Muzeul 'Casă de Târgoveț din secolele XVIII-XIX'- Ploiești

TIPĂREȘTE

Muzeul 'Casă de Târgoveț din secolele XVIII-XIX', denumit mai pe scurt  Casa Hagi Prodan, este amplasat în Str. Democrației, nr. 2, nu departe de Muzeul Ceasului "Nicoale Simache" pe care tocmai îl vizitasem. Reperasem acest obiectiv cu o zi înainte, atunci când am făcut un tur al zonei centrale pentru un prim contact cu orașul și pentru a identifica obiectivele mele de interes.  

'Giuvaer al vechii noastre arte'- așa cum a numit-o prof. Nicolae Simache, cel care a pus bazele multor muzee din județ - casa a fost construită în jurul anului 1785 pentru un negustor înstărit. Caracteristica acesteia este îmbinarea elementelor de arhitectură românească cu cele de influență orientală.  

Program de vizitare: Marți - Duminică între orele 9.00-17.00, cu ultima intrare la 16.30.

Taxe de acces: Nu-mi mai amintesc exact care sunt taxele de acces pentru celelalte categorii de vizitatori, dar eu, ca pensionar, am achitat 5 lei. Taxele de fotografiere sunt aceleași ca la majoritatea obiectivelor muzeale din județ, în prezent 20 lei. Știind că muzeul deține frumoase și valoroase obiecte, având în intenție fotografierea câtorva, am vrut să achit și această taxă. Spre surprinderea mea, doamna care m-a întâmpinat mi-a permis să fac câteva poze fără a plăti vreo taxă.  

Ce este și cum a ajuns până în zilele noastre Casa Hagi Prodan?

Numită astăzi Casa Hagi Prodan, clădirea care adăpostește muzeul a fost înălțată în anul 1785. După aprecierile specialiștilor este cea mai veche construcție civilă din oraș. Ea a aparținut unui negustor înstărit care, în 1801-1802, o oferă ca zestre fiicei sale Marița la căsătoria acesteia cu Ivan Prodan, meseriaș și comerciant de obiecte din aramă, venit în oraș de la sud de Dunăre, refugiat din cauza prigoanei otomane. Pentru că în 1823-1824 face un pelerinaj la Ierusalim, botezându-se în apa sfântă a Iordanului, Ivan Prodan a devenit hagiu. De aici și numele casei - Casa Hagi Prodan.

La începutul sec. XX, urmașii lui Hagi Prodan închiriază casa și în cele din urmă o vând primăriei orașului. Destul de degradată, casa este remarcată de Nicolae Iorga și de arhitectul Toma T. Socolescu. Acest edificiu va marca începutul muzeografiei prahovene. În 1915 arhitectul Alexandru Zagoritz propune amenajarea în acest imobil a unui Muzeu Istoric al Prahovei, ceea ce s-a și întâmplat la puțin timp după Primul Război Mondial. În 1919, după reparațiile necesare, în această casă s-a amenajat 'Muzeul Prahovei' - primul muzeu din oraș, cu piese reprezentative (în special etnografie și artă veche, religioasă) adunate din întreg cuprinsul judeţului.

Declarată monument de arhitectură în 1953, casa a fost reparată și restaurată. Din inițiativa prof. Nicolae Simache, încercându-se reconstituirea cât mai fidelă a interiorului cu piese originale care au aparţinut urmaşilor proprietarilor, dar şi cu alte obiecte datând din sec. XVIII-XIX, casa a devenit Muzeul 'Hagi Prodan'.  

În perioada 1985-2003, Casa Hagi Prodan a găzduit expoziția 'Nichita Stănescu' - poet, scriitor și redactor literar născut în Ploiești. Ulterior, aceasta a fost mutată în casa natală a poetului, ridicată de bunicul său prin anii ’20, acum transformată în Casa memorială 'Nichita Stănescu'.

Restaurată din nou, la 18 iunie 2005, în Casa Hagi Prodan a fost reinaugurat Muzeul 'Casă de Târgoveț din secolele XVIII-XIX', muzeu pe care îl vedem și noi astăzi.  

Vizita mea la Muzeul 'Casă de Târgoveț din secolele XVIII-XIX'

Era puțin înainte de amiază atunci când am ajuns eu acolo. Dincolo de poarta cu un avizier în care sunt afișate programul de vizită și taxele de acces, pătrund în curte. Aleea mă conduce spre casa cu cerdac și ziduri cu ornamente colorate deasupra ușii și a ferestrelor. Dau ocol clădirii căutând intrarea, prilej cu care remarc stâlpii de lemn sculptați în partea superioară și intrarea în pivniță, frumos ornamentată și ea. Cutez în cele din urmă să deschid o ușă, singura care părea a duce sus, în cerdac și - într-devăr - după ce urc o scară, ajung în fața intrării pricipale. Cerdacul lung cât toată latura casei, are în fața ușii o porțiune mult lărgită ce pare să fi fost folosită ca dormitor de vară, în nopţile prea călduroase, obicei întâlnit adesea în vechile sate românești de la câmpie.

În hol m-a întâmpinat o doamnă bucuroasă și parcă surprinsă să vadă un vizitator la acea oră. Era în mijlocul săptămânii și eram singurul vizitator. Am stat puțin de vorbă, moment în care m-am prezentat, am achitat modica taxă de vizitare (5 lei) și am ascultat o scurtă prezentare a casei-muzeu, după care mi-am continuat vizita singură, admirând un frumos interior de casă negustorească din sec. XVIII-XIX. Mi s-a atras atenția asupra faptului că toate obiectele expuse sunt originale și sunt adevărate opere de artă care au făcut parte cândva din interiorul Casei Hagi Prodan. Nu trebuia să ratez plafonul sufrageriei, din lemn sculptat, de o rară frumusețe, și nici icoana adusă de Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 5 iunie 1819 - piesa reprezentativă a muzeului.

Dar, să încep cu începutul!

Holul - asemenea vechilor case românești, împarte spațiul locuibil în două, de o parte și de alta fiind amplasate camerele. În partea dreaptă, lângă intrare, descopăr o mică vitrină cu documentație tipărită, iar pe perete, în strânga, câteva acuarele înrămate, executate în 1954 de Nicolae Polidor, înfățișând casa în care mă aflam. Ceea ce atrage atenția este sacnasiul situat la capătul opus intrării.  

Sacnasiul - construit în formă poligonală, este un spațiu destinat primirii oaspeților. În jurul ferestrelor sunt stucaturi în motive vegetale, iar plafonul casetat este migălos realizat din şipculiţe de lemn.  

Nu trebuie să fii mare cunoscător în materie pentru a remarca puternica influență orientală în ceea ce privește amenajarea acestui spațiu. Sofale comode încărcate cu perne viu colorate, covor oriental, măsuță cu intarsii de sidef pe care sunt postate vase de aramă pentru ars mirodenii și boluri pentru servit, o pereche de iminei așezați pe un scăunel, narghilele și ciubuce, dar și vechi țesături românești. Pe perete se remarcă chilimuri, dar și o panoplie cu câteva arme de foc din secolele trecute.  

Sufrageria - este prima încăpere de pe latura stângă a coridorului. Aici intru cu sfială pentru că fusesem avertizată că voi vedea un plafon așa cum doar marile palate pot avea, un mobilier bogat sculptat și mai ales icoana adusă de Hagi Prodan de la Ierusalim - piesa reprezentativă a muzeului.

În afară de plafonul din lemn sculptat în motiv stelat, o adevărată bijuterie executată pare-se de meșterii de la sud de Dunăre, în sufrageria Casei Hagi Prodan mai remarc mobilierul în stil florentin, lădițele de zestre, un dulap, un mic cufăr cu sertare pentru mărunțișurile de preț ale familiei, toate minuțios sculptate în lemn. Peretele din stînga intrării este dominat de icoana de hagiu, o pictură de mari dimensiuni, adusă de Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819, cu o ramă sculptată. Pe peretele de lângă sobă sunt aninate două tablouri - Mariţa, soţia lui Hagi Prodan şi ginerele lor.  

Bucătăria - se află pe aceeași latură a holului, aşezată judicios, între sacnasiu şi sufragerie. Este bucătăria folosită iarna, în anotimpul călduros, asemenea tuturor gospodăriilor țărănești, gătindu-se afară. Spațiul este relativ mic, dar suficient pentru o sobă cu plită, un dulap pentru vase și o masă. Foarte multe vase - ibrice de aramă pentru cafea la nisip, râșniță, tăvi, căldăruşe, tingiri mai mari și mai mici, piuliţă, talere şi fructiere. În afară de multe altele de inspirație turcească, în bucătărie putem descoperi farfurii din argint (gravate cu anul 1824), făurite în ateliere vieneze, dar și diverse ustensile de bucătărie, din lemn sau din metal comun.

Dormitorul - este prima încăpere de pe latura din dreapta a holului. Aici impresionează patul cu stâlpi frumos sculptați, în torsadă, acoperit cu o cuvertură cu broderii preţioase, pe care tronează un încălzitor de pat cu coadă lungă. Deosebită este și galeria de lemn, și ea sculptată, cu intarsii de sidef, fixată pe perete, deasupra patului. În încăpere se află mai multe obiecte de cult - o icoana pictată în sec. XIX, ulei pe pânză, o alta din sidef, cădelniţă, sfeșnic cu lumânare şi o carte de rugăciuni.  

Tot aici se află o oglindă, o sobă, mai multe mici corpuri de mobilier și un scaun cu intarsii de sidef așezat lângă pat. Corpul de iluminat, o piesă de inspirație orientală, este confecţionat din alamă traforată şi este apreciat ca fiind încă unul din prețioasele obiecte care pot fi admirate în Casa Hagi Prodan.  

Camera copiilor - de mici dimensiuni, aflată vis-a-vis de bucătărie, a fost inițial cămară, apoi a fost destinată copiilor. În prezent, acolo este amenajat biroul muzeografului.  

În final, nu pot să spun decât că Muzeul 'Casă de Târgoveț din secolele XVIII-XIX' - Ploiești, denumit pe scurt Casa Hagi Prodan, este un muzeu care nu ar trebui ratat de cei care sunt în trecere prin oraș. Dacă descrierea și pozele mele nu au fost suficient de convingătoare, mergeți acolo și convingeți-vă singuri!

---

VIZUALIZĂRI: 121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI