, dar, cunoscut și arhicunoscut de unii, cunoscut mai mult sau mai puțin de alții, poate chiar foarte puțin de unii ca mine, o vizită la muzeul din Vălenii de Munte, ”face bine”... la intelect!
De ce Văleni? După un concediu binemeritat petrecut aici și la invitația cumnatului său, va îndrăgi zona, deși așa cum el spune, Nu era pe atunci nici cale ferată, așa încât de la Ploiești se pornea pentru vreo două ceasuri de înaintare înceată în vechile trăsuri ce sunau de-a lungul Văii Teleajenului din clopote, pentru a speria lupii, ,,
Vizita la Muzeu.
La o primă vedere, casa are un aspect grandios, aș zice. intrăm pe o poartă masivă din lemn, străjuită de coloane albe, dincolo de care pășim cu sfială pe un pavaj din pietre mari de râu și admirăm. Admirăm casa. Ne întâmpină o doamnă drăguță și ne spune că această casă a fost cumpărată de Nicolae Iorga, de la un boier local și atestată documentar de la 1833. Era o ruină. O restaurează și o extinde pentru familia sa numeroasă, formată din 7 copii, din a II-a căsătorie cu Ecaterina Bogdan din Brașov.
Casa are o temelie înaltă, este așezată cu fața spre sud și un cerdac sprijinit pe 12 stâlpi din lemn cu capiteluri sculptate. Atenția vizitatorului este atrasă de ușile de intrare în pivnița casei, uși din lemn, prinse în bolțari din lemn și ornate cu bumbi din fier forjat.
Urcăm scara ce duce la cerdacul mare și bine luminat, întins pe toată suprafața sudică a casei. Aici, o placă informativă spune că urmașii au donat casa statului, în 1963.
Grupul nostru, format din colaboratori ai unui mare muzeu din Ploiești, pătrundem cu emoție în spațiul cândva locuit de marele Nicolae Iorga. Planul casei este unul simplu, cu specific românesc, cu odăile așezate de o parte și alta a sălii. La capătul acestei săli se face trecerea spre aripa adăugată la renovare și destinată copiilor. Bucătăria, am aflat că era undeva pe la parter, acum ocupată de birourile personalului.
Pe hol se află lăzi de zestre, scoarțe populare, mobilier sculptat, dar și portretul savantului realizat de fiica sa, Magda, în 1930. Mai bine de jumătate din copii săi, au avut înclinații artistice, precum pictura (Magdalena născută 1905), sculptura (Liliana născută 1910), arhitectura (Valentin născut 1912), grafică și pictură (Alina născută 1916), restul fiind diplomați, medici, profesori.
Prima încăpere vizitată este Biroul de lucru al savantului. Doi pereți sunt ocupați de ferestrele mari, prevăzute cu perdele din materiale fine, țesute la război și alți doi pereți ocupați de imensa bibliotecă ce a aparținut savantului cu lucrările sale editate în diverse limbi, lucrări de specialitate, artă și colecții de ziare. Pe un frumos covor cu ornamente florale se află biroul din lemn cu multe sertare, mapa din piele, călimara cu pana de scris, lampa de epocă și fotografia soției sale.
Încăperea alăturată biroului, este dormitorul, de un rafinament aparte. Mobilierul din lemn de paltin este sculptat în stil tradițional românesc, perdelele mi-au atras în mod deosebit atenția prin calitatea deosebită a pânzei. Pe micul birou așezat la fereastră se află o frumoasă lampă cu abajur alb, o călimară de epocă, cred din onix, cuțitul pentru deschis corespondența.
Pe altă latură a încăperii, un bufet cu o frumoasă cană din cositor (?) și câteva sticluțe pentru toaleta de dimineață.
Pe latura opusă culoarului aflăm încăperea de primire a doamnei Ecaterina cu un birou la fereastră, un covor aidoma celui din biroul savantului și perdele de o finețe rară.
Alături se află salonul de oaspeți, sau sufrageria. Este o încăpere mare, bine luminată, aranjată cu mobilier și scoarțe românești, remarcate de altfel, în toate încăperile. Aici sunt expuse două tablouri de Nicolae Grigorescu, un Flori de măr și Pe valea Câmpiniței
La capătul holului, coborâm scara și ajungem la fostele dormitoare ale copiilor, unde sunt expuse fotografii de epocă din activitatea savantului, cum ar fi aceia de Președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, A Ligii Cuturale a Tuturor Românilor, de Prim Ministru și Membru al Academiei.
În altă încăpere, un manechin prezintă costumația de academician, purtată la 1910.
Am admirat curtea din spatele casei, un spațiu generos, probabil loc de joacă pentru copii.
Am ieșit foarte încântați din acest muzeu ce nu trebuie ratat la un drum pe meleaguri prahovene și nici muzeul alăturat, Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului pe care l-am vizitat în aceeași zi. A rămas de văzut Muzeul de Artă Religioasă, pentru un alt drum pe Valea Teleajenului, chit că ne vom întâlni cu lupul în cale.
Trimis de mihaelavoicu in 12.01.19 08:16:35
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VĂLENII DE MUNTE. A mai fost în/la: diverse locuri din țară
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mihaelavoicu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.18591610 N, 26.03990230 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Muzeul Memorial 'Nicolae Iorga', VĂLENII DE MUNTE" (deja existentă pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@mihaelavoicu: Profit de pauza pe care mi-am luat-o pentru a scrie cateva randuri despre acest important obiectiv turistic. Vad ca de la ora 9; 13, cand am dat primul vot (cel putin asa sper eu) si pana acum, fix doua ore nu a avut curaj nimeni sa scrie un ecou, doua randuri macar.
Asa ca incerc acum eu (om batran) sa adaug, in cateva randuri, unele amanunte care ar putea interesa pe cei care vor dori sa miziteze muzeul.
Eu am fost doar o data, doar in curte, ca era inchisa Casa Memoriala, cum se numea atunci, in 1977. Mergeam cu un Trabant sa facem rost de cherestea de la Slon si intreband la intrarea in Valeni de drumul spre Cislau, din care ne abateam spre Slon, ni s-a spus ca este in centru, pe langa Casa Memoriala Nicolae Iorga. Am trecut pe langa casa, dar la intoarcere am vrut sa o vizitam, dar la acea ora nu am putut decat sa intram in curte si sa ne invartim pe langa casa, programul de vizitare fiind deja depasit.
As completa faptul ca in cladirea casei, intre cele doua razboaie, a functionat, daca nu ma insel, o Universitate Populara, unde cursurile erau tinute de marele istoric. Si tot aici a functionat si tipografia Datina Romaneasca, tot din initiativa lui Nicolae Iorga.
Si tot legat de zona, in 1977, la Drajna de sus, de unde se merge la Slon, era o moara de apa, inca in functiune. Mai exista acea moara?
Sper ca ne vei delecta si cu impresii de la Muzeul Etnografic din casa familiei Bellu.
Numai bine si calatorii placute!
@mihaelavoicu:
Mi-ati amintit de vizita noastra la aceasta casa muzeu unde am apreciat ghidajul de calitate.
Noi am cuplat vizita asta cu cea la Muzeul Vaii Teleajenului situat oarecm peste drumul principal.
Personalitatea lui Iorga este foarte bine pusa in evidenta la muzeu.
Numai bine! Felicitari pentru articol si promovarea acestui loc situat in drum spre Cheia, un loc potrivit pentru o pauza educativa.
@webmaster: Mulțumesc, Web! Nu degeaba astăzi este Ziua cuvântului ”mulțumesc”.
@liviu49: Mulțumesc pentru lecturarea muncii mele! Astăzi este Ziua cuvântului ”mulțumesc”. Oricum, tot aș fi mulțumit! Să l-e luăm pe rând:
1. După validare, mi-am aruncat ochii pe rev. după eventuale greșeli și văd deja un vot. Era liviu49. Mulțumesc!
2. Zona de nord a județului, pe la Slon, Bătrâni, Starchiojd, este de o frumusețe rară și un aer de te pălește în moalele capului. Asociația Arhitecților au cumpărat și refăcut ”a la carte” o bijuterie de casă în Chiojd (dacă greșesc, sigur tata123, mă va corecta), de-i spune ”Casa cu Blazoane”. Caută pe internet, este superbă.
3. Nu am vrut să lungesc prea tare articolul, dar erau încă multe de adăugat. Iorga cumpără casa în 1907 și în 1908 deja funcționa o tipografie de-i zicea Neamul Românesc ulterior va primi numele de Datina Românescă. Și tot în 1908 se deschid cursurile Universității de Vară, care se țin și în zilele noastre în fiecare lună august, la Centrul Cultural din Văleni. Prin anii 90 și ceva am expus în holul Centrului Cultural o mică expoziție de goblenuri, care a fost și nu a fost admirată. Georgeta Fillitti a fost extrem de încântată, în timp ce altă personalitate foarte cunoscută, nu.
4. Nu cunosc nimic în legătură cu moara de apă de la Drajna. Wow... ce peisaje sunt și pe acolo!!
5. Muzeul Etnografic amintit este alăturat casei lui Iorga. Muzeul Conacului Bellu este la Urlați. Merită și de 10 ori, a fi văzut.
Scuze, m-am lungit cam mult, dar e ziua cuvântului MULȚUMESC.
@Dan&Ema: Am citit articolul la vremea respectivă. Și Muzeul Natura Văii Teleajenului este nou modernizat. Poate-i va veni rândul.
MULȚUMESC! Este doar Ziua cuvântului magic, ”Mulțumesc”
@mihaelavoicu: E randul meu sa-ti multumesc, apoi s-o iau p'a rand si sa raspund provocarilor, punct cu punct.
2. Zona de nord, in care se afla satul, sau comuna, nu stiu exact ce este, Slon este, dupa parerea mea un model de taram salbatic, nealterat de mana omului. Am nimerit intamplator la Slon in 1977, cautand cherestea pentru casa pe care urma sa mi-o construiesc. Nu am gasit cantitatea de care aveam nevoie la adresa indicata, am fost indrumat sa merg sambata in targ la Ploiesti si acolo voi gasi ce caut eu. Am fost sambata in targ, am gasit ce cautam, dar, inainte de a ne intoarce acasa am maitras o fuga cu Trabantul pana la Slon. Nu puteam sa nu vedem "salbaticia salbatica " asa cum o numea cumnatul meu acea frumusete. Dupa 1980, in niste drumuri de la Slanic, Valeni spre Cislau, Magura, am mai fost cu camionul, de data asta, dar a fost la fel de frumos.
Casa cu blazoane am vazut-o saptamana trecuta, intr-un film pe un canal de turism si am ramas impresionat de spusele ghidului casei. Dar eu am inteles ca aceasta casa se afla in judetul Buzau, in satul Chiojdu. Sper sa vorbim amandoi de aceasi casa. Eu internetul, mai incet pentru ca am dubiile mele legate de informatiile de acolo.
3. Am citit eu bine, sau acolo scrie de o expozanta de goblenuri, prin anii 90 si ceva? Treaba cu apreciatul este foarte relativa si depinde gustul omului, de care, dupa cum stii, nu te poti lua. Daca ai si viciul acesta nu pot decat sa te felicit si sa-ti multumesc. Cunosc o fosta colega de liceu, care era bibliotecara si m-a ajutat in perioada 1987-1989 sa citesc foarte multe carti de istorie care nu se prea gaseau prin librarii si care a fost si ea muscata de microbul acesta al artei decorative pe textile.
Si ea a avut multe expozitii de goblenuri si tapiserii, de care am aflat intamplator acum cateva luni.
5. Eu am gresit, pentru ca am combinat Muzeul Etnografic din apropierea Muzeului Nicolae Iorga cu cel de la Urlati, din casa familiei Bellu. Acesta mi-a fost laudat cu ceva ani in urma, dupa ce, in drum spre Siriu am vrut sa ne abatem spre Urlati, de un prieten care vizitase acest muzeu. Oricum, daca vei scrie despre amandoua nu ma supar!
De data asta chiar m-am intins la vorba!
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Da, Casa cu Blazoane este la Chiojdu, în județul Buzău și încă se mai poate vizita, după care va fi numai la dispoziția Uniunii Arhitecților. Nu știu exact, dar aș dori să nu fie așa, să se poată vizita permanent. Eu nu am văzut-o încă.
Goblenul a fost (acum nu mai lucrez) pentru mine mai mult decât o pasiune, a fost un suport. Am avut o mică expoziție pe temă turistică și la întâlnirea de la Alba Iulia din 2018. Numai unicate, creații personale.
Cu bine!
@mihaelavoicu: Superb obiectiv!
Iată ce scria Nicolae Iorga despre așezămintele sale în revista Boabe de Grâu din 1930:
Așezămintele mele din Vălenii de Munte sunt o lecție nu numai pentru cine stă acolo să le asculte, ci pentru întreagă această societate românească ahtiată de ajutoarele bugetului, după ce s-a aservit inițiativelor oficiale, de obiceiu false și schimbătoare.
Ele au răsărit dintr-o nevoie a societății și au fost întreținute, după darul la zidire al Românilor americani către mine, cu un foarte slab ajutor de Stat, și numai pentru unele din ele, au fost întreținute, zic, prin mijloace pe care orice bunăvoință, doar cu puțină inteligență în serviciul ei, le poate descoperi.
Afară de tipografia veșnicelor deficite, afară de cursurile de vară, cerute de Bucovineni, în frunte cu neuitatul Gheorghe Tofan, un om numai de credință și muncă, fără pretențiile care la noi fac sufletele caricaturale, afară de aceste adunări pe o lună ale unor oameni de toate vârstele, dar cu o singură direcție morală, veniți din toate părțile românismului, și peste „vama cucului” din Carpații păziți de jandarmi, adunări având scopul de a primi liber lămuriri despre lucruri actuale și mai ales de a putea discuta ei între ei asupra lor, celelalte așezăminte s-au întemeiat: unul după altul, unul născând firește pe celălalt, din mila de lucruri și din mila de oameni.
Numai bine!
@tata123: Frumos! Ce greoaie este la citit, scrierea asta veche!
Vorbește de Școala de Misionare și extinderea acestei clădiri. Am început să scriu ceva despre Muzeul de Etnografie dar, din greșeală am șters tot. Am văzut ce sunt misionarele, dar tot am o nelămurire. Erau tinere deja, învățătoare și numai se instruiau suplimentar, sau erau ”novice” și urmau cursurile de un an pentru a ieși învățătoare? Repartizate apoi la sate urmau a școlariza copiii fără posibilități materiale.
Mulțumesc pentru intervenție! A fost interesant. Numai bine în noul an!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2022 O lectie de istorie si cultura – Muzeul “Nicolae Iorga” – Valenii de Munte — scris în 08.11.22 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2016 Muzeul Nicolae Iorga din Valenii de Munte - un muzeu care are multe de spus! — scris în 12.03.17 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2011 Muzeul memorial Nicolae Iorga- Valeni, Prahova — scris în 13.01.12 de silvia tudoran din BUCURESTI - RECOMANDĂ