GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Conacul Bellu – parfumul trandafirilor de la conac
TIPĂREȘTE“Palate, castele și conace românești” - o prezentare atractivă și interesantă, plină de istorii și parfum de epocă. Gazdă primitoare Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Ploiești. Prin fața ochilor defilează „trecute vieți de doamne și domnițe”, domnitori, regi și regine, nobili și boieri. De la mărire la decădere, de la glorie la strălucire, admirăm Castelul Peleș, Castelul Bran, Palatul Cantacuzino-București, Palatul Cuza, Castelul Huniazilor, Casa Domnească de la Brebu, Conacul Bellu, lista ar putea continua. De unele auzisem, pe altele la vizitasem. Surpriza a venit însă de la Conacul Bellu din Urlați, adică da, aici, aproape de Ploiești, de care nici nu auzisem. Cu multă plăcere și ochii sclipind de bucurie, muzeograful a făcut o scurtă prezentare a conacului invitându-ne să-i trecem pragul.
Toate acestea se întâmplau prin februarie. Zilele au trecut și abia acum am reușit să facem această vizită mult așteptată. În ciuda prognozei meteo deloc bune, vremea s-a dovedit însă a fi prietenoasă și am pornit duminică, nu foarte de dimineață spre Conacul Bellu din Urlați.
Drumul din Ploiești spre Bucov, Valea Călugărească, Albești - Paleologu, trece prin frumoasa zonă viticolă a județului, parte a „Drumului Vinului”. De la Albești, am făcut stânga spre Urlați, am ținut drumul principal prin oraș iar la o intersecție un mic indicator spre dreapta, singurul de altfel, anunța Conacul Bellu. După un drum drept, pe o stradă laterală vedem în față zidul alb și foișorul ce străjuiesc intrarea pe domeniul Bellu. Un punct de reper ar fi stadionul orașului Urlați, care se vede de pe domeniul conacului.
Informații utile despre muzeu: Conacul Bellu, strada Orzoaia de Sus, nr. 2, program de vizitare marți-duminică 9-17, luni închis, secție muzeală a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, histmuseumph.ro.
Preț bilete: la foișor 4lei/persoană, la conac 8lei/persoană. Pentru elevi reducere 75%, dar trebuie să aveți carnetul de note sau legitimația. Noi nu le-am avut și nu am beneficiat de reducere. Nu este obligatoriu să vizitați și foișorul și conacul. Taxa de fotografiere este de 25lei, dar de fapt nu se poate fotografia în interior, nici în foișor, nici în conac. Se pot cumpăra și suveniruri. Ceea ce mi-a plăcut a fost ghidajul, atât la foișor cât și la conac, muzeografi devotați, răspunzând întrebărilor, atât pentru grupuri cât și pentru familii.
Conacul Bellu, este considerat un monument reprezentativ al arhitecturii românești, unul din cele mai frumoase conace din Țara Românească. Ceea ce putem vizita astăzi este parte a unui complex arhitectonic ce datează se pare din sec. al XIX-lea. Situat într-o zonă pitorească, înconjurat de un parc cu arbori bătrâni, conacul poartă cu el multe povești și legende.
Foișorul străjuiește intrarea pe domeniu, falnic, având de o parte casa paznicului și de cealaltă casa grădinarului. A fost reconstruit pornind de la un singur stâlp de susținere, după vechile planuri și fotografii, între anii 2008-2010, iar în 2011 a fost deschis publicului. Astăzi el povestește despre Alexandru Bellu – fotograful, iubitorul de artă, colecționarul de costume populare românești. Pe înălțimea a trei etaje, urcând pe o scară îngustă de lemn, ghida ne prezintă obiecte de o mare valoare, de la aparatele foto nemțești sau franțuzești utilizate de Alexandru Bellu, până la covoarele oltenești ce împodobesc camerele, de la picturile pe sticlă transilvănene până la frumosul ceas săsesc împodobit cu flori. Peste tot în acest foișor sunt prezente fotografii realizate de Alexandru Bellu și reproduceri ale acestora. Muzele fotografului au fost tinere țărănci frumoase, în costume populare, oameni ai satului precum Moș Niță, fluierașul, de asemenea peisajele din valea Cricovului sau de pe valea Mieilor.
De la înălțimea foișorului se poate observa frumoasa panoramă a bogăției zonei și anume podgoriile de pe Dealul Mare.
Dar cine este acest Alexandru Bellu? Alexandru Bellu s-a născut în 1850, în București, ca fiu al lui Ștefan Bellu și al Elisei Știrbei, fiica domnitorului Barbu Știrbei.
Provenind dintr-o familie de aromâni din Macedonia, stabilită în Țara Românească, cu mulți înaintași de seamă, bancheri, miniștri sau baroni ridicați în rang de Imperiul Habsburgic, Alexandru Bellu, a studiat în Franța și Elveția. În Paris a fost introdus în lumea artelor de către unchiul său George Bellu cu nume franțuzit Georges de Bellio, medic, iubitor de artă, cunoscut ca prieten al pictorilor impresioniști din Franța. În casa unchiului său l-a cunoscut pe Nicolae Grigorescu și între cei doi s-a legat o prietenie puternică dată fiind și pasiunea comună pentru lumea satului. A studiat dreptul, dar nu a profesat ci s-a dedicat pasiunilor lui, fotografia, numismatica, filatelia. A avut mai multe proprietăți în Europa, în țări precum Italia, Elveția, Franța, dar de multe ori se retrăgea în liniștea casei de la Urlați. S-a căsătorit cu Alexandrina, originară din Urlați. Au avut șapte copiii iar unul din ei, George, cedează conacul Academiei Române în 1926, el retrăgându-se în casa grădinarului.
Alexandru Bellu, valoros om de cultură, este considerat „precursorul artei fotografice din România”, recunoscut internațional ca artist fotograf, a ieșit cu aparatul de fotografiat în natură imortalizând „imagini de o frumoasă poezie”, aici pe plaiuri românești. La un moment dat a autorizat tipărirea de cărți poștale după fotografiile sale. Fotografiile sale cu țărani români au fost reproduse în albumul "La Roumanie en images", apărut la Paris, în 1919.
Un alt nume important al familiei Bellu, care trebuie amintit este Barbu Bellu, ministru al culturii în timpul lui Barbu Catargiu și apoi ministru al justiției în timpul lui Nicolae Crețulescu, este cel care a donat terenul pe care astăzi se întinde Cimitirul Bellu.
După ce aflăm toate acestea de la ghidul foișorului, ne continuăm vizita, pornind pe aleile cu pietriș ale domeniului care se întinde pe aproximativ 5 hectare. Aerul este proaspăt, răcoros, triluri de păsărele gureșe și vesele ne însoțesc. După ploile din ultima vreme, vegetația este luxuriantă, arbori venerabili, lăstăriș, sunt lăsate să crească în voie, fără prea multă îngrijire din partea omului. Dar asta nu deranjează, sunt și câteva bănci pe drum. La un moment dat într-un luminiș descoperim minunatul conac Bellu. O casă albă cu pridvor și cu stâlpi negri, înconjurată de un gard simplu din lemn, nu are cum să nu te impresioneze prin simplitate și bun gust.
Ceea ce vizităm astăzi este de fapt casa mică, singura care a mai rămas în picioare să ducă mai departe povestea familiei Bellu. Din complexul de clădiri, făceau parte casa mare, cu patru fațade diferite, cuhnia sau bucătăria, și o biserică. La cutremurul din 1940, clădirile sunt distruse, iar singura ce scapă și de cutremure și de distrugerile comunismului, a fost casa mică ce a fost foarte bine restaurată și care astăzi își primește vizitatorii.
Conacul este înconjurat de o mică grădină, frumos aranjată, cu mici alei, bănci și trandafiri. Urcând scările conacului, nu se poate să nu te oprești și să admiri terasa împodobită cu mușcate, iar pe jos să nu fii uimit de modul ingenios de îmbinare al pietrelor de râu. Interiorul conacului este deosebit, cu mobilier din nuc, stejar sau cireș, sculptat cu o artă desăvârșită, utilizând și tehnica intarsiei sau capitonarea cu piele de Cordoba. Camerele sunt bine proporționate, luminoase, cu podele acoperite de covoare din lână, iar tavanele în unele camere sunt cu grinzi din lemn ce dau un aer intim. Pe pereți sunt multe tablouri, picturi de familie, litografii, ale unor autori precum Teodor Aman sau Carol Pop de Szathmary. Vitrinele sunt pline cu vase de porțelan, seturi de farfurii, tacâmuri, halbe de bere bavareze. Vizităm pe rând sufrageria, salonul turcesc, dormitorul, camera de lucru, salonul chinezesc. Sigur sunt multe obiecte care atrag atenția cum ar fi: un telefon Ericsson de la 1905, jilțurile care se transformă în scaune de rugăciune, scărpinătoarea din salonul turcesc, râșnița și piulița din același salon sau papucii cu clopoței folosiți la dansurile turcești, biblioteca cu multe cărți de valoare ale bibliofilului Alexandru Bellu.
Muzica vechiului gramofon umple sufrageria, iar peste tot parfumul trandafirilor din glastrele ce decorau camerele. O atmosferă boemă de secol XIX.
Ce se mai poate spune? Să nu uităm că ne aflăm într-o zonă viticolă iar sub conac se afla pe vremuri o rețea de crame, astăzi organizate puțin altfel. Crama cu arcade cuprinde unelte specifice viticulturii, butoaie, amfore de păstrat vinul. Aici în cramă se pot face poze. O altă parte de cramă a fost transformată în lapidarium, unde sunt adăpostite fragmente de sculpturi, multe fiind aduse de Alexandru Bellu din călătoriile sale.
Pe poiana de lângă conac se găsesc, acoperite de iarbă, urme ale vechilor construcții (casa mare). Mai zăbovim pe domeniu rătăcind pe alei, găsim chiar și un mic loc de joacă în acest loc plin de liniște și verdeață.
Vă invit cu drag să descoperiți într-o zi frumoasă de vară, în luminiș, un conac înconjurat de trandafiri.
Trimis de doina_c24 in 12.06.13 19:03:47
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în URLAȚI [PH].
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doina_c24); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.00093900 N, 26.23265930 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Excelent review-ul despre Conacul Bellu. Sincere felicitări!
Cu voia dumneavoastră vin şi eu cu ceva completări.
Muzeul actual se află în incinta "conacului mic". "Conacul cel mare" a dispărut la cutremurele din 1940 şi 1977.
Ultimul descendent al familiei Bellu, George, cel care a donat conacul şi moşia autorităţilor comuniste, a fost căsătorit cu o franţuzoaică modestă Odette Ruffer.
A avut o viaţă aventuroasă şi gurile rele spun a avut mulţi copii "din flori" prin satele de pe Valea Cricovului.
Şi-a trăit ultimii ani din viaţă (dec.1973)apelând la mila vecinilor, într-o clădire anexă a conacului (casa grădinarului) având o pensie mizeră.
Soţia sa Odette care nu a învăţat să vorbească niciodată bine româneşte, a murit otrăvită în 1980, la venerabilă vârstă de 92 de ani.
Oamenii din Urlaţi spun că spiritul ei bântuie noaptea prin palat şi curtea palatului, unde se aud zgomote, scârţiituri şi chiar plânset de femeie.
@traian. leuca:
Mulțumesc mult. Știți cum este, după faptă și răsplată, m-am plimbat cu plăcere alături de dvs. pe ”Drumul Voievozilor” iar acum v-am oferit și eu un scurt popas pe ”Drumul Vinului”.
Completările sunt întotdeauna binevenite. Da, este un destin trist al acestei familii sosite în România la 1780 și care a numărat oameni de cultură, miniștri, baroni și care în momentul aceste se spune că nu ar mai avea nici un moștenitor.
O zi bună!
@doina_c24: "ecoul" este mic si simplu: eu sunt urlatean din 1970 si drept sa spun nu credeam sa vad vreodata ceva scris atat de frumos despre acest conac. sigur ca am vizitat de cateva ori conacul, stiam mare parte din istoria lui si a familiei dar spuse asa... ca mai sus, sunt parca lucruri noi. felicitari sincere dar si multumiri din partea mea. ma simt deja putin mai important ca pana acum
@negoita:
În mod sigur trebuie să vă simțiți bine și important, conacul Bellu este pentru orașul dvs. o adevărată comoară.
Și orașul Urlați în sine ar putea fi o atracție turistică fiind situat pe "Drumul Vinului". Noi am ajuns duminică și tocmai se desfășurase "Maratonul Vinului", am văzut multe mașini de București, iar la conac erau mai multe familii care acum vizitau conacul Bellu.
În mod sigur voi reveni la Urlați, mi-ar plăcea să vizitez conacul toamna, iar pe site-ul orașului, www.urlati-ph.ro , pe pagina de turism, am mai găsit câteva obiective interesante pentru o zi de vacanță.
O seară bună!
@doina_c24 - am citit cu o deosebita placere!
Stiu ca la o aruncatura de bat se afla Conacul dintre Vii si reflectă exact realitatea. Clădirea este un fost conac boieresc, cocoţat mândru pe o colină şi înconjurat, de ce altceva – viţă-de-vie, că doar ne aflăm pe celebrul „Drum al Vinului“, cale ce reeditează un segment mai vechi dintr-un drum al licorii care străbătea Europa şi folosit de români. Drumul Vinului de astăzi străbate podgoriile renumite ale Prahovei, include popasuri la conace, curţi domneşti şi mănăstiri şi trece prin Filipeştii de Târg, Floreşti, Băicoi, Plopeni, Zamfira, Boldeşti, Scăeni, Bucov, Valea Călugărească, Vărbila, Jercălăi, Ceptura, Fântânele, Mizil, Tohani, iar pentru a exploata în totalitate „aurul lichid“, s-au introdus în circuitul turistic vitivinicol cramele de la Urlaţi şi Ceptura, unde sunt oferite spre degustare vinuri şi spumante de soi, însoţite de meniuri câmpeneşti tradiţionale.
Trebuie să subliniez că locul este unul cu preţuri prohibitive şi îşi deschide porţile doar grupurilor de cel puţin 10 persoane, care fac rezervare în prealabil. Preţul unei camere duble – aproximativ 100 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus.
Dacă va aflaţi în zonă, merită să daţi o fugă in afara de vizita la Conacul Bellu şi la Muzeul Bozianu, din satul Sângeru, aflat la aproximativ 25 de kilometru de Urlaţi. Programul ambelor e de marţi până vineri, de la 9.00 la 17.00.
@balasa violeta - Mulțumesc pentru vizită, completări și pentru ideile de călătorie.
Acest traseu turistic "Drumul Vinului" este din ce în ce mai cunoscut și promovat prin diverse activități ce se organizează mai ales toamna, când călătorul este răsplătit cu gustul dulce, aromat și neprețuit al mustului proaspăt. Știu că toamna se organizează zilele orașului Urlați, Crosul Cramelor, iar primăvara, atunci când am vizitat eu Conacul Bellu, se desfășura Maratonul Vinului, destinat pasionaților de cicloturism.
Recomand la rândul meu, o scurtă vizită la Mănăstirea Jercălăi. Departe de agitație, la marginea orașului Urlați, dincolo de podul peste Cricov, "bisericuța călătoare", așa cum este numită, te uimește prin simplitate și modestie. Este multă liniște în jurul ei pentru că în acest loc ai mai multe de simțit decât de vorbit.
Buna ziua. M-a incantat rew. tau la momentul la care l-am citit si iata ca dupa mult timp, avand ocazia sa trec prin Urlati am facut o escala la obiectivul despre care ne-ai povestit atat de frumos.
Am fost placut impresionata de "atmosfera" conacului si de prezentarea custodelui, un tanar foarte placut si dornic sa povesteasca celor 4 turisti rataciti intr-o amiaza de duminica caniculara cate ceva din viata familiei boieresti si mai ales multe lucruri interesante despre obiectele expuse.
Am fost impresionata de bogatia volumelor de colectie, legate in foita de aur, de Biblia in doua volume tiparita la 1570, de tablourile expuse, de icoana ruseasca dar si de cea a Maicii Domnului cu Pruncul de sec. 18. Si multitudinea obiectelor de mobilier, patul-baldachin, scaunele pentru rugaciune, masutele de toaleta incrustate cu sidef, oglinzile, adevarate opere de arta. Camera orientala cu masuta de cafea, narghileaua, obiectele din arama parca m-au transpus in lumea orientala a secolului 19.
In crama insa am fost redusa la tacere cand ghidul ne-a spus ca cele cateva "pietre" masive sunt datate de acum 2000 de ani dar mai ales cele 3 vitrine in care sunt expuse diverse obiecte de ceramica care au fost datate in urma cercetarilor ca avand o vechime de cca 6000 de ani. ?!!!
Din pacate numai foisorul, "conacul"- casa mica, si spatiul inconjurator care sunt in patrimoniul Muzeului de arheologie si istorie al judetului sunt foarte bine conservate si gospodarite, restul domeniului, aleile si catacombele care sunt sub aripa ar trebui protectoare ale primariei sunt in paragina, copacii batranii sunt napaditi de buruieni si gunoaie. Dezolante aleile.
Multumesc pentru indemnul de a vizita Conacul Bellu, o mica bijuterie istorica si culturala a zonei.
@doina_c24 - Cu ocazia votului cu numărul 50, îți acord și zuperbonusul pentru un review excelent!
Nu pot să tac. Nu pot să adorm. Simt nevoia să vă transmilt și dv. o bucurie de-a mea. Știți care sunt cei mai noi ploieșteni de-ai noștrii? Vă dau un răspuns teribil. Ariciu și Le Maitre, ploieșteni cu acte în regulă. Este un cuplu de care mi-a fost drag de cînd am aflat de ei și am citit reviewurile lor. Fie, să le priască Ploieștul nostru. Bine ați venit la noi, la Ploiești, Ariciu și Le Maitre
@amero - Mă bucur că pașii te-au purtat printr-un loc care mie mi-a rămas la suflet. Eu am fost primăvara și totul era proaspăt, verde, aproape că nu am băgat de seamă aleile neîngrijite, lipsa unor bănci, sau gardul pe alocuri rupt. Din păcate asta este...
@Mihai18 - Hei, mă alătur și eu urărilor de bun venit.
Vă mulțumesc pentru că ați lecturat reviewurile mele. De cca. 2 ani simțim lipsa reviewurilor dv. Vă rog frumos, mai încântați-ne cu un review. Cu respect.
Cum bine scrie pe butonul de votare: foarte bun / foarte util! Mai rasfoiesc prin calatoriile tale cu interes!
La multi ani!
@Dan&Ema - Mulțumesc, să ne cititim cu bine și în anul care vine!
Crăciun binecuvântat și luminos!
@doina_c24 & @Mihai18 - Aoleo, eu abia acum am văzut acest articol + ecourile elegante, uups! Vă mulțumim din suflet pentru urări și... Hai Petrolu' 
Un AN NOU de vis din partea Famigliei Speedy!!!
Mutat în rubrica "Muzeul Conacul Bellu [Urlaţi], PLOIEȘTI" (nou-creată între timp pe sait)
@doina_c24 - normal ca nu puteam sta locului si trebuia sa citesc neaparat. Ce pot spune altceva decat SUPERB, pare din poveste totul si daca n-as fi fost si eu sa vad aceasta poveste nici nu mi-ar fi venit a crede ca este o poveste de la noi. Si perioada in care ai fost acolo cand natura explodase dau un farmec si mai mare locurilor. Am citit cu foarte mare placere, felicitari, votat cu mare drag.
Cred că este unul din cele mai frumoase locuri de vizitat din Prahova. De fapt este cel mai bine conservat conac boieresc și asta datorită domnului arhitect Călin Hoinărescu, un pasionat al ”vechiturilor”!
Abia acum am dat și eu peste acest articol, superb, bine detaliat și însoțit de poze minunate! Parcă simt cumva parfumul trandafirilor! Plin de culoare, ce plimbare plăcută poate fi vara pe aleile înconjurate de verdeață. Frumos, frumos! Îmi notez în lista de dorințe... Cineva a zis să am grijă ce-mi doresc că s-ar putea să se împlinească! 
@doina_c24: Mi-a placut relatarea vizitei dv. la acest obiectiv, pe care l-am vizitat si noi luna aceasta, ne-a placut mult pentru atmosfera pe care o pastreaza pana in zilele noastre.
Daca nu voi fi prea lenes, imi voi permite sa postez si eu cateva fotografii facute cu ocazia vizitarii acestui frumos conac.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2018 Conacul Bellu - conacul cu iz patriarhal — scris în 12.07.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Drumul vinului trece pe la Bellu... Conacul Bellu — scris în 10.10.16 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată