Mănăstirea Comana, după restaurare

TIPĂREȘTE

Se anunță un weekend cald de octombrie, soarele se ridicase deja deasupra orizontului când am hotărât să mergem pentru câteva ore pe teritoriul Parcului Natural Comana. Natura a început să îmbrace treptat hainele galben-arămii ale toamnei, în ciuda temperaturilor ridicate din timpul zilei. În această zonă aveam să poposim pentru un timp între zidurile mănăstirii-cetate Comana, deja trecuseră vreo opt ani de când am vizitat ansamblul mănăstiresc.

Poziționare și acces. Administrativ, mănăstirea Comana este situată în localitatea giurgiuveană cu același nume, pe strada Radu Șerban nr. 392. Există două căi de acces, ambele șosele asfaltate, cu diferență de vreo câțiva kilometri între variante. Prima variantă e cea mai scurtă (circa 36 km depărtare de centrul Capitalei) și traversează Șos. Giurgiului, Jilava, 1 Decembrie, Adunații Copăceni (aici virați stânga pe dn 5A), Grădiștea (virați dreapta), Comana. A doua opțiune ar fi să mergeți până în localitatea Călugăreni unde virați stânga spre Comana, prin Brăniștari. Mănăstirea beneficiază de o parcare interioară încăpătoare, nu ezitați să pătrundeți cu autoturismul în curte.

Scurte date istorice. „Cel mai mare om de litere al veacului nostru”, cum îl numea George Călinescu pe istoricul Nicolae Iorga nu putea lipsi dintre oamenii care au vizitat și scris despre ansamblul monahal de pe Neajlov. În lucrarea „România cum era până la 1918” savantul nota: ... pe o altă culme din acest șes de priveliști neașteptate, zidurile ruinate ale Comanei, cu spîrcuiri roșii ca sângele, se oglindesc în apă, mai cu totul netedă, a Neajlovului. Două turnuri cu niște cupole grele răsar din cadrul, zimțuit și spart de negre ferești moarte, al dărâmăturilor. În față, spre râul lat, alb ca de argint, înaintează sus, la catul al doilea, un balcon, cu patru stâlpi de piatră lucrați la bază și la creștet. Zidurile acestea erau, în vremuri, de o mare putere, și lucrul lor e foarte îngrijit, din cărămizi bune și din puțină tencuială tare.

Așa descoperea Iorga mănăstirea la începutul secolului al XX-lea. Mănăstirea Comana este ctitoria domnului Vlad Țepeș care edifică mica mănăstire la jumătatea veacului al XVI-lea, hrisovul emis de cancelaria domnească la 1461 menționând întâia oară și toponimul „Comana”. Unii istorici susțin că la Comana a fost îngropat Vlad Țepeș după ce a fost ucis în decembrie 1476 de Laiotă Basarab, pretendent la tron cu ajutor turcesc.

Bisericuța de lemn pe temelii de cărămidă, clopotnița și chiliile au căzut în ruinare după circa130 de ani. La 1688 boierul Radu Șerban din Coieni (localitatea Mironești de azi), viitor domn al Țării Românești, reclădește de la zero ansamblul monahal. Mănăstirea fortificată era gândită drept un punct important de apărare a drumului dintre Dunăre/Giurgiu și București/Târgoviște, elementele naturale – zona mlăștinoasă și pădurile – contribuind la apărarea cu ușurință a acestei poziții strategice. Cetatea mănăstirească era înconjurată de ziduri prevăzute cu guri de tragere, cinci turnuri de apărare, drum de strajă și era dotată chiar cu tunuri de calibru mic.

Pe la 1700 Șerban Cantacuzino reface mănăstirea, modificări și reparații având loc și în secolele următoare. În timpul domniilor fanariote lăcașul de cult este închinat Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim, iar în secolul al XIX-lea călugării greci desăvârșesc „opera” de ruinare și spoliere a veniturilor. După secularizarea averilor mănăstirești la 1863 biserica devine parohială, iar clădirile adăpostesc un timp școala satului și chiar prefectura județului. În 1908 are loc o restaurare generală, care se repetă peste aproape 100 de ani (1988-1990). Ultima restaurare de amploare care a dus la imaginea de zi a avut loc începând cu anul 2010, lucrările fiind cuprinse într-un amplu proiect.

Ce puteți vedea la Mănăstirea Comana

După ce pătrundeți în incinta mănăstirii și parcați autoturismul veți descoperi aici o clădire nouă care găzduiește magazinul cu obiecte bisericești. Pe lângă lucrurile specifice comercializate în pangar, mai putem cumpăra vin bisericesc, dulceață din felurite fructe, miere, sirop, săpun de casă cu arome. Facem câțiva pași și ajungem în fața turnului clopotniță care facilitează accesul spre biserică printr-un gang, pe sub un arc de cărămidă boltit. Un mozaic reprezentând ocrotitorul mănăstirii, Sf. Ierarh Nicolae, îi întâmpină pe vizitatori și pelerini.

Trecem de porțile larg deschise și în fața noastră se desfășoară întreg complexul monahal. Biserica „Sf. Nicolae” ocupă centrul incintei, silueta ei albă pare masivă, lucru accentuat și de cele două turle masive amplasate pe naos și pronaos. Edificiul pe care îl vedem azi e realizat la 1854 cu ajutorul unor meșteri germani. Intrăm în pridvorul închis printr-un rând de uși de lemn împodobite cu sculpturi religioase și vegetale. La intrare în pronaos descoperim pisania de la 1700, înconjurată de motive vegetale și având în partea de sus stema Cantacuzinilor. Pictura interioară datează din anii '90, pare un stil popular, un pic naivă în anumite scene. Catapeteasma e din lemn, am observat câteva icoane frumoase îmbrăcate în metal – în interior se desfășura un botez. În pronaos se află și o lespede funerară încrustată cu litere chirilice și cu însemne heraldice; sub ea sunt adunate osemintele lui Șerban Cantacuzino Voievod și a altor membri ai familiei Cantacuzino.

Tripticul litografic închinat Primului Război Mondial și istoriei românești. Chiar sâmbătat trecută la Mănăstirea Comana s-a desfășurat un eveniment înscris în anul centenar al Unirii din 1918. Pe zidul estic cuprins între turnul clopotniță și Mausoleul Eroilor a fost creat un triptic litografic reprezentând scene din timpul diferitelor momente istorice românești importante. Pe perete, în trei compartimente, sunt amplasate trei imagini de mari dimensiuni reprezentând: domnia lui Mihai Viteazul (intrarea în Alba Iulia), prima conflagrație mondială (Regele ferdinand și Regina Maria pe front) și Al Doilea Război Mondial (luptele din Ardealul de Nord). Corespunzător fiecărei scene este poziționat câte o reproducere după un tun corespunzător epocii: medieval, început de secol al XX-lea și jumătatea veacului al XX-lea.

Mausoleul Eroilor de la Comana. În toamna anului 1918 feldmareșalul Mackensen vizitează Comana unde tocmai se amenaja un cimitir al eroilor, indiferent de naționalitate, căzuți în timpul luptelor de pe Neajlov din 1916, cunoscute drept „Bătălia pentru București”. La inițiativa lui Nicolae Iorga și în urma vizitei Reginei Maria din 1919 se hotărăște construirea unui mausoleu la Comana. În 1926 osemintele sunt exhumate din cimitir și mutate într-un osuar dintr-un mic paraclis. În anii '30 au loc noi lucrări de amenajare a paraclisului, în final adunându-se osemintele a 762 de militari, majoritatea neidentificați (români, germani, bulgari, turci, ruși). Mausoleul Eroilor a fost restaurat în ultimii ani în cadrul proiectului de valorificare turistică a Mănăstirii Comana.

Am pătruns în interior în micuța clădire, de fapt un paraclis care păstrează împărțirea clasică a unei biserici (naos, pronaos și altar). În naos se află cripta eroilor, printr-un grilaj se pot observa osemintele militarilor căzuți în zonă în timpul Primului Război Mondial. Pictura e nou realizată, pe lângă chipurile religioase fiind „așternute” pe perete medalioane cu militari, oameni politici ai vremii, domnitori, regi și regine, însemne militare. În interior se află și placa comemorativă dedicată celor 5 piloți britanici prăbușiți în 7 mai 1944 în bălțile Comanei. Un fior te străbate când vezi miile de oase ale celor căzuți pe câmpul de luptă, apoi privind imaginile pictate în culori calde te mai liniștești. Un sentiment de respect ar trebui să străbată orice vizitator.

Muzeul Mănăstirii Comana. În toamna anului 2017 a fost inaugurat muzeul ansamblului mănăstiresc, ale cărei colecții acoperă mai multe domenii. Pe zidul de nord al incintei a fost ridicată o construcție de lemn cu etaj, galeriile de lemn având un frumos impact vizual. Parterul e deschis și cuprinde secțiunea etnologică unde avem prilejul de a descoperi o serie de unelte agricole utilizate de țăranii din Vlașca în muncile câmpului. Am admirat o serie întreagă de pluguri trase de animale, furci, greble și țepoaie de lemn. De asemenea, tot în acest spațiu se află lapidarium-ul care adună sub același acoperiș fragmente din ornamentații murale, baze de coloane, bucăți de pisanie, pietre funerare. Mari panouri informative sunt așezate lângă perete și ne oferă detalii despre istoria mănăstirii.

La etajul 1 se ajunge pe două scări de lemn situate în extremități, o galerie înconjoară spațiul expozițional închis cu geamuri, mușcate înflorite sunt amplasate pe balustrada de lemn. Muzeul era închis, dar am observat prin geam vitrinele cu exponate din domeniul arheologic (obiecte descoperite pe șantierul arheologic din mănăstire) și al obiectelor de cult. Câteva manechine îmbrăcate în echipamente de epocă (cojoc, armură) și arme vechi întregesc expoziția.

Spațiul exterior de relaxare. Printr-o ușă practicată în zidul vestic se iese în exteriorul cetății mănăstirești, pe malul râului Neajlov. La umbra unor nuci sunt așezate mai multe mese și bănci pentru odihnă și, eventual, mâncat un sendviș. Din exteriorul zidurilor observăm mai bine elementele de fortificație: turnurile ieșite în afară și fantele de tragere. Am admirat foișorul brâncovenesc, foarte înalt, înconjurat de 10 coloane decorate cu elemente vegetale. Albul pereților și arcadelor, coloanele de piatră dintr-o singură bucată, olanele roșii și corpul de iluminat din fier creează o imagine drăguță.

De sub ziduri se poate coborî chiar pe malul râului unde este amenajată o alee pentru plimbare, străjuită de vechi cruci de piatră. Un ponton de lemn prevăzut cu bănci înaintează până deasupra apei râului, loc de unde se poate observa și vechiul pod feroviar. Puntea de lemn continuă către un foișor și spre alt spațiu cu mese.

Concluzii. Am petrecut o oră la Mănăstirea Comana bucurându-ne de vremea caldă și noua restaurare a ansamblului monahal de pe malul Neajlovului. Este un loc interesant, istoric, îmbunătățit cu spații muzeale și zone de relaxare. Vă recomand un popas la mănăstire în cazul în care vă aflați în zonă, în pădurea Comana ori la Parcul de aventură.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1201 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI