Bun îi vinul ghiurghiuliu! … La Crama 1777 - Valea Călugărească

TIPĂREȘTE

Un muzeu de poveste sau povestea unui elixir al zeilor și, totodată, al oamenilor de rând. În acest anotimp în care natura îmbracă haine arămii, timp destinat preparării licorii care unge sufletul și hrănește spiritul (în unele cazuri), am vizitat o zonă viticolă cunoscută în țară și peste hotare: Podgoria Dealu Mare, centrele viticole Valea Călugărească-Urlați - o regiune perfectă pentru cultivarea viței de vie situată în Piemontul Carpaților de Curbură și împânzită de căi de comunicație facile. Atestarea podgoriilor din această zonă coboară până în epoca medievală, documente din secolul al XV-lea pomenind plantațiile de vie și produsul finit obținut.

Vinul, căci despre această licoare magică vorbim, este băutura obținută prin fermentația mustului de struguri, băutură alcoolică care se constituie într-un fir roșu în istoria băuturilor alcoolice. Vechimea preparării vinului și locul în care a apărut este încă subiect de dispută între cercetătorii din domeniu (historia.ro/sectiune/gene ... -sangele-zeilor). Cert este că vinul reprezintă un element omniprezent de-a lungul timpurilor în alimentația oamenilor, un component sacru în ritualurile religioase și un produs vandabil în operațiunile de comerț.

În acest areal viticol am mai călătorit, l-am tranzitat de mai multe ori, chiar am vizitat câteva obiective în regiune: Biserica dintr-o Piatră din Năeni (vezi impresii), Mănăstirea Jercălăi (vezi impresii). Cunoșteam de mai multă vreme existența în zona Valea Călugărească a unei clădiri specifice producerii vinului, declarată monument istoric, despre care am citit informații în ultimii ani în privința restaurării și deschiderii unui frumos muzeu. Instituția muzeală tematică poartă numele de Muzeul Crama 1777 și a fost inaugurate în anul 2013.

Acces auto, program și bilete. Muzeul este situat în localitatea Valea Călugărească, în apropierea DN 1B (E577) și aparține administrativ de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Instituția este semnalizată corespunzător de indicatoare turistice (cam reduse ca dimensiuni), iar cei 750 m pe aleea laterală sunt asfaltați. Există o mică alveolă pietruită lângă muzeu unde încap circa 3-4 autoturisme, șoseaua fiind destul de îngustă. Dacă veniți dinspre Ploiești nu puteți face stânga imediat pe strada muzeului fiind linie dublă continuă, trebuie să mergeți până la prima intersecție cu un drum lăturalnic (1 km).

Programul de funcționare este de marți până duminică, între orele 09.00-17.00. Prețul unui bilet este de 8 lei/adult, existând și reduceri pentru alte categorii de vizitatori (elevi, studenți, pensionari). Practic există și o taxă foto, exagerat de mare în muzeele care aparțin de Consiliul Județean Prahova, dar cu bunăvoința și acceptul celor de la muzeu am putut face câteva fotografii.

Într-un paragraf separat doresc să menționez pe doamna muzeograf Emilia S. , un om cum rar întâlnești în muzeele din țara noastră. Doamna Emilia, soție de preot, este un ghid perfect, un muzeograf bine instruit, un om care pune pasiune în meseria sa. Dânsa ne-a prezentat cu o voce caldă istoria cramei, obiectele și ustensilele care țin de industria de prelucrare a strugurilor și de păstrare a vinului, beneficiile acestui lichid alcoolic, tradițiile și obiceiurile populare care implică utilizarea licorii obținute din struguri. Mai mult, doamna muzeograf ne-a introdus în povestea vinului, ne-a prins în mrejele poveștii, ne-a implicat activ în prezentarea sa prin întrebări și îndemnuri să ne amintim de copilăria petrecută în mediul rural. Atenția acordată oricărui vizitator era maximă, pe cei veniți mai târziu rugându-i să aștepte să viziteze toate sălile împreună cu dânsa pentru a nu pierde nimic din istoria acestui „meșteșug”. Nota 10 + pentru doamna muzeograf Emilia S. !

Clădirea Cramei. Încă de la intrare în curte ne atrage privirea ansamblul a construcției de lemn masiv, pe un fond pigmentat de flori colorate de toamnă. Un ceardac larg sprijinit pe stâlpi de lemn frumos sculptați, un acoperiș generos din solzi de șindrilă – lemn, lut și piatră sunt materialele primordiale ale construcțiilor țărănești. Considerată cea mai veche construcție țărănească de lemn din județul Prahova, crama din Valea Călugărească datează din anul 1777, an cioplit pe portalul ușii. Țăranii liberi din zonă, proprietari ai unor parcele de viță de vie, utilizau la comun această cramă pentru a zdrobi strugurii și a prepara vinul – crama se mai numea „casa de stors”.

Restaurată prin anii '60 ai secolului trecut, transformată pentru puțin timp în muzeu, starea monumentului de lemn s-a degradat vizibil astfel că în 1985 s-a hotărât demontarea construcției și recuperarea materialului lemnos viabil. După evenimentele din decembrie 1989 s-au retrocedat viile de la Valea Călugărească, reconstrucția cramei efectuându-se între anii 2008-2013 pe un teren donat de o persoană binevoitoare. Muzeologii au pus la dispoziție toate documentele necesare reconstrucției (fotografii, planuri, relevee), iar constructorii au refăcut în cel mai mic detaliu crama țărănească prahoveană.

Care sunt componentele cramei? Din pridvorul lat se coboară câteva trepte în încăperea propriu-zisă a cramei, loc unde se efectuau operațiunile de presare a strugurilor, fermentare a mustului și extragere a vinului. În dreapta ceardacului se află o mică sală – birou al muzeografului și paznicului, dar și spațiu în care aflăm mai multe legende, ce de exemplu povestea viței de vie și a soarelui. Din această sală coborâm în beciul cramei, loc unde se păstrau butoaiele cu vin și sală de degustări bahice; altă scară ne conduce în mansarda cramei, un spațiu generos utilizat pentru o expoziție etnografică.

Vizită la Crama 1777. Incursiunea noastră în universul viței de vie, prelucrării strugurilor și obținerii vinului începe în sala propriu-zisă a cramei. După ce ne-a vorbit în pridvor despre construcția cramei în anul 1777, doamna muzeograf ne introduce în universul obiectelor și ustensilelor utilizate în cultivarea viței de vie, a recoltării strugurilor, zdrobirii lor, fermentării mustului, extragerii și depozitării vinului. Ne este atrasă atenția asupra unor exponate datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; linul, acea covată adâncă din lemn în care se zdrobeau strugurii (punând sub picioare o pânză de bumbac) mi-a adus aminte de obiecte similare (dar turnate din beton) văzute la bunici. Mai sunt de admirat teascuri și zdrobitoare de diferite mărimi, pompe de vin și pucioasă produse în Germania, dar și un banc de lucru al unui dogar cu toate uneltele specifice.

În beciul cramei suntem invitați să luăm loc pe băncuțele de lemn pentru a participa la o discuție interactivă. Aflăm că vinul reprezintă „nebunia tinereților și toiagul bătrâneților”, în domeniul religios acesta ocupând un loc important prin prezența în toate momentele de trecere a omului prin viață (botez, cununie, înmormântare), dar și în timpul slujbelor religioase. Vinul are „vârste”, exact ca omul: copilărie (must), adolescență (tulburel), maturitate (vin bun) și bătrânețe (vin vechi/oțetit). Doamna muzeograf ne prezintă povestea apariției butoiului, simbol al veseliei și belșugului; de unde credeți că provine expresia: „îi lipsește o doagă”? .

Pe masa din fața noastră mai multe sticle etichetate și având câteva fire de plante atârnate de gât ne exemplifică utilizarea vinului drept medicament în civilizația rurală românească. În Antichitate cu ajutorul vinului se purifica apa, chiar Hipocrate (cel mai cunoscut medic al Greciei antice) considera vinul drept o sursă de vitalitate și un „ajutor” pentru o viață lungă. De altfel, cercetătorii au descoperit resveratrol în vinul roșu, substanță antioxidantă care protejează inima și creierul. Descoperim prin spusele ghidului rețete demult uitate: vin cu pătrunjel (benefic pentru prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare), vin cu mentă (cu efecte vizibile la bolnavii de astm, bronșită și pneumonie), vin cu leuștean (utilizat în afecțiuni ale fierii), vinul pelin (recomandat în anemii, lipsa unor vitamine, boli ale sângelui). Toate aceste rețete populare sunt rezultatul unor observații de sute de ani ale țăranilor asupra efectului produs de plante în combinație cu alcoolul din vin și, în anumite cazuri, miere. Am auzit și rețete ale unor băuturi necunoscute nouă azi: afeniac (afine/fructe de pădure amestecate cu vin), mursa de miere (apă sau lapte amestecat cu lichidul rămas în urma spălării fagurilor de miere – totul lăsat la fermentat) și mustăreața (seva albicioasă a mesteacănului). Bineînțeles, în toate cazurile (medicale sau nu), se recomandă consumul moderat :)

Drept exponate vedem în beciul cramei mai multe feluri de butoaie pentru vin și țuică, un cazan de țuică, felurite vase de ceramică pentru păstrarea și consumarea licorilor alcoolice (cu adânci simboluri), o măsuță rotundă de lemn cu scăunele (avea și bunica în Teleorman așa ceva), tiugi pentru băut lichide etc. Pe un perete sunt expuse câteva bârne originale ale cramei țărănești din 1777, un asemenea fragment de lemn conținând și elementele originale de feronerie. O machetă a cramei ne ajută să avem o privire de ansamblu asupra acestui monument de arhitectură.

Urcăm și în podul cramei unde se află exponate din sfera etnografică a costumelor populare. Și aici doamna muzeograf Emilia S. ne încântă cu multiple informații, unele cunoscute, altele inedite, cu proverbe și vorbe de duh din popor, cu explicații ale unor simboluri și descrieri ale obiceiurilor populare. Expoziția poartă numele de Mlădițele vieții, un stâlp înfășurat în viță de vie, înconjurat de mai multe lăzi de zestre. În aceste cufere de lemn țăranul român ținea o sumedenie de lucruri, chintesență a principalelor momente din viața omului: icoana Nășterița, ocrotitoare și aducătoare de prunci, costumele de nuntă, zestrea tinerei fete, hainele și „podurile” pentru înmormântare. Straiele populare, costume de nuntă chiar, prezintă în multe cazuri și zone geografice motivul viței de vie. De asemenea, icoanele conțin simbolul strugurelui în anumite scene religioase.

Concluzii. Am fost fascinat de explicațiile doamnei muzeograf Emilia S. și de bogăția informațiilor aflate, de profunzimea simbolurilor și diversitatea culturii populare, toate legate de cultivarea viței de vie. Recomand cu căldură o vizită la Muzeul Crama 1777 – Valea Călugărească, un muzeu mic, specializat, dar păstrător al unor tradiții seculare expuse cu dragoste de un ghid desăvârșit.

P. S. Urmăriți o parte din explicațiile doamnei muzeograf de la Crama 1777 în următoarele filme de pe Youtube: youtube și youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 2093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI