Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia, lăcașuri sfinte buzoiene

TIPĂREȘTE

Valea Buzăului este plină de frumuseți naturale, de monumente făcute de mâna omului, multe dintre ele Lăcașuri Sfinte, biserici, schituri, mănăstiri.  

Câteva dintre acestea se află pe Dealul Ciolanu, în Comuna Tisău, comună mare cu 11 sate și peste 4.000 de locuitori, circa 95% dintre ei români ortodocși. În Tisău sunt mai multe astfel de Lăcașuri, monumente de arhitectură de interes național construite în timp, din secolul 16 până în secolul 19, cele mai importante fiind Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia și Mănăstirea Bradu destul de degradată. Chiar lângă mănăstire, pe terenurile acesteia, a funcționat, în ultimele decenii ale secolului 20, Tabăra de sculptura de la Magura.

Mănăstirea Ciolanu, cea mai veche aşezare monahală și principalul complex monahal ortodox din județul Buzău, se află la circa 36 kilometri de Buzău, până la Ploiești sunt 72 kilometri; noi veneam din Pârscov aflat la 15 kilometri.  

Mănăstirea este un valoros monument de arhitectură feudală alcătuit din poarta de lemn, turnul clopotniță, două biserici și un altar de vară, un cimitir, case și anexe mănăstirești, două fântâni și o curte foarte mare.  

Nu se știe cine a ridicat-o, nici data construcției, prima atestare documentară fiind în anul 1600 dar cercetări arheologice și mai multe analize istorice confirmă existența unei mănăstiri înainte de acest an. Unele surse spun că boierul Dumitru Ciolanu din Transilvania, altele că boierii Radu și Dragomir Sorescu din Vernești au ridicat acolo în a doua jumătate a secolului 16 o biserică, tradiția zice că Doamna Neaga, soția voievodului Mihnea Turcitul a ridicat pe deal o biserică. Cert este că Doamna Neaga a fost găzduită împreună cu cei cinci copii ai ei, unul din ei s-a prăpădit și a fost înmormântat acolo, lângă biserică s-a găsit un mormânt de copil. Doamna Neaga este pentru locuitorii zonei un simbol al rezistenței și luptei pentru neam și credință, tradiția o elogiază și-i leagă numele de multe din locurile și evenimentele din zonă.

La Mănăstirea Ciolanu au fost găsite oasele unor călugări sihaștri refugiați în secolul 15 din Imperiul Bizantin ocupat de turci. A fost părăsită, reînființată mai apoi,  iar în prima jumătate a secolului 19 s-a construit o biserică mai mare.  

Astăzi este o veche mănăstire modernă de călugări, cu telefon, 0753 342 854, e-mail și cont pe FB. Poate fi vizitată duminica între orele 8 – 19, în celelalte zile de la 7 la 20.

Am oprit în Parcarea mare din fața Mănăstirii și trecând pe lângă o Troiță de piatră și printr-o Poarta maramureșană sculptată în lemn am ajuns la Turnul – Clopotniță întrebându-mă dacă voi avea voie să urc în el. Printr-o Poartă din fier forjat am intrat în Curtea bine îngrijită, cu iarba tunsă, verde încă la jumătatea lui septembrie după o vară călduroasă și secetoasă, cu brazi și tei înalți, brăzdată de alei acoperite cu dale, cu mulțime de pomi mai mici.  

Prin Curtea plină de oameni am mers la Altarul de Vară, unde foarte mulți credincioși ascultau slujba de duminică, am ascultat și eu puțin, apoi ne-am îndreptat spre Biserica Veche ce are Hramul Sf. Mucenic Gheorghe pe care am găsit-o închisă. O biserică mică la sfințirea ei din anul 1590, doar cu Naos și Altar, a fost modificată, mărită cu Pridvor și Pronaos în prima jumătate a secolului 19 și adusă la forma actuală.

 Este o biserică frumoasă, albă, înaltă, cu trei turle, una pe Naos, două pe Pronaos, a fi vrut să văd și Interiorul dar, …, am continuat plimbarea trecând pe lângă niște Chilii și pe la Casa Benedict Protosinghelul, viitor cămin preoțesc dedicat îngrijirii preoților retrași la pensie și ne-am oprit la Biserica Mare. A fost ridicată în prima jumătate a secolului 19 cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel cu implicarea totală a Episcopului Chesarie al Buzăului, considerat ctitor al Bisericii, fiind pictată în următorii ani. Biserica are Pridvorul deschis sprijinit pe zece coloane, și trei Turle înalte, două mai suple pe Pronaos și una mai mare pe Naos. Pe pereții exterior, în registrul superior, sunt pictate medalioane cu chipuri de sfinți.

Interiorul este în întregime pictat cu chipuri de sfinți și scene biblice de către Nicolae Teodorescu Pitarul, unchiul pictorului Gheorghe Tattarescu care a pictat printre altele și icoane, câteva pentru această mănăstire. Impresionantă este Catapeteasma, traforaj în lemn împodobită cu picturi măiestre care, împreună cu Mobilierul, stranele și ancadramentele icoanelor sculptate în lemn, candelele din argint masiv, policandrele și sfeșnicele sunt toate piese de muzeu lucrate acum 200 de ani de meșteri populari locali.

De mare prețuire pentru credincioși sunt Moaștele și Icoana Sf. Gheorghe ocrotitorului Mănăstirii, pictată la Athos, o copie a Icoanei Maica Domnului Anufiana de la Mănăstirea Dălhăuți făcută acum o sută de ani și o Raclă cu Moaștele mai multor Sfinți.  

Am văzut și pozat Interiorul Bisericii și cu păreri de rău am părăsit-o pornind spre poarta de ieșire. Ajunși la Clopotniță, surpriză!! Ușa de acces era deschisă, răspuns la întrebarea pusă la intrare!! , invitație la urcare?? . N-am mai stat pe gânduri și am pornit pe scări în sus urcând în clopotnița nu foarte înaltă dar suficient cât să ofere o amplă vedere asupra mănăstirii ce se intinde pe o suprafață destul de mare: ca idee distanța dintre cele două biserici este de circa 100 de metri și nu sunt la marginile mănăstirii.  

Mi-a plăcut foarte mult cum se vede din Clopotniță Complexul monahal. Am coborât, am mers la mașină și ne-am continuat plimbarea.

Schitul Cetățuia a fost următoarea noastră destinație. Se află la un kilometru de Mănăstirea Ciolanu, în linie dreaptă, pe potecă prin pădure circa 45 de minute de mers pe jos, sunt indicatoare.  

Mă tenta o plimbare prin pădurea verde și deasă, dar timpul!?!? ..., așa că am mers cu mașina pe Drumul Județean DJ203G spre Măgura, cam 1,7 kilometri, apoi, la Indicatorul „Sf. Schit Cetățuia” , am virat la stânga, pe un drum forestier. După circa 2 kilometri am ajuns la Schitul așezat pe un vârf de deal înconjurat de codri seculari de fag și stejar, pe locul unui sanctuar și a unei cetăți dacice, de aici numele schitului, „Cetățuia” , și al unei sihăstrii din secolul 18. Ajunși pe platoul golaș înconjurat de păduri nu știam la ce să mă uit mai întâi, la vastul peisaj spre Valea Buzăului oferit de culme, la pădurea deasă care se întinde înaintea ochilor sau la vechea Biserică de piatră cu arhitectura sa deosebită. Totul este fascinant.  

Fascinat a fost și regele Carol I care a dorit să-și construiască acolo reședința de vară. A renunțat din cauza lipsei unei surse de apă potabilă în apropiere sau poate pentru că la poarta Mănăstirii calul cu care mergea și-a rupt piciorul, regele considerându-l de rău augur, spune povestea, iar Castelul Peleș a ajuns la Sinaia. Cert este că regele a fost acolo și că pictura Bisericii Vechi realizată în anul 1868 a fost realizată cu banii donați de rege, din fonduri proprii nu din cele regale.  

Din parcarea amenajată în fața Schitului printr-o poarta metalică cu stâlpi de piatră, am intrat în Curtea exterioară închisă cu un gard nou din scânduri și pe o alee lungă, bine întreținută, am ajuns la Curtea interioară împejmuită cu un gard de piatră oprindu-ne la Paraclisul nou construit. Este o Biserică albă, mică, simplă, sfințită în anul 2009 cu Hramul „Nașterea Maicii Domnului” , are trei Turle oarbe, două pe Pronaos și una pe Naos. Am intrat în Biserică, am ascultat puțin slujba, am văzut Altarul și Catapeteasma din lemn sculptat, dar, pentru a nu deranja slujba la care participau foarte mulți credincioși, am plecat fără să pozez. Lângă ea Clopotnița și Altarul de Vară.  

Am mers apoi la Biserica Veche, ridicată din temelie pe la mijlocul secolului 19 de un grup de călugări de la Mănăstirea Ciolanu sprijiniți de câțiva oameni ai bisericii și de mai mulți credincioși. A fost sfințită în anul 1868 cu Hramul „Schimbarea la Faţă” . Este o construcţie masivă, în formă de cruce din pietre mari de Măgura cioplite manual. Are Altarul luminat de-o fereastră, iar Naosul pe care se ridică o Turlă octogonală acoperită cu tablă bătută în formă de solzi şi Pronaosul au câte o fereastră înaltă pe fiecare parte. Zidurile exterioare sunt simple, netencuite, doar în zona cornişei are de jur-împrejur un brâu torsionat. În Interiorul pictat în anul 1898 când a fost înlocuită pictura inițială merită văzute Catapeteasma din lemn sculptat și Icoana Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni. Pictura interioară se păstrează bine, remarcându-se tabloul regelui Carol I, considerat ctitor al Bisericii, pictat în 1868, repictat în 1898.

Biserica a fost construită lângă o Cruce ridicată din piatră de Măgura cu câțiva ani mai înainte, tot de călugări de la Mănăstirea Ciolanu care dăinuie și azi. De aici ne-am întors la aleea principală, am trecut pe lângă Arhondaricul, clădire cu etaj ridicată în 2012 unde se pot caza credincioși. A urmat parcarea, mașina și la drum!!

Mai spun doar că pentru plimbarea noastră, de la sosire în Parcare la Mănăstire până la plecare din Parcarea de la Schit ne-au fost necesare aproape două ore.

În mașină, spre următoarea destinației a zilei, Vulcanii Noroioși, vezi impresii, mă gândeam cât de fascinant este Dealul Ciolanu cu frumusețea și spiritualitatea lui și că un sejur la Mănăstire sau la Schit ar fi foarte plăcut. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 556 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI