Mănăstirea Pissiota unică în România prin stilul arhitectural abordat

TIPĂREȘTE

Pissiota este a şasea şi ultima mănăstire vizitată în cadrul Pelerinajului din postul Crăciunului pe care l-am făcut pe 26 noiembrie. În program mai era prevăzută şi mănastirea Tigăneşti dar fiind foarte târziu, după şapte seara, era întuneric beznă şi aleea până la biserică nefiind iluminată, au coborât din autocar doar câteva persoane.

1. Amplasament

Mănăstirea Pissiota este situată la 20 km sud de Ploieşti în comuna Poienarii Burchii aşa că de la mănăstirea Turnu de Prahova nu am avut de mers cu autocarul mai mult de jumătate de oră. Pe DN1 în comuna Potigrafu este un indicator spre mănăstire. Cum era destul de târziu, am intrat în mănăstire pe înserat şi când am ieşit era noapte de-a binelea.

2. Scurt istoric

Satul Poienarii Burchii este atestat documentar din 1594, când doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul l-a închinat unei mănăstiri de la muntele Athos. Mănăstirea Pissiota a fost ctitorită în 1928 ca schit de călugări din banii proprii ai inginerului Nicolae Pissiota şi ai soţiei sale Zoe. În acelaş timp au fost ridicate chilii pentru călugări. Până în 1948 a funcţionat ca schit după care patriarhul Justinian îl transformă în mănăstire de maici cu hramul Naşterea Maicii Domnului prăznuită la 8 septembrie. Tot sub patriarhul Justinian s-au făcut unele reparaţii şi în 1957 s-a construit un corp de clădiri pentru chilii şiun atelier. În 1962 este desfiinţată abuziv de comunişti şi transformată într-un dispensar comunal. În 1993 se redeschide ca mănăstire de maici care au fost aduse de la mănăstirea Ghighiu. Încep lucrările de restaurare din donaţiile credincioşilor atât pentru biserică cât şi pentru clădirile ruinate şi lăsate în părăsire. Astăzi la mănăstirea Pissiota sunt 23 măicuţe care trăiesc după regulile vieţii de obşte (nu mănâncă niciodată carne). Dispensarul a fost reclădit şi este aşezământ pentru bătrânii singuri.

3. Despre Nicolae Pissiota (1860-1940)

Aromân născut în Grecia într-o familie de oieri cu stare, a urmat studii tehnice la Paris la Scoala de Drumuri şi Poduri. După absolvire, în 1882 se stabileşteîn România ca inginer, angajat la Căile Ferate Române. Îşi înfiinţează propria companie şi construieşte Atelierele Griviţa şi podul de cale ferată peste Buzău. Spirit religios şi având o avere considerabilă, după primul război mondial a cumpărat de la fostul ministru de război gen. Angelescu o proprietate în Poienarii Burchii pentru a construi un schit şi un dispensar sătesc. Nu a precupeţit niciun ban la construcţia bisericii, angajând pentru realizarea ei profesionişti de marcă şi utilizând materiale de cea mai bună calitate. Schitul Pissiota cu hramul Naşterea Maicii Domnului a fost sfințit în anul 1928 în prezența unor înalți ierarhi şi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române

4. Arhitectură

De cum am coborât din autocar am fost impresionată de stilul arhitectural în care a fost construită, neobişnuit pentru bisericile noastre. Este o îmbinare între stilul renaşterii italiene şi tradiţia bisericilor ortodoxe. Proiecul a aparţinut arhitectului Ioan Giurgea. Biserica este considerată unicat în peisajul mănăstiresc românesc întrucât arhitectura ei se abate de la canoanele bizantine.

Este o construcţie din cărămidă aparentă, netencuită, de culoare roşie. Fundaţia şi soclul sunt din beton iar formatul de cruce. Se intră printr-un pridvor închis pictat. In interior naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu. Are două turle, cea de deasupra pronaosului servind de clopotniţă. După 1993 s-a ridicat o nouă construcţie pentru stăreţie şi o alta în stil brâncovenesc pentru chilii. Prin efortul măicuţelor şi donaţiile credincioşilor s-au făcut reparaţii şi remedieri ale incintei.

5. Dotări interioare

Pictura a fost realizată de Costin Petrescu, cel care a pictat frescele de la Ateneul Român si Catedrala de la Alba Iulia. Portretele ctitorilor şi ale Patriarhilor Miron Cristea şi Justinian Marina sunt realizate în frescă de pictorul Vasile Rudeanu.

În biserica micuţă în interior, iconostasul a fost adus din Grecia, fiind sculptat din lemn de trandafir şi cireş. Pardoseala este din marmoră roşie de Carrara ca şi criptele de sub biserică unde sunt mormintele ctitorilor bisericii. Mobilierul este din lemn de stejar sculptat cu motive naţionale de A. Dima. Piesa de rezistenţă la care stau la coadă tot timpul zeci de credincioşi este icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni cu pruncul în braţe. Ea a fost pictată pe lemn de stejar de Gh. Eftimiu, ucenicul lui Costin Petrecu cu o tehnică specială, astfel încât din orice parte o priveşti, ochii ei te urmăresc. În 1996 ochii ei au plâns câteva zile şi în anii următori câte o lacrimă prevesteşte câte un eveniment pentru ţară. În biserică se găseste o raclă cu părticele din sfinte moaşte şi alta cu veşmântul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi.

6. Activitate social- culturală

-Mănăstirea are o susţinută activitate culturală, aici organizându-se evenimente comemorative, de ex. concerte în memoria lui George Enescu, recitaluri Mihail Eminescu, colinde de Crăciun.

-Aşezământul Sf. Pantelimon va asigura asistenţă socială şi medicală gratuită pentru 52 de persoane în vârstă.

7. Încheiere a serialul ˝Pelerinaj în postul Crăciunului la şapte mănăstiri˝

Cum peste două zile va fi marea sărbătoare a Naşterii Domnului, m-am grăbit să scriu despre cele şase mănăstiri din apropierea Bucureştiului pe care le-am vizitat în cadrul unui pelerinaj făcut în Postul Crăciunului pe 26 noiembrie. Când întâmplător am aflat de acest tur, mi-am dat seama că până acum văzusem în ţările pe care le-am vizitat zeci de catedrale, domuri, biserici, lavre, catacombe, moschei, minarete, temple de la cele egiptene, maiaşe sau aztece până la cele budiste. În ţară am fost la mai toate mănăstirile reprezentative dar nicidecum la mici schituri de al căror nume nu auzisem. Era păcatul trufiei şi acum îi venise timpul să-l spăl. Dumnezeu m-a ajutat si am reuşit să vizitez într-o singură zi cele şase mănăstiri fără să mă simt obosită. Programul a fost non-stop de la 7 la 20 seara. Cât timp mergea autocarul de la o mănăstire la alta îmi odihneam picioarele vreo jumătate de oră. Avusesem prevederea să iau cu mine o însoţitoare care m-a ajutat puţin la urcat şi coborât din autocar sau la treptele de la intrarea în biserici. Iată-mă la sfârsitul acelui periplu de o zi, trăind o mare bucurie şi având conştiinţa împăcată.

Toate mănăstirile vizitate sunt adevărate bijuterii, unele restaurate din fonduri europene, altele mai noi, construite din cele proprii ale ctitorului sau din donaţii. Ar fi o mare pierdere ca cei din Bucureşti, Ploieşti sau Buzău să nu le vadă iar cei din restul ţării, în drum spre Grecia sau litoral să nu se oprească din drum pentru a le vizita.

Acum în prag de mare sărbătoare a creştinătăţii Naşterea Domnului, urez tuturor membrilor AFA care şi-au făcut timp să citească aceste reviewuri dar şi celorlalţi ocupaţi cu pregătirile tradiţionale, un CRĂCIUN FERICIT iar pentru anul care vine, multă sănătate şi călătorii frumoase pe care să le povestiţi în marea noastră familie.

LA MULŢI ANI!

Este o mănăstire care te surprinde prin îmbinarea armonioasă a stilului Renaşterii italiene cu cel bizantin

Ne-a uluit trecerea rapidă la sfârşit de noiembrie de la zi la noapte, cu arborarea altei palete de culori

---

VIZUALIZĂRI: 1615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI