Mănăstirea Cotmeana – seculară ctitorie domnească valahă

TIPĂREȘTE

Mircea, …, se opri la mica mănăstire Cotmeana, puțin mai jos de frumoasa vale a Luminilor, pe Topolog. Sfințise soarele din dosul piscurilor Coziei, când el poposi în pașnica vâlcea unde stă pitită mănăstirea, ca un cuib între munți. La poartă era un turn ce acum s-a dărâmat; ograda, încinsă cu ziduri înfățișa pe dinîntru patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite; în mijloc se afla o bisericuță – scria Al. Odobescu în operele sale literare cu subiect istoric (aici „Mihnea Vodă cel Rău”).

O descriere scurtă, dar expresivă a micuței mănăstiri de pe firul văii Cotmenei. Am vizitat cu mulți ani în urmă monumentul religios și nu am fost prea impresionat de ceea ce am văzut atunci. La întoarcerea de la Alba Iulia am revenit la Cotmeana pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva. Mai nimic, biserica veche stă stingheră în mijlocul incintei; totuși ceva s-a schimbat: a apărut vis-a-vis de mănăstire o casă de oaspeți (măcar e construită într-un stil arhitectural plăcut).

Localizare. Cei care străbat DN 7 (E81) între Pitești și Râmnicu Vâlcea au văzut probabil indicatoarele către mănăstire în zona localității Lintești. Într-o curbă destul de largă se pătrunde pe DJ 703A (punct de reper: o troiță), drum pe care avansăm circa 4,5 km până la mănăstire; starea carosabilului nu este cea mai bună, iar casele din arealul văii sunt destul de sărăcăcioase. Distanța dintre cele două orașe menționate mai sus și Cotmeana este aproximativ egală: 35 km. În fața ansamblului mănăstiresc există o zonă de parcare amenajată parțial.

Scurt istoric. Construcția primului lăcaș de cult la Cotmeana este învăluită în mister încă, dar cercetările înclină spre edificarea unei biserici în veacul al XIV-lea de către domnii Radu I și Dan I (menționat documentar pe un clopot de la Mănăstirea Cotmeana), sub influența arhimandritului Nicodim de la Tismana. Astfel, se pare că la Cotmeana a luat ființă prima mănăstire domnească din Țara Românească.

Lăcașul actual de cult este însă ctitoria domnului Mircea cel Bătrân, după ce prima biserică a fost mistuită de un incendiu. Domnul reface biserica din cărămidă pe temelie din piatră de râu, o împodobește cu firide oarbe și arcade din teracotă smălțuită, adăugându-i un pridvor deschis; reface și chiliile din lemn, apoi se ridică un zid împrejmuitor. La 1388 Mănăstirea Cotmeana era închinată deja Mănăstirii Cozia, operă ctitoricească mult mai cunoscută a lui Mircea cel Bătrân.

Alt binefăcător al ansamblului monastic de la Cotmeana este domnul Constantin Brâncoveanu care ajutat de egumenul mănăstirii repară și, totodată, pictează biserica. Peste 60 de ani lăcașul de cult este modificat prin refacerea și închiderea pridvorului lui Mircea cel Bătrân și construcția altui mic pridvor sprijinit pe coloane pe latura de nord.

Secularizarea averilor mănăstirești din secolul al XIX-lea conduce către transformarea mănăstirii în biserică parohială, apoi închiderea sa până în 1990. După redeschidere se reconstruiesc corpurile de chilii, se deschide o trapeză, o casă de oaspeți (din 2011) și o biserică-paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unde se țin slujbele religioase acum.

Vizita. Am ajuns la Cotmeana pe o ninsoare ca în povești, la jumătatea lunii martie; parcarea era încă plină de autoturisme, slujba de duminică se încheiase cu puțin timp în urmă și puzderie de oameni încă mișunau prin curtea mănăstirii. După vizită aveam să constat că nu s-au schimbat prea multe în cei circa 10 ani de la ultima vizită: pe de o parte e bine că nu s-a intervenit brutal asupra monumentului și s-a păstrat forma sa arhaică, pe de altă parte degradarea și patina timpului îți pun amprenta din ce în ce mai mult.

Privim spre micuța cetate mănăstirească înconjurată pe două laturi de ziduri sprijinite de contraforți și străpunse de metereze, pe celelalte laturi fiind situate corpurile de chilii și paraclisul mănăstirii. Accesul se face pe o poartă masivă de pe colțul laturii nordice, pe lângă clopotnița, inițial posibil turn de observare/apărare, care adăpostește cel mai vechi clopot de pe meleagurile noastre, donat de un boier mănăstirii în 1385 (același clopot care îl menționează prima oară în istorie pe domnul Dan I).

În mijlocul incintei fortificate, lângă un copac secular, se înalță biserica veche de secole, păstrând prin arhitectură și materiale acel aer sobru medieval. Am înconjurat lăcașul de cult care are hramul „Buna Vestire”; pereții de cărămidă sunt decorați cu firide oarbe, înalte cât biserica, terminate în arcade ornate cu discuri smălțuite de teracotă colorată (roșu, cafeniu, portocaliu). Pe fațada sudică se observă o arcadă întreruptă – face parte din pridvorul original, deschis, construit în epoca lui Mircea cel Bătrân. Corpul bisericii este vizibil construit în două epoci diferite: cel de cărămidă roșie din vremea lui Mircea cel Bătrân și pronaosul + pridvorul mic adăugate în secolul al XVIII-lea. Am admirat ancadramentele de piatră din jurul ferestrelor decorate cu motive vegetale, animaliere și inscripții. Arhitectul Nicolae Ghika-Budești scrie despre o „înrâurire macedo-balcanică” prin plan și decorații, dar și „atonică” prin utilizarea exclusivă a cărămizii.

Pătrundem în interior pe sub icoana hramului și pisania cu litere chirilice, privim pronaosul (fost pridvor deschis) cu pictură de secol al XVIII-lea, strane noi de lemn și ziduri groase observate în golul ferestrelor. În naos ne întâmpină fresca de secol al XIV-lea, pe latura stângă portretul lui Mircea cel Bătrân și fiul său Mihail ținând ctitoria bisericească în mâini. Din ușa naosului ne convingem de forma treflată a bisericii, compusă din altar și două mici abside laterale; catapeteasma e construită din zid, zidurile sunt masive. Înăuntru e liniște, zidurile și picturile șterse îți confirmă vechimea de secole a lăcașului de cult, lumina vie a unei candele îți atrage atenția.

După ce ieșim mai privim o dată curtea: stăreția a fost restaurată, are etaj cu ceardac sprijinit pe stâlpi de lemn; corpurile de chilii de pe latura estică au un aspect plăcut, lemnul stâlpilor „încălzește” atmosfera; acoperișurile de șindrilă oferă o priveliște deosebită clădirilor din incinta monahală. Un chișc de vară de lemn, un acoperământ sub zidul de vest (unde se află mese), un mic chioșc-pangar lângă clopotniță întregesc curtea mănăstirii fortificate.

Concluzii. Se impune o restaurare a bisericii „BunaVestire”, model de artă medievală din Țara Românească. Planuri de restaurare au fost făcute și de arhitectul Eugenia Greceanu în 1964, din fericire zidurile solide au rezistat secole la rând intemperiilor vremii și timpurilor. Cei care au drum prin zonă și nu au vizitat încă mănăstirea Cotmeana pot opri 30 de minute la ansamblul monahal. Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1707 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI