Domeniul Manasia – o transformare reușită

TIPĂREȘTE

La jumătatea lunii martie am reușit să bifez unul din obiectivele „de vizitat” aflat pe listă de câțiva ani. Newsletter-ul primit periodic pe adresa de e-mail ne-a adus vestea organizării în weekend a unor tururi ghidate la Conacul Manasia, la jumătate de preț. Vremea se anunța călduță așa că nu am mai ezitat și am efectuat o programare pe e-mail pe care am verificat-o cu o zi înainte printr-un apel telefonic.

Amplasare și traseu. Conacul și domeniul Manasia sunt situate în localitatea Manasia, județul Ialomița, pe str. Conacului nr. 1A. Așezarea e aproape lipită de orașul Urziceni, de la ieșirea din București fiind circa 50 km distanță până la obiectiv pe celebrul E 85 prin Afumați-Movilița-Urziceni. La poarta de acces un portar ne-a verificat programarea într-un tabel, am fost termoscanați noncontact și apoi ne-a îndrumat către un spațiu de parcare lateral. Accesul la evenimentele care au urmat după acel weekend se realizează după efectuarea unui test rapid.

Program și tarife. În general toate evenimentele/vizitele/dejunurile la conac au loc începând cu ora 12.00. Tururile ghidate s-au desfășurat în acele zile între orele 12.00-17.00, iar prețul pentru un adult a fost redus la jumătate, adică 30 lei/adult. Am plătit la sfârșitul vizitei (se poate cash ori card) și am primit bon fiscal. Informații aici: domeniulmanasia.ro.

Scurtă istorie. Pentru a înțelege importanța acestui loc să rememorăm câteva file din istoria acestui domeniu. Moșia este atestată cu peste 350 de ani în urmă ca fiind în posesia familiei Cantacuzino, ulterior vândută unui cap încoronat: Vodă Alexandru Ipsilanti. În prima jumătate a veacului al XIX-lea, dregătorul de origine greacă care a domnit în cele două Țări Române vinde domeniul principelui sârb pribeag Efrem Obrenovici.

Fiul acestuia, Miloș Obrenovici, este vrăjit de tânăra moldoveancă Maria Catargiu cu care se căsătorește; pradă aceleași vrăji pică și domnitorul Alexandru Ioan Cuza care se „încurcă” cu soția lui Miloș (cei doi copii rezultați din relație sunt adoptați de Elena Cuza). Miloș va avea propriul fiu cu Maria, și anume pe Milan Obrenovici care ajunge regele Serbiei.

De la familia Obrenovici moșia Manasia este cumpărată de fostul ministru de externe al Bulgariei – Ioan Hagianoff. Alături de fiul său Nicolae vor contribui la ridicarea economică, culturală și religioasă a satului (fabrică de cărămidă, instituții administrativ-culturale, biserică). Urmează perioada tristă a regimului comunist: confiscare, distrugere, ștergere.

Din 2006 familia Löwendal achiziționează domeniul și conacul reușind să pună pe picioare ceea ce vedem astăzi. Conacul e restaurat, parcul curățat și amenajat, încep organizarea de evenimente.

Pe scurt: familia Cantacuzino – Alexandru Vodă Ipsilanti – familia Obrenovici – familia Hagianoff – familia Löwendal.

Vizita la conac. Am pătruns printr-o intrare laterală în conac, ne-am dezinfectat mâinile după care am înaintat într-o lume aparte, refăcută de actualii proprietari. Într-un spațiu de primire ne întâlnim cu doamna ghid și pornim alături de altă familie să explorăm clădirea centenară. Conacul este construit la 1899 de familia Hagianoff pe urmele altei construcții mai vechi. Coborâm sub clădire unde se află cea mai întinsă cramă din România aflată la subsolul unei proprietăți – 1000 mp. Zidită din cărămidă produsă la fabrica Hagianoff crama e restaurată minunat. Ne oprim într-una din încăperile cramei unde e rece, rece și cu ajutorul ghidei și a portretelor de pe pereți aflăm povestea locului. Descoperim rezerva de vinuri a conacului, accesul efectuându-se printr-o gaură rotundă, pereții fiind decupați de comuniști pentru a intra butoaiele de lemn. Altă încăpere a camerei e amenajată pentru întâlniri și alte evenimente, vedem piese de mobilier inedite, dar și reflectoare aduse de la Hollywood. Cea mai mare parte a cramei e ocupată de sala cu butoaie imense.

Ne întoarcem la parterul clădirii în sala de primire - foyer, vedem urmele lozincilor comuniste păstrate pe perete („Trăiască Partidul Muncitoresc Român!” ; „Proletari din toate țările uniți-vă!” ; „Trăiască în veci prietenia româno-sovieto!” ), dar alungăm umbrele trecutului cu sunetele minunate ale unui instrument cu clopoței și cilindru perforat. Admirăm coloanele de marmură, oglinda de mari dimensiuni, tablourile și piesele de mobilier. Aruncăm apoi o privire scurtă în cele două saloane întrucât erau aproape ocupate integral de cei care se delectau cu preparatele dejunului. În salonul Efrem Obrenovici privirea ne este atrasă de frumosul șemineu și de tavanul pictat și casetat; alături e salonul Claire Hagianoff unde tronează un pian alb și frumoase elemente de mobilier. Tot la parter găsim salonul Nicolae cu pereții acoperiți de un tapet odihnitor ochilor și cu impresionante piese de mobilier și ceramică.

Urcăm pe scări către nivelul superior pe lângă un lift montat în anii anteriori (dar cu aer retro) și ne oprim în sala de conferințe Hagianoff, de fapt un living spațios cu acces pe balcon, ornamentat cu coloane, tablouri și o masă inedită de cristal. Din acest spațiu larg intrăm în sala de consiliu Al. I. Cuza unde descoperim o bibliotecă măricică, cărțile fiind amplasate în corpuri achiziționate de peste Ocean; un frumos birou secretaire ocupă un colț al încăperii. Mai facem câțiva pași și ne trezim într-o lume orientală: salonul Alexandru Ipsilanti. Ce culori, ce modele! Țesături minunate, divanuri cu pernuțe, piese de alamă, instrumente muzicale inedite, nelipsita narghilea – totul arată bine aici.

Ultimul nivel ne permite să ieșim pe o mică terasă pentru a admira împrejurimile; aici vedem și o țiglă-mostră cu emblema Hagianoff și acoperișul din țigle originale. Mansarda e generoasă, perfectă pentru întâlniri, evenimente diverse, spectacole. În nișele din pereți stau cuminți jucării de altădată. Cu această încăpere s-a încheiat vizita la conac, am mulțumit doameni ghid pentru explicații, ne-a plăcut ceea ce ne-a povestit.

Parcul conacului. După vizita în interior am putut cât timp am dorit în parcul conacului care se întinde pe circa 2 hectare sau pe terasa exterioară unde puteai degusta o cafea. Am dat ocol clădirii pentru a vedea fațada principală a conacului aflată în linie cu biserica construită de familia Hagianoff, precum și copacii seculari aflați în apropiere de fântâna arteziană.

Câteva alei străbat micuțul dar cochetul parc al conacului; un foișor e așezat pe o înălțime artificială (comandată de Efrem Obrenovici) și îți permite să cuprinzi cu ochii întregul loc, un mic lac cu rațe și fazani întregesc atmosfera. Un element fotogenic este căruța nomanzilor – un frumos exemplar datând probabil din secolul al XIX-lea. Interiorul e superb, tot ce trebuie unei familii se găsește acolo, la dimensiuni liliputane.

Concluzii. Recomand o vizită la domeniul Manasia, un tur ghidat al conacului și, de ce nu, un dejun deosebit într-un cadru inedit. Ne-am relaxat, am ascultat povești interesante, am văzut lucruri interesante, ne-am destresat în această epocă pandemică.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI