Mănăstirea Dealu - idei de weekend

TIPĂREȘTE

Fiind în vizită prin orașul Târgoviște, am ales să combinăm obiectivele vizitate anterior, cu acest minunat lăcaș de cult. Nu a fost prima noastră vizită aici, cred că au trecut cel puțin câțiva ani de la vizita anterioară, drept urmare un prilej tocmai bun pentru o reîmprospătare asupra locului.

Vremea nu a fost cea mai fericită, undeva la 2-3 grade, ceață și precipitații mixte. Dar am ajuns rapid aici, pe drumul cu serpentine, ce urcă spre dealul unde se află Mănăstirea... Dealu!

Până să ajungem la poarta mănăstirii observăm un monument dedicat ofiţerilor, profesorilor şi elevilor de la Liceul Militar Mănăstirea Dealu căzuţi pe front. Acesta se află pe partea stângă, imediat ce începe parcarea.

În fața porții mănăstirii este o parcare mare, generoasă, care poate găzdui multe mașini. Drumul se înfundă aici, iar în capătul lui se află Centrul de recuperare pentru veterani. Aici ar fi trebuit să fie construit un centru modern pentru tratarea acestora dar Militarii veterani au rămas fără finanţarea de 50 de milioane de euro, deoarece Ministerul Fondurilor Europene a scos, în mod inexplicabil, proiectul din PNRR, anul trecut în vară.

Tot aici în capăt există și o cârciumă-resturant, intitulată Karoline, care nu părea deschisă la momentul vizitei noastre, sau poate că era dar oricum nu era nici o mașină parcată spre intrare. Pe google văd că sunt ceva recenzii mai noi, deci probabil locația încă este activă.

Tot în parcare erau și 3 câini, 2 mari și unul mic care tânjeau după ceva de mâncare. Ne-am scotocit și am găsit ceva și pentru ei. Trebuie să vă spun că au fost foarte fericiți dar ar mai fi vrut!

Mi-a plăcut inscripția de la poartă

Am purces spre intrare pe drumul asfaltat și îngust. Am simțit din start un miros puternic de balegă. În partea dreaptă până în intrare este un soi de grajd după calculele mele. Posibil ca mănăstirea să dețină o mică fermă pentru suplinirea necesarului de mâncare.

Intrarea, conform unui panou mic afișat, costa 1 leu de persoană. Am mers la micul magazin amenajat dar nu era nimeni așa că nu am mai plătit.

La poartă erau mai multe mașini dar în interiorul mănăstirii, în curte, nu prea era nimeni, drept urmare cred că erau mașini ale personalului monahal ce deservește mănăstirea, majoritatea având numere de Dâmbovița.

Pe marginea aleii se vedeau urme de zăpadă, semn că a nins de curând. Tot la intrare este și bustul lui Mihai Viteazul (1558-1601), pentru că aici la Mănăstirea Dealu se află capul acestuia.

Mănăstirea Dealu poartă hramul Sf. Nicolae, fiind o mănăstire ortodoxă, aflată pe un deal, de unde și numele său. A fost ctitorită în anii 1499-1501 de către Radu cel Mare, pe locul unei alte mănăstiri mai vechi, despre care se presupune că ar fi fost întemeiată de Mircea Cel Bătrân.

Curtea este destul de mare, iarba încă verde și tăiată la milimetru iar aleile pietruite mi s-au părut foarte interesante. Tot în curte există și un altar de vară. De menționat faptul că Mănăstirea Dealu este Monument Istoric, la fel și Biserica Sf. Nicolae dar și Chiliile unde stau măicuțele.

Am mers spre capătul opus intrării unde știam că există o zonă semi-deschisă de unde se poate vedea orașul Târgoviște. Din păcate fiind ceață, nu am văzut mare lucru care mi-a plăcut aerul tare, curat, specific zonei.

Tot aici în curte este și bustul Ieromonahului Macarie (tipograf de limbă sârbă, care a activat în Muntenegru și în Țara Românească), care a fost inaugurat în anul 2016 în cadrul unei ceremonii importante.

Atât în afara mănăstirii, cât și în interiorul acesteia, Mihai Viteazul este reprezentat prin statui sculptate din bronz. În curtea mănăstirii este o scenă de luptă. Mihai Viteazul fiind evidențiat.

Am intrat și în interior dar am fost foarte discreți pentru că se oficia o slujbă. Necropola mănăstirii, situată în pronaosul bisericii, găzduiește raclele celor doi domnitori Radu cel Mare dar și rămășițele lui Mihai Viteazul. Tot aici zac și osemintele altor voievozi, domni sau fețe bisericești. Dintre cei mai importanți, îi amintes pe Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș, Vladislav al II-lea sau Jupâniţa Caplea (sora domnitorului Radu cel Mare).

În cadrul complexului există și un muzeu, existând și un panou ce indica spre "Muzeu, camera nr 60", dar nu l-am vizitat. Nu știu dacă era deschis sau nu... dar se făcea târziu și voiam să ne întoarcem spre casă.

Per total mi-a plăcut foarte mult locația și aș mai reveni aici cu fiecare ocazie. Mi-a plăcut foarte mult că era liniște iar ceața parcă dădea un aer misterior mănăstirii.

Mai departe las câteva fotografii de la fața locului. Mulțumesc pentru vizită!

---

VIZUALIZĂRI: 572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI