O cetate mănăstirească renăscută – Mănăstirea Turnu (jud. Prahova)

TIPĂREȘTE

Aceeași zi de toamnă mohorâtă, rece, ploioasă, un pic cețoasă... ne întoarcem de la un frumos conac restaurat din Filipeștii de Târg: Conacul Pană Filipescu (vezi impresii). În octombrie 2014 am vizitat în împrejurimile Ploieștiului o mănăstire care renăscuse după evenimentele din 1989 și era cunoscută pentru produsele naturale ce se obțineau acolo, mai ales miere: Mănăstirea Turnu. Anul acesta am tot citit despre amplul proces de refacere prin care a trecut ansamblul monastic și am văzut câteva fotografii care arătau schimbarea spectaculoasă prin care a trecut zona. Astfel că am hotărât să ne abatem pe drumul de întoarcere spre București și pe la această mănăstire pentru a vedea transformările produse.

Acces. Mănăstirea este situată în apropierea satului Târgșoru Vechi, din șoseaua de centură a Ploieștiului (DN 1) se face stânga pe DJ 129 spre Strejnicu și după circa 6 km se ajunge la Mănăstirea Turnu – se intră spre o parcare largă pe un drumeag spre dreapta, semnalizat corespunzător. În sensul giratoriu de pe DN 1 există o plăcuță indicatoare către „Situl arheologic Târgșoru Vechi – 4 km”; acesta se află lângă mănăstire, dar distanța reală este de 6 km. Drumul județean se prezintă în condiții bune și străbate o singură localitate: Strejnicu (nume legat de odioasa asasinare a marelui istoric Nicolae Iorga, dar și de aerodromul dedicat sporturilor aeronautice).

Scurtă istorie a locului - Târgșoru Vechi. Așezare veche, atestată documentar în anii lui Mircea cel Bătrân, Târgșoru se afla pe drumul comercial al Brașovului aici aflându-se un punct important de vamă. Pe la 1500-1550 Târgșorul se afla la același nivel, în ceea ce privește afacerile comerciale, cu orașul Târgoviște și București. Granițele așezării s-au întins permanent, ulițele se urbanizează, casele negustorești sunt zidite pe pivnițe mari de piatră. Odată cu puternica dezvoltare economică și comercială Târgșorul tinde să devină și un centru politic. Astfel din această zonă se vor ridica pretendenți la tron, iar în oraș vor fi ctitorite biserici de către domni. Importanța târgului se menține până în preajma anilor 1600-1700 când apar pe hartă și se dezvoltă Ploieștii, dar și târgurile Filipești, Câmpina ori Văleni.

Mănăstirea Târgșor (Turnu). Efervescența comercială de care dă dovadă Târgșorul conduce către stabilirea temporară a reședinței domnești aici. În 1461 Vlad Țepeș construiește o mică biserică aici, de la care se păstrează doar pisania. După 200 de ani, domnul Antonie Vodă din Popești (sat încorporat în Târgșor) reclădește biserica ruinată la 1671, înzestrând-o cu venituri din vămile Târgșorului și Ploieștiului și cu sare de la ocna Telega. La 1752 mănăstirea este închinată mănăstirii Pantelimon din București, pentru mai mult ajutor în întreținerea spitalului Sf. Pantelimon – e începutul declinului. Legea lui Cuza de secularizare a averilor mănăstirești din 1863 conduce către risipirea deplină a bunurilor mănăstirii și ruinare.

Pe la 1500 și ceva în jurul bisericii lui Vlad Țepeș se construiește o reședință domnească, cu o incintă neregulată, apărată de ziduri, cu turn de poartă și casă domnească. S-au descoperit urme ale acestei locuințe domnești cu pereți groși de aproape 1 m, construiți din cărămizi alternate cu bolovani de râu, urme de pardoseală, discuri smălțuite și teracote de la sobe. Din perioada lui Antonie Vodă reședința domnească se transformă clar în ansamblu mănăstiresc, casa domnească devenind stăreție. În secolul al XIX-lea sunt menționate turnul-clopotniță, cuhnia, grajdurile, o moară cu două roți, o cârciumă la poarta mănăstirii, casele egumenești, clădiri anexe și zidurile.

În imediata apropiere a ansamblului mănăstiresc se mai află ruinele a două biserici: Biserica Albă (ridicată pe la 1500 și ceva de negustorii brașoveni, nu a fost pictată niciodată; a făcut parte din procesul de restaurare) și Biserica Roșie ctitorită de domnul Mihnea Turcitul în același secol al XVI-lea.

Vizita la Mănăstirea Turnu. O parcare pietruită de mari dimensiuni se află lângă cetatea mănăstirească răsărită în ultimii doi ani ca din pământ. Nimic nu mai seamănă cu ce am văzut eu acolo în anul 2014. Ne întâmpină o incintă dreptunghiulară, cu pereți sprijiniți de contraforturi, zidurile fiind construite din rânduri de cărămidă și bolovani de râu așezați estetic. În jurul zidurilor există un trotuar lat, pavat cu pietre de râu; intrarea se face pe latura estică trecând pe sub un turn destul de scund, printr-un gang boltit. Zidurile de incintă sunt protejate de un acoperiș din șindrilă. Intrăm în curtea interioară și ne rotim privirea pentru a cuprinde noul ansamblu mănăstiresc. Biserica lui Antonie Vodă ocupă latura sudică, pe latura vestică este refăcută casa domnească/stăreția și un corp de chilii, pe latura estică se află turnul de intrare și un șir de camere, printre care și noul pangar, pe latura de nord vedem o poartă mare de acces auto, probabil.

Spații verzi pigmentate cu câteva flori și arbuști sunt bine delimitate de alei pavate cu pietre de râu care fac legătura între toate clădirile din incintă. Intrăm în biserică printr-un pridvor închis cu geamuri, adăugat la restaurare (ca și noua turlă). De altfel, din exterior observăm vechiul corp al bisericii, remarcăm brâul dublu în formă de zimți de fierăstrău și ocnițele oarbe din registrul superior. Interiorul lăcașului, mobilier și pictură, a fost refăcut după reactivarea mănăstirii în 1997. Biserica poartă două hramuri: „Sf. Ierarh Nicolae” și „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”.

Termele romane și Biserica Albă. Proiectul derulat cu sprijinul fondurilor europene se intitulează: „Restaurare şi punere în valoare a ansamblului monahal al Mănăstirii Turnu: chilii, casa egumenească, ziduri de incintă, ruinele Bisericii Albe, ruinele Bisericii lui Mihnea Turcitul, ruinele termelor romane, alei pietonale, accese carosabile, amenajări exterioare – plantaţii, sat Târgşoru Vechi, comuna Târgşoru Vechi, judeţul Prahova”. Am ieșit din incinta reconstruită și am coborât spre altă construcție nou amenajată; o alee pietruită, străjuită de felinare și garduri de nuiele. Este vorba despre o copertină imensă care acoperă urmele termelor romane (protejate prin acoperirea cu un strat de pietriș și înălțarea zidurilor) și integrează ruina Bisericii Albe. Lăcașul de cult a fost consolidat, refăcut parțial, acoperit și transformat într-un spațiu muzeal. O pasarelă asigură accesul în biserica-muzeu, dar oferă, totodată, o imagine de ansamblu asupra sitului arheologic și spre „cetatea” mănăstirească. Este afișat și un program de funcționare al acestui inedit muzeu: de marți până duminică între orele 09.00-17.00, în fiecare duminica la ora 12.00 fiind programat un tur ghidat. Există și două numere de telefon pentru informații în caz că nu era nimeni acolo, nu am apelat la ele deși biserica-muzeu era închisă. Privind pe ferestrele generoase am observat în interior organizarea muzeului pe două etaje, multe panouri cu fotografii și planuri, vitrine cu fragmente din vechile zidiri – probabil mai e de lucru încă la amenajare.

Concluzii. Am fost surprins de construcțiile executate în ultimii doi ani la Mănăstirea Turnu, de rapiditatea executării lor. Prin accesarea fondurilor europene, dar și prin contribuții locale, s-au salvat dovezi ale trecutului, s-a pus pe picioare un muzeu inedit. În proiect sunt menționate și ceva intervenții la ruinele bisericii lui Mihnea Turcitul, amplasată în partea nord-vestică a ansamblului monastic, la circa 250 m distanță – nu am mers până acolo să văd dacă s-a făcut ceva. Dacă timpul vă permite și vă aflați în zona Ploieștiului vă puteți abate 30-40 minute și pe la Mănăstirea Turnu pentru a vedea noua înfățișare a ansamblului mănăstiresc.

---

VIZUALIZĂRI: 5518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI