Călător prin țara mea. Stațiunea Amara. Merită să vezi?

TIPĂREȘTE

La bancă se înfăţişează un bătrânel care cere să i se acorde un credit destul de mare.

- Ei, nu prea vrea el, dar îl împing de la spate părinţii lui.

Ăsta este un nou review despre o destinație destul de controversată, despre care s-a scris pe acest sait: Stațiunea Amara. Am văzut că parte din cei ce-au fost pe-aici au scris destul de rău despre, dar, până la urmă este dreptul lor că-și povestesc trăirile.

Cert este că, nah, auzind ”Stațiunea Amara” îți închipui că vei avea parte de animație, veselie și alte alea, ridicătoare de moral în tăriile cerului. De fapt, senzația este alta, dar, să nu anticipăm.

Despre Amara se știe de pe vremea lui Matei Basarab, care a a făcut o daniie către mănăstirea ridicată în Slobozia, tot de el, cu terenurile din jurul lacului.

De ce a donat el acele terenuri, iacă, nu se poate ști dar rămânem cu ideea că, încă de pe vremea aceea Biserica ortodoxă avea mână de luat, profitând, poate și de conștiința încărcată a domnitorului în exercițiu care cine știe ce păcate o fi avut.

Totuși, în anul 1864, lui Cuza i se pune pata pe popime și trece la secularizarea averilor mănăstirești, situație în aceste terenuri au fost preluate de stat. Din acea perioadă sunt și mențiuni referitoare la așezări omenești, de sine stătătoare.

În timp, despre apele Lacului Amara se știa că au proprietăți vindecătoare, pe care, fiecare și le-a explicat cum avrut.

Lacul Amara a atras atentia lui P. Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, efectuate în 1887. In 1896, la 4 ani după ce autoritățile județene au decis să înființeze un serviciu al băilor, insărcinat cu exploatarea instalațiilor de băi calde, apa din Lacul Amara este folosită amplu, pentru proprietățile curative, de către populație, sezonier.

Ceea ce îi făcea bine pe oameni, sunt nămolurile sapropelice. De curiozitate m-am uitat să văz și io ce-i cu tipul ăsta de nămol și am aflat că este nămolul care este bogat în substanțe organice, aflate în diferite stadii de descompunere. Ahaaa, mai bine nu aflam!

Lacul Amara are o lungime de vreo 4 km și lățime ce variază între 200 și 800 de m, fiind format din ape subterane extrem de sărate ce izvorăsc din mațele pământului precum și din ape de șiroire, adică, plouă afară (slavă Domnului, anul ăsta a plouat!) și se scurg în lac.

Cică, prin anii 1950 concentrația de salinitate a apei lacului era, undeva, spre 40%, ceea ce era ca un miracol. Apoi, comuniștii au îndiguit și nuș' ce au mai făcut ei acolo, ca să redea terenul agriculturii și astfel concentrația de salinitate a scăzut pe 11 % cât este în prezent. Dar, și-așa, lacul are mai departe, proprietăți curative de nu-ți vine să crezi?! Vorba vine...

Științific vorbind, așa cum am citit io, ”apele Lacului Amara, conțin 40% substanțe organice și 41% substanțe minerale. Nămolul extras din lac este sulfurat, cloruro-sodic și magnezian, fiind indicat (la fel ca apele minerale, care sunt sulfuroase, bicarbonatate, sodice si hipotone) pentru diferite afecțiuni. Apa lacului are un conținut crescut de sulfat, clorura de sodiu și de magneziu”www.statiuneaamara.ro.

Te vindeci de o grămadă de boli de te scalzi aicișa dar, cel mai des sunt afectiunile reumatismale degenerative, inflamatorii (în afara puseului inflamator) și posttraumatice ale aparatului locomotor. În secundar, tratamentele făcute la Amara sunt indicate pentru boli ginecologice și boli asociate (endocrine, urologice, dermatologice, boli profesionale), deci, nu-i cazul meu ! Deși, pe vremea când m-am hotărât eu să-mi bat cercel în ureche, prin 2007 adică, m-am dus la un cabinet medical din Focșani unde știam că lucra un ORL-ist. Am intrat împreună cu un coleg de serviciu, eram două huidume. Am văzut că erau numai femei la rând, dar nu mi s-a părut ciudat. M-am dus, mi-am luat număr de ordine, aia de mi l-a dat m-a întrebat, cumva mirată :

- La dna doctor ? Pentru dumneavoastră ?!!!

- Da, am răspuns eu, hotărât, după care m-am așezat, țanțoș, pe un scaun. Răzvan, ăla de era cu mine a ieșit afară, să fumeze și, la puțin timp, văd că-mi face semn, râzând, să ies afară. Am ieșit și mi-a arătat pe firma cabinetului : ” Cabinet Ginecologic- medic...”

ORL-istul de avusese cabinet acoloșa renunțase și se mutase în altă parte, iar noi am intrat ca vițeii, fără să citim...

Dar, acuma, nu pentru acest gen de afecțiuni m-aș duce în apele Lacului Amara

Procedurile folosite sunt băi si împachetări calde cu nămol, cataplasme cu nămol rece, cure cu ape minerale, hidroterapie, aerohelioterapie si electroterapie.

Cum ajungeți

Cu masina:

- Dacă veniți dinspre București, traseul pe care trebuie sa-l urmați este București – Urziceni – Slobozia, pe DN 2 și DN 2A;

- Dacă veniți dinspre Constanta, drumul este drept pana în Slobozia, pe DN 2A;

- Dinspre Brăila, traseul este direct către Slobozia, pe DN 2.

Cu trenul:

- București – Slobozia Veche (via Ciulnița);

- Ploiești Sud – Urziceni – Slobozia Veche;

- Galați – Brăila – Făurei – Urziceni – Slobozia Veche.

De ce am ajuns eu la Amara

Pentru că sunt un soț responsabil sau, mai corect, un bărbat prevăzător. Nu aș face nimic de natură a-mi altera relațiile domestice cu colega mea de dormitor. Chiar dacă știu să gătesc, îmi place mai mult să găsesc mâncare caldă când ajung acasă și dimineața, când plec la serviciu, să am hăinuțe curate și corect călcate. Plus că n-aș renunța, neam, la conversațiile de peste zi cu soția mea.

De aceea atunci când mi-a spus că soacră-mea și-a luat bilet de stațiune la Amara și că nu-i prea iese cum să ajungă acolo, cu trenul, m-am oferit voluntar, imediat:

- O duc eu, ce să se chinuie cu trenul?!

Judecând după zâmbetul larg pe care l-a afișat Adriana am înțeles că am răspuns cum trebuie și m-am simțit fericit, ca atunci când, student fiind, am dat și eu un răspuns bun de-am trecut la ”civil”. Cu un 5 amărât am trecut, dar, hei, l-am luat !

Zâmbetul Adrianei îmi garanta un trai liniștit pentru viitoarele două săptămâni, cu tot ceea ce-nseamnă el ca trai domestic. Apoi, peste două săptămâni o aduceam pe mă-sa înapoi, așa că urmau alte două săptămâni, deci, până pe la jumatea lui august mi-am asigurat confortul domestic. Dacă o mai fi nevoie, văd eu ce mai fac !

Am vrut să fiu anecdotic, de fapt, sincer vă spui, eu n-am nimic cu mama mămicii fiicei mele, așa că nu mi-am rupt vreo mână pentru a-i asigura transportul.

Acuma, despre Stațiunea Amara voi vorbi prin prisma celor 3-4 ore petrecute acolo, de aceea nu vreau să fiu vehement în aprecieri. Că, atâta am văzut eu din Stațiune, cât am lăsat-o pe soacră-mea la hotel, i-am dus bagajele-n cameră și, pe urmă, am aruncat și eu un ochi prin jurul hotelului, ca să văd ce și cum. Așa că luați sub titlul rezervat aprecierile mele despre locație. ca să fie pe cinstite !

Cazarea a avut-o la Hotel ”Ialomița”, o măgăoaie mare, de 6 niveluri și cu sala de tratament alăturea. Vopsit în albastru cu alb, are o recepție mică, imediat ce intri, pe mâna stângă, până-n holul lifturilor.

Sincer, este la nivelul unui hotel UGSR de pe vremuri, este trecut că ar avea trei stele deși, pe bune, ar fi vreo două.

Camerele nu-s cine știe ce, dar nici crimă, mă rog...

Stațiunea se află, de fapt, într-o mică pădure, accesul se face pe alei asfaltate, în mare parte corect. E drept că s-ar impune prezența unor motocoase care să taie iarba în exces de pe unele alei, dar, nah, poate se vrea natura-n deplinătatea ei.

Adică, hai s-o spuneam pe-a dreaptă: Stațiunea Amara se vrea ”Perla Bărăganului” dar e cam neîngrijită.

Am ajuns la ”Plaja Zorilor” , considerată cea mai populată. Poate pentru că era în jurul orei 10 dimineață, nu era atât de populată. Plaja este o întindere de pășune, un tăpșan cu ceva mai multă iarbă spre aleea pe unde vii iar, spre lac, din ce în ce mai mult nisip. Un nisip lutos, cam ca pe malul Siretului, în care erau înfipte câteva umbrele acoperite cu stuf, sub care nu stătea nimeni.

O terasă cu multe mese. La una din ele 4 tipi, cu cefe mai late ca a mea, jucau remi (nu știu dacă pe paletă sau etalat) m-am gândit că sunt salvamarii, deși nu aveau niciun însemn pe ei. Pentru moment, când m-au văzut coborând din mașină, s-au oprit din joaca lor, cumva stingheri, apoi, văzând că mașina-i pe Vrancea și-au continuat, nestingheriți, activitatea.

Ceva mai jos de masa la care erau ăștia, o domnișoară, care probabil servea la terasă, stătea, apatică, pe un scaun. Nu era nimeni la terasă și, probabil, nici nu avea să se înghesuie lumea. Adică, ce vreau io să simbolizez prin aceasta ; faptul că la Lacu Sărat terasele erau cumva pline de consumatori, oameni care mâncau și beau, halbele alea fiind chiar brumate din cauza lichidului din ele. Aici, pauză ! Nici tu miros de mici, nici halbe brumate !

Am ajuns până pe malul lacului,care nu miroase așa de greu ca la Lacu Sărat , dar, nah, tot candește. Public amator de plajă, canci, două femei erau în apă, un bărbat să mânjise cu sapropelicul și stătea la soare, așteptând să se usuce.

Intrarea-n lac se făcea pe niște trepte, am văzut niște balustrade chiar vechi, ce nu păreau foarte sigure, de care, probabil, trebuia să te ții dacă voiai să intri-n mediul aquatic.

Am aflat că ar fi și o zonă pentru nudiști dar, evident, nu am avut dispoziția necesară pentru că, nici în ruptul capului nu renunțam la cârpele de pe mine cu care mă deghizasem dimineața într-un tip cumsecade. Plus că nici nu-mi dădea inima ghes, de bărbați dezbrăcați nu-mi este dor să văz, la femei nu mă primește !

La capătul plajei, partea opusă terasei, un fel de foișor, părăsit în deplinătatea lui, pe care mai multe mâini au încercat un graffiti... pardon, mai multe texte.

Am făcut fotografii, spre a proba cele constatate. Puține fotografii, că, deh, nu prea aveai ce să...

Am plecat de acolo, spre hotel Ialomița și am dat de o alee total hârbuită, pe care am mers apoi, ușurel până am ajuns la locul unde aleile se desfăceau spre mai multe hoteluri.

Acuma, pe bune, prima impresie nu este entuziasmantă, ba, pe bune, e destul de jenantă ! Cam sărăcie și tristețe pe-acolo, cam vrei să-ți scurtezi șederea.

Aveam să aflu, ulterior, că Stațiunea Amara-și sărbătorește, an de an, nămolul de-a făcut-o celebră, într-un festival, zis al ”Nămolului”.

Festivalul din acest an a conținut o serie de spectacole de muzică ușoară și dans susținute de Anna Lesko și cântăreți locali precum și de trupe ale copiilor din localitate, ceea ce este frumos.

Una peste alta, ca și în cazul Stațiunii Lacu Sărat, nu cred că o să-mi fac o prioritate din a veni pe malul Lacului Amara sau pentru stațiune. Mie mi s-a părut o stațiune bătrâncioasă, care ar avea nevoie de un zvâc, ceva care s-o pună, cu adevărat, în prim-plan. Pentru că, dacă lacul ăla are asemenea proprietăți, ar fi bine să se facă bani din el, bani care să se întoarcă tot aici. Acum, însă, așa cum v-am spus, mi se pare o stațiune tristă, pentru oameni bătrâni, care nu vor decât tratament și cameră, la somn. Că, și dacă ar vrea altceva, nu prea ar găsi !

De aceea, la întrebarea dacă aș recomanda stațiunea spun ”Da” doar pentru că , mereu, e bine să vezi locuri noi ! Dar, în condiții normale de climă, temperatură și neuroni, nu aș veni aici , că nu oferă mai nimic. Sapropelicul miroase suficient de bine, acuma știți și de ce :materia organică aflată în diferite stări de putrezire...

Cea mai avizată părere mi-a dat-o soacră-mea, atunci când am venit și-am luat-o, când am întrebat-o dacă i-a plăcut :

-Mamă, să-mi aduci aminte, să nu mai cer niciodată bilet aici, m-am plictisit !

Normal, soacră-mea are 69 de ani.

Ca să terminăm într-o notă ceva mai veselă:

Un tip de 80 de ani se duce să-şi facă controlul medical anual.

Doctorul îi ascultă inima cu stetoscopul şi începe să dea din cap:

- Of, of!

Omul îl întreabă pe doctor:

- Care-i problema?

- Păi, spune el, aveţi un murmur la inimă. Fumaţi?

- Nu, spune moşul.

- Beţi mult? -

Nu.

- Viaţă sexuală aveţi?

- Da, bineînţeles!

- Păi, atunci, spune doctorul, mi-e frică cu murmurul ăsta, să nu faceți un infarct, aşa că va trebui să renunţaţi la jumătate din ea.

Uitându-se perplex la doctor, moşul spune:

- Care jumătate — privitul sau gânditul?

Web, te rog eu frumos, dacă-ți dai OK -ul ca să publici ce-am scrisără io, pune ,te rog , și partea asta de gălăgie: https://www.youtube.com/watch?v=YoDh_gHDvkk

---

VIZUALIZĂRI: 5575 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI