La Muzeul “Crama 1777” - Valea Călugărească

TIPĂREȘTE

În noaptea precedentă celei de a treia zi a sejurului nostru petrecut în zona Dealu Mare, plouase mult și abundent. La primele ore ale dimineții norii încă își mai scuturau preaplinul făcându-ne să ne întrebăm dacă părăsind Pensiunea "Fetească Neagră" din Valea Călugărească - cea care ne adăpostise în periplul nostru prahovean - vom reuși să mai vizităm câte ceva în drum spre București sau va trebui să mergem fără oprire, direct acasă. Dar, până să ne trezim de tot, până să ne pregătim bagajele, să predăm camera și să ne savurăm cafeaua, ploaia și-a mai potolit furiile. Când am coborât la mașină, din cer se mai scurgeau răzleț doar câțiva stropi. Dătătoare de spranțe, vremea ne îndemna să încercăm a ne urma planul atât de minuțios elaborat mai înainte. Cum nu puteam părăsi Valea Călugărească fără a vizita cel mai cunoscut, cel mai frumos și cel mai recomandat obiectiv al său - Muzeul "Crama 1777" - am decis să nu părăsim zona fără a ajunge și acolo.

De la pensiune până în Valea Largă, în dealul unde se află muzeul, nu aveam de parcurs decât 1 km, atâta doar că linia continuă, dublă, care străbate întreaga localitate, ne-a obligat să virăm la dreapta și să continuăm până la ivirea primei posibilități legale de întoarcere.

Un indicator turistic semnalează la dreapta drumului principal (venind dinspre Albești Paleologu) direcția spre Muzeul "Crama 1777". După câteva sute de metri, pe un drum îngust, dar asfaltat, am oprit lângă gardul de fier al muzeului, obiectiv administrat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești.

Programul de vizitare este de marți până duminică între orele 09.00-17.00, iar taxa de vizitare este aceeași ca și la celelalte muzee prahovene pe care le-am vizitat în acest periplu (8 lei/persoană - adulți, 4 lei/persoană - pensionari și eroi ai revoluției, 2 lei/persoană - copii, elevi și studenți). De menționat că la Muzeul "Crama 1777" taxa de vizitare ne-a fost percepută de ghidul însoțitor după terminarea prezentării și încheierea traseului de vizitare. Fără a ni se pretinde taxă de fotografiere (excesiv de mare la muzeele prahovene), prin amabilitatea gazdei, am făcut și câteva fotografii.

Despre cramă

De îndată ce am urcat treptele de piatră de la intrarea în curtea muzeului, la capătul aleii marginită de iarbă și de flori spălate de ploaia din zori, am văzut o construcție cu aspect de casă țărănească. Mare, cu un cerdac lung, clădirea are un acoperiș înalt, de șindrilă, cu două aerisiri ca doi ochi omenești. Ghivece cu mușcate roșii și câteva oale din argilă înviorau pe cât puteau aspectul mohorât al cerdacului. Acolo, urându-ne bun venit, ne-a întâmpinat doamna muzeograf care ne-a însoțit peste tot în vizita noastră și ne-a încântat cu istoria cramei și cu multe povești despre vinuri, tradiții și obiceiuri populare în care și vinul are un rol important.

Istoricul cramei de la Valea Călugărească este sintetizat în câteva fraze, pe un panou expus la vedere, în muzeu. Redau acest text: "Crama din Valea Călugărească, construită în anul 1777, conform inscripției existente pe portalul ușii, a reușit să reziste trecerii secolelor, devenind una dintre cele mai importante construcții din lemn ale secolului XXI din județul Prahova și una dintre cele mai reprezentative din zonele viticole ale Țării Românești.

Construită din blăni sau bârne masive de stejar lungi de 15 m, late de 0,30 m și groase de 0,15 m, crama - la identificarea ei - în anii 60 ai secolului XX, se afla într-o avansată stare de degradare. Profesorul Nicolae Simache o restaurează sumar și o declară muzeu, având ca administrator I. A. S. - Valea Călugărească, proprietar al terenului. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și-a propus reconstrucția Cramei și transformarea ei în muzeu pe un alt amplasament. Acest lucru a fost posibil prin bunăvoința familiei Dumitrăchescu T. Petre, donator al terenului pentru Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și Consiliul Județean Prahova, finanțator al proiectului."

Așadar, casa la care țăranii din satele înconjurătoare își aduceau roada viilor pentru a fi transformată în vin, a fost reconstruită după planuri și fotografii originale. În anul 2013 lucrările au fost finalizate și astfel a luat naștere Muzeul "Crama 1777" din Valea Călugărească.

Din pridvor, el însuși un mic muzeu, un fel de preambul a ceea ce urmează a fi vizitat, prin intrarea cu chenar dublu, sculptat, deasupra căruia se poate vedea anul nașterii cramei - 1777 - coborând câteva trepte, se ajunge în cea mai mare încăpere a cramei, locul în care se storceau strugurii și se prefăceau în vin. Din mica sală din dreapta cerdacului, se coboară în beci, acolo unde se păstrau butoaiele cu vin de maturat sau se urcă la mansardă, acolo unde este amenajată o frumoasă și foarte interesantă expoziție etnografică.

Ce am văzut la Muzeul "Crama 1777"

Desigur, încăperea cea mare a cramei, cea în care strugurii se transformau în vin, prezintă pentru vizitatori cel mai mare interes. Sunt expuse aici nenumărate obiecte și ustesile vechi, originale, toate vorbind despre vin și despre meșteșugul nașterii vinului. Am văzut o imensă copaie din lemn în care tinerele fete (conform tradiției, doar ele) striveau strugurii cu picioarele, dar am văzut și zdrobitoare manuale - una, autohtonă, datând din 1920 și alta, austriacă, datând din 1925. Ustensilele mari și grele sunt susținute de așa zisele "labe de urs". Începutul sec. XX este reprezentat și de câteva recipiente de depozitare a vinului, de o pompă folosită la stropitul viei cu pucioasă, precum și de o alta utilizată la pritocirea vinului. Tot în încăperea mare a cramei poate fi văzut un banc de lucru al unui dogar. Sunt acolo, adunate cu migală și catalogate cu știință, o mulțime de unelte specifice acestui meșteșug.

Un suport pentru păstrat sticle, o perie pentru spălarea acestora, o colecție de etichete de vinuri din perioada interbelică din care se poate deduce că și atunci consumatorii aveau predilecție pentru vinurile demiseci, un dispozitiv pentru astuparea sticlelor cu dopuri, un altul pentru destuparea sticlelor - un fel de tirbușon mai grosier, iată ce mai poate fi văzut în muzeul-cramă!

Aproape de ieșire, pe două rafturi, este amenajată o mică vinotecă cu vinuri premiate. Am văzut acolo câteva soiuri de vinuri nobile românești îmbuteliate și etichetate, dar și trei sticle prăfuite, cu vinuri de colecție - Riesling Italian din 1950, Tămâioasă Românească din 1966 și Tămâioasă Românească din 1971 - adevărată licoare a zeilor!

Încăperea cu mese lungi și bănci de lemn pregătite parcă să primească oaspeți, pe pereți cu polițe de lemn pe care atârnă căni, ulcioare și farfurii de ceramică, expune la un capăt al mesei tradiționalul colac împletit și clondirul cu vin. La celălalt capăt al mesei, în sticle care au agățate de gât plante uscate, sunt "vinuri medicinale" ale căror rețete au fost descoperite și utilizate în popor de zeci și sute de ani - vin cu mentă, vin cu pelin, vin cu pătrunjel, vin cu leuștean sau vin cu miere - fiecare potrivit pentru o anume suferință.

Dacă veți coborî în beci, veți vedea un cazan pentru țuică, diverse recipiente în care se păstra vinul sau țuica, mai multe vase din ceramică, o măsuță joasă cu scăunele, iar pe un perete, câteva bârne originale ale vechii crame din 1777.

Spre finalul vizitei noastre la Muzeul "Crama 1777" am fost conduși la mansardă pentru a vedea expoziția etnografică. Mi-a plăcut foarte mult această zonă a muzeului, poate mai mult decât celelalte, cusăturile populare fiind mai aproape de sufletul meu, eu însămi cochetând cândva cu lucrul manual. În școala primară am primit și un premiu special pentru aptitudini deosebite pentru lucrul manual. Păi, cum, dacă eu aveam deja o îndelungată experiență? Am început să cos pe prosoapele de bucătărie ale mamei, fără știrea ei, când abia împlinisem 4 ani. Dar, gata cu laudele! Să trec la lucruri serioase!

Minunate costume populare cu lucrătură artistică, cu paiete și mărgele, în culori specifice vârstei persoanei căreia îi era destinat sau momentului în care urma să fie purtat, lăzi de zestre încărcate cu țesături și lucrături manuale având ca motiv principal vița de vie, costume de nuntă, zestrea tinerei fete de măritat, haine sau ștergare folosite la înmormântare… Înduioșătoare mi s-a părut povestea batistei oferită de mireasă tânărului ei soț. Cusută cu mâna ei, batista era oferită în cadrul ritualului de nuntă și păstrată toată viața. Atunci când unul dintre ei părăsea lumea celor vii, batista era tăiată în două și cu una dintre părți defunctul pleca în lumea celor drepți unde își aștepta jumătatea. Batista și modelul cusut pe ea erau pentru recunoaștere.

N-am putut trece cu vederea nici covorul foarte vechi, cu chenar cu struguri și lujeri de viță de vie, datând din 1896 (are anul țesut în colțul din dreapta, jos) și nici vitrina cu monede din apropierea ușii. Sunt acolo monede descoperite la Jugureni (emisiuni otomane, argint, sec. XVIII), monede descoperite la Valea Călugărească (emisiuni otomane, argint și bronz, sec. XVIII), precum și piese din tezaurul monetar descoperit la Călugăreni (emisiuni austriece, argint, sec. XVIII-XIX).

Concluzii

Dacă vă aflați în zonă, faceți în așa fel încât să vizitați Muzeul "Crama 1777" din Valea Călugărească! Veți afla povestea vinului, a acestui elixir al zeilor, al regilor, al oamenilor simpli și - aș adăuga - al bețivanilor cu obrajii veșnic îmbujorați de patima vinului… Povestită de doamna muzeograf de acolo, această poveste vi se va părea cu atât mai fascinantă!

---

VIZUALIZĂRI: 2991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI