Islazul revolutionar

TIPĂREȘTE

"Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

şi dacă ţi-ai sângerat picioarele."

L. Blaga - Sufletul satului

Calatorule care iti sade bine cu drumul, daca drumurile tale duc pe valea Dunarii si cumva mergi spre Corabia, atunci musai sa treci prin comuna ISLAZ. Asta-i buna, numai despre o comuna nu se scrisese pe un site turistic, ca in rest, vorba lui Bula... numai asta ne mai lipsea! Nici nu stii cata istorie s-a scris pe meleagurile astea, fiorul de simtire romaneasca devine un torent si turist au ba, vei opri, macar o jumatate de ora, sa pui talpile pe glie, acolo unde s-a citit Proclamatia de la Islaz.

Valea Dunarii e frumoasa foarte, dar la varsarea Oltului in Dunare, acolo unde o mica delta aminteste de Delta cea mare, simti ca esti la sanul Mamei Naturi. O vegetatie bogata, specifica luncii dar si deltei, o fauna diversa - sa vezi lebede iernand e un lucru obisnuit - care cuprinde starci si cormorani, mistreti si capriori, sacali (o multime) dar mai ales peste, creeaza cadrul si scenografia unui documentar National Geografic la noi acasa. Iar pentru vanatori, e raiul pe pamant.

De ce tocmai Islaz? pai n-are Islazul locul lui langa Calarasi, Strehaia ori alte orase si orasele ale patriei? Acolo unde s-a scris istorie turistul poposeste cu drag, mai ales turistul roman, dornic sa-si imbogateasca amintirile si cunoasterea. Pe DN 54, proaspat asfaltat si impecabil din punct de vedere rutier, ajungi de la Turnu Magurele la Corabia. E un drum des folosit de locuitorii din sud, dar mai ales de iubitorii ciclismului, pentru ca e portiune din coridorul 6 european ptr ciclisti, stiti europenii aceia care pun toate pe doua roti si pleaca la drum indiferent de vreme. Soseaua serpuieste pe malul Dunarii, traverseaza un afluent al Oltului, Oltul mic sau Saiul, apoi Oltul mare si dupa numai 9 km dai piept cu istoria.

Tot spun de istorie dar pana acum nimic concret. Pai sa vedem... Doua castre romane, unul din piatra si celalalt din pamant, descoperite unul in punctul "Racovita" sau cimitirul vechi, precum si in sud-vestul localitatii, la Cetatea Verdea, atesta apartenenta la Dacia romana a teritoriului comunei, mai exact facea parte din capatul de sud al Limesului Alutan cel ce forma granita de est a Imperiului Roman. Un tezaur de denari romani republicani vine sa intareasca toate acestea. Se spune ca, inca si in zilele noastre, taranii scoteau cu fierul sapei monede sau cioburi de oale, lucru obisnuit dar tratat cu destula indiferenta de respectivii.

Urmeaza o perioada de negura in privinta izvoarelor istorice, pana cand din nou auzim de faimoasa localitate, de data asta pomenita in hrisoave. Nu va asteptati la asta, nu-i asa? Logofatul Miroslav primeste mosii si tigani (sic!), printre care si mosia Islaz, pe la 1569. Vornicul Fartat, avand o pricina cu Mihnea Turcitul, castiga jumatate din satul Islaz pentru fiicele sale, adica o mica avere, pentru ca la ora aceea valora exact 15 mii de aspri. Cealalta jumatate de sat, face obiectul unor vanzari si revanzari, astfel incat trece pe rand, in posesia lui Radu Voievod, apoi a Jupanitei Marga si in final a lui Dobromir Mare Ban, care o cumpara cu 70 mii de aspri si o doneaza manastirii Sfanta Troita din Bucuresti. Ce mai, o intreaga poveste comerciala, cu jupani si jupanite. Gasim Islazul trecut in harti, pe la 1722 Schwantz il noteaza ca si targ, iar pe la 1790, un alt cartograf, Spech, il figureaza pe malul Dunarii, inconjurat de mlastini.

Pe harta rusa de la 1835 apar reprezentate sapte sate ordonate intr-unul singur, Islaz si anume: Islaz 66gospodarii, Verdea 53de gospodarii, Racovita 82 gospodarii, Racovicioara 34 gospodarii, Garla 71 gospodarii, Mozolea 83 gospodarii si Fundulet 73 de gospodarii. Faceti numai o adunare simpla sa vedeti cat de mare era Islazul inca de pe atunci. De altfel si acum el este una din cele mai mari comune din judet.

Dar abia acum urmeaza punctul culminant: pe 9 iunie, in 1848 aici, mai exact pe campul lui Traian sau Campia Regenerarii, s-a citit "Proclamatia de la Islaz", Constitutia Revolutionara a guvernului provizoriu condus de Ion Heliade Radulescu, in prezenta membrilor guvernului. Trecutul glorios al comunei mai marcheaza un punct important la 1877, cand putin timp inaintea izbucnirii Razboiului de Independenta, un monitor turcesc de pe Dunare bombardeaza Islazul. Asta se intampla pe 4 mai. Bateriile romanesti raspund atacului si imediat Divizia a IVa a Armatei Romane sub comanda Gen. George Manu trece Dunarea, spre frontul din Bulgaria. Tot aici cade ucis primul erou al Razboiului de Independenta, sergentul Florea Blejan, de loc chiar din comuna despre care va povestesc.

Iata asadar ca un punct de pe harta aparent fara importanta, o comuna prin care treceti iute, admirand eventual imensele solarii (islazenii fiind ei vrednici gradinari) are radacini adanci in trecut si mai mult de atat, monumente istorice cel putin la fel de interesante ca cele de la vecinii bulgari. Opriti ca sa vedeti: Castrul Racovita din epoca romana, sec. II-III. Dati o fuga la Cetatea Verdea, tot castru roman din sec. II-III. Inchinati-va in una din cele doua biserici, fie Biserica cu hramul "Trei Ierarhi", construita intre 1835-1857 de catre Zoe Brancoveanu, nevasta Marelui Ban Mihalache Brancoveanu, pentru a potoli spiritele celor pe care ii obligase sa-si paraseasca satele pentru sistematizare. Fie la biserica din caramida cu hramul " Sfantul Ioan Botezatorul" din satul Moldoveni, cu picturi originale si medalioane exterioare in fresca de la 1837, Vornicul Barbu Stirbei, proprietarul mosiei pe atunci fiind cel ce-a contribuit cu bani alaturi de obste. Mai puteti vedea casa memoriala Toma Ghigeanu (vezi aici: click aici) si casa memoriala Dumitru Gavanescu.

Ce sa va mai zic? Case frumoase, bine gospodarite, trotuare de-o parte si de alta. Un monument ce comemoreaza Revolutia de la 1848 in centrul comunei. Un parc si locuri de joaca pentru copii. Locuri de plaja la Dunare dar si la Olt, Islazul fiind exact in subtioara dreapta, la varsare. O discoteca ce atrage tineri de la 30-40km distanta. Oameni veseli , se bucura simplu de fiecare zi . Pun patima in politica si au pastrat de la otomani tot felul de expresii. Asteapta sa se faca hidrocentrala pe Olt de vreo 10 ani si intre timp bat drumurile tarii cu dubitele lor cu rosii, castraveti , ardei si varza. Au jocuri si dansuri populare specifice , cu elemente bulgaresti. Islazenii...

Un loc prin care, trecand, sa va opriti ca sa puteti spune apoi: Am Fost Acolo!

mai multe (credeti ca) gasiti aici: click aici

P. S. - fara puncte, va rog

wm, poti sa atasezi melodia asta

http://www.youtube.com/watch? v=1hAHkV4d3BY

---

VIZUALIZĂRI: 4477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI