Muzeul de etnografie și artă populară Pucioasa

TIPĂREȘTE

În județul Dâmbovița, la circa 100 de km distanță de București, se află stațiunea balneară Pucioasa. Acest orășel cu un caracter patriarhal în cea mai mare parte a arealului său, cu blocuri doar în zona centrală, păstrează o atmosferă liniștită, chiar boemă pe străzile cu vile vechi. Aproape de centrul orașului putem vizita unul din cele două muzee din localitate, și anume Muzeul de etnografie și artă populară Pucioasa.

Informații generale. Casa-muzeu este situată la intersecția b-dului Republicii (fosta stradă Regală) și str. Radu Cosmin, chiar în perimetrul primelor blocuri din oraș. Muzeul se află pe marginea DN 71 fiind semnalizat printr-un panou amplasat pe clădire. Nu există parcare specială pentru muzeu, puteți lăsa autoturismul pe str. Radu Cosmin în fața muzeului. Programul de vizitare, afișat pe ușă, se desfășoară doar în zilele de miercuri, joi și vineri între orele 09.00-17.00. Pe saitul Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” din Târgoviște, instituție care tutelează muzeul din Pucioasa, este precizat faptul că în primul și al treilea weekend din fiecare lună muzeul etnografic este închis. Prețul biletelor variază între suma de 6 lei/adult și 3 lei/elevi, studenți și pensionari. Există o taxă foto de 15 lei/aparat pentru amatori, dar și o taxă video.

Vizita la muzeu. Ne-am străduit să ajungem la Pucioasa într-o zi de vineri după-masă până la ora închiderii; pentru a evita acest risc am luat legătura cu câteva zile înainte cu personalul muzeului – am reușit să ajungem până la la ora 16.00. Casa Mihai Dobrescu, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea (conform Listei monumentelor istorice), posibil peste o locuință mai veche, este clădirea care adăpostește astăzi muzeul localității balneare. Familia Dobrescu a ocupat un loc important în istoria orașului, având un statut social ridicat. Această locuință, mai ales camerele de la etaj, era oferită cu chirie celor care veneau la băi/tratament în Pucioasa.

Muzeul din Pucioasa nu are doar un caracter etnografic, ci încearcă prin câteva elemente să ne introducă și în istoria localității. Casa Dobrescu este o clădire solidă, de formă dreptunghiulară, prevăzută la etaj cu un pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn sculptați, un adevărat exemplu de arhitectură populară care a evoluat către o locuință orășenească aparținând unei familii înstărite. Am pătruns în interior, la parter fiind expuse obiecte care au legătură cu istoria balneară a Pucioasei. Izvoarele de ape minerale sulfuroase descoperite și puse în valoare pe la 1828, au condus către apariția „Băilor Pucioasa” în 1928. Parterul muzeului este constituit dintr-un mare spațiu deschis, împărțit în două zone, podite cu dușumea de lemn. În prima zonă vedem copii după documente vechi care menționează localitate, reproduceri ale unor ilustrate de epocă, precum și o vitrină cu documente privind istoria învățământului local. A doua zonă cuprinde obiecte care au legătură cu exploatare în scop terapeutic a izvoarelor minerale: o clepsidră în suport de lemn care indica durata băilor, o ciutură de scos apa, un butoiaș-recipient pentru băut apă minerală, un butoi de dimensiuni mari utilizat la transportul apei sulfuroase, o cadă de lemn cu armătură metalică folosită pentru băi. Lângă cele două spații mai există o cameră de mici dimensiuni unde admirăm câteva piese textile, două costume populare (femeiesc și bărbătesc), obiecte de lemn gospodărești și instrumente utilizate în procesul de realizare a unei țesături.

Urcăm la etaj unde găsim alte două încăperi principale, alături de două spații mai mici. Într-una din camerele mari găsim un mobilier simplu, țărănesc, confecționat din lemn și textile țesute la război. Am remarcat printre exponatele de aici frumoasele păpușare de lemn (forme decorative pentru caș) sculptate cu migală, dar și stâlpi de casă decorați. Cea de-a doua cameră se remarcă prin stilul orășenesc al mobilierului (pat cu tăblii de metal, scaune de lemn încrustate cu diverse motive), prezența unor aparate „moderne” (patefon, radio), fotografii de familie și prezența unui colț de rugăciune. Alt obiect expus într-una din încăperile anexe și care ne-a atras atenția în mod deosebit a fost o ladă de transport valori – un cufăr solid din lemn, armat cu chingi de fier și prevăzut cu trei rânduri de încuietori. Compartimentele secrete (4 sertărașe) sunt mascate de o placă de lemn culisantă și de un spațiu cu capac situat deasupra sertărașelor. Mi-a plăcut și porțiunea de perete decopertată de pe hol care ne permite să vedem modul de construire (împletitură de nuiele groase încărcată cu lut).

În final pot spune că vizita în acest mic muzeu orășenesc de etnografie/istorie mi-a dat prilejul să văd câteva exponate interesante. În cele circa 40 minute petrecute am putut să îmi închipui modul în care locuiau cei veniți la tratament în Pucioasa în perioada interbelică și am aflat câteva detalii despre exploatarea izvoarelor minerale și despre viața de altădată din stațiune – mulțumiri doamnei muzeograf pentru amabilitate.

Vreau să remarc însă starea destul de proastă în care se află clădirea muzeului înființat în anii '70. În ultimii ani s-a tot vorbit despre o reabilitare a Casei Dobrescu și se pare că în acest an s-ar putea demara lucrări de consolidare și restaurare, posibil din fonduri europene. E păcat de această bijuterie arhitecturală locală și de fondul muzeistic pe care îl găzduiește, doamna muzeograf vorbind de sute de vizitatori pe timpul verii, majoritatea persoane venite la tratament. Aș propune o schimbare a modului de expunere, o refacere a etichetelor care prezintă exponatele și ascunderea/mascarea numerelor de inventar alocate obiectelor. Să auzim numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 2200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI