Casa cu Blazoane din Chiojdul Buzăului

TIPĂREȘTE

Să ne hrănim sufletul și spiritul- a fost tema traseului turistic de o zi, efectuat în primăvara lui 2019 pe meleaguri subcarpatice prahovene și buzoiene. Eram în an non-covid, circulam fără restricții și nimic nu anticipa interdicțiile anilor ce vor urma.

Un prim popas l-am făcut în Drajna de Jos, la Monumentul Eroilor căzuți în cele două războaie, monument al sculptorului Dumitru Mățăoanu. Și tot aici am văzut Cadranul solar atașat Bisericii Sf. Alexandru și piatra (să fie cea zăcătoare sau cea umblătoare?) a vechii mori de apă Warthiadi din localitate.

Am urmat traseul și microbuzul nostru parchează în jurul orei 9.00 în fața Primăriei din Chiojd. Aici, un alt Monument al Eroilor căzuți pentru întregirea neamului ne iese în cale. Tineri în floarea vârstei, care nu și-ai trăit tinerețea!

Alături, o ulicioară mică, asfaltată, în capătul căreia se vede mândrețea albă, solitară, mângâiată de razele primăverii. Este Casa cu blazoane, punct turistic de mare interes pentru iubitorii de autentice valori naționale.

Am trecut poarta din lemn încadrată între doi stâlpi din zidărie de piatră, acoperită cu șindrilă și pășim pe o aleea largă tot din piatră, ce urcă pe colina în vârful căreia ne întâmpină albă, precum o zână din povești, „bătrâna casă” ridicată în prima jumătate a sec. al XVIII-lea.

Proprietarii acestor ținuturi au fost țărani liberi, zona nefiind arabilă, au fost ocoliți de vâltoarea colectivizărilor. Creșterea animalelor și îngrijirea a pomilor fructiferi au fost ocupațiile de bază. Acești țărani se numeau moșneni, erau înstăriți, aveau pământuri pe care le exploatau în devălmășire, cum s-ar zice la grămadă și treceau din tată la fiu, din generație în generație prin moștenire.

Multe astfel de case or fi fost pe aici, dar mai norocoasă decât „blazonata” , nu cred!

La sfârșitul sec. al XVIII-lea se cunoaște numele unui proprietar, un anume Oprea Izbășoiu, om bogat, cu dare de mână, care a renovat și a extins casa în 1828, făcând-o locuibilă până în 2002. Numai familia Izbășuiu au locuit-o 100 ani, după care intră pe mâna altor proprietari, ca în final să ajungă o paragină.

În stadiul în care se afla, a luat-o un tânăr cu intenția de a o readuce la viață, dar acest lucru nu a fost posibil, cheltuielile erau prea mari. Urma să o demoleze.

În popor se zice că, ce ți-e dat, pe frunte ți-e scris! Bătrâna casă avea un semn pe frunte, avea un vultur bicefal, stemă a Cantacuzinilor, simbol al împăraților bizantini și alte câteva blazoane cu decorațiuni florale și ăsta, i-a fost norocul. De aici i se trage și numele, Casa cu Blazoane.

În 2004 tânărul a vândut-o Uniunii Arhitecților care au reabilitat-o „a la carte” cu fonduri europene. Meșteri lemnari iscusiți și stăpâni pe meserie au lucrat până în 2014 când a fost dată în folosință, deocamdată muzeu cu intrarea liberă, program zilnic 10.00-17.00, Duminica 10.00-15.00. Curatorul muzeului este chiar fostul proprietar, care pune mut suflet în explicațiile ce le dă. Dar destinația finală va fi hotărâtă de Asociația Arhitecților din România.

Casa este un exemplu de arhitectură țărănească monumentală, restaurată cu tehnicile de altădată și ceva materiale originale, precum stâlpi de foișor, grinzi și tot ce s-a mai putut recupera. Au contribuit la reușita Proiectului firme specializate în zidărie, lemnărie, restaurare lemn și componente artistice, mobilier și țesături populare.

Ca aspect general, foișorul este ornat cu opt blazoane, trei din ele pe latura din față, cel din mijloc prezintă vulturul cantacuzin. Alte trei sunt pe latura opusă scării și două pe latura spre stradă, cea cu scara de acces. Și mai e un blazon, undeva pe o laterală.

Ghidul nostru, fostul proprietar, ne conduce mai întâi undeva în spatele clădirii unde, într-o încăpere pe panouri fotografice ne prezintă casa așa cum a fost ea, până să-i surâdă norocul. Deplorabilă!

În vechiul gârlici, din piatră de gârlă masivă, cu uși zdravene din lemn și încuietori sofisticate, s-a deschis o expoziție cu tot necesarul gospodăresc raportat la îndeletnicirile țăranilor moșneni din zona Chiojdului. Unelte pentru fierărit și produsele respective, unelte pentru lemnărit, opinci, pristolnic pentru însemnat pâinea cu numele Mântuitorului, unelte pentru prelucrat lâna și nu în ultimul rând pentru producerea țuicii.

Am urcat apoi scara ce duce la foișorul celor opt blazoane, cu coloanele de lemn din vechea structură și îmbinări lemn/lemn. Deasupra ușii de intrare în casă, pe o grindă modelată manual din lemn de stejar, cu motive decorative, se păstrează inscripția potrivit căreia, casa a fost ridicată în jurul anului 1823. De aici, din foișor, se deschide o superbă imagine a dealurilor din jur.

Intrăm în tinda cu frumoase ornamente pe tavan și decorată cu un păretar roșu la culoare.

Prima cameră din dreapta este camera de zi. Tavan din bârne, o ladă de zestre, covor lucrat la război, o oglindă cu ramă veche, un ulcior într-o firidă, toate dau o notă elegantă, specifică unei case de bun gospodar. Din cinci camere, una a fost modificată și i s-a dat altă destinație, trei sunt de-a stânga tindei, probabil vechi dormitoare. Stucaturile care se regăsesc atât în lemnul din exteriorul casei, cât pe pereţii interiori sunt unice în Europa, zic specialiștii. Eu am admirat în mod deosebit ornamentele tavanelor din fiecare cameră, mobilierul, covoarele și ce au strâns din donații ale locuitorilor din zonă. Și de aceste obiecte s-a ocupat tot echipa de restauratori.

La capătul tindei, să-i zicem culoar, boierul și-e construit un așa- zis sagnasiu, un spațiu octogonal, de inspirație orientală, pentru o cafeluță și o șuetă!

În curtea foarte mare s-a construit un corp separat de clădire, pentru punctul de informații, sală de conferințe și alte activități, care activități, pe timpul verii se pot organiza într-un amfiteatru amenajat pe terenul din jur, înclinat, numai bun pentru așa ceva.

Mi-a plăcut enorm locația! Emană lumină, liniște, frumusețe și pace interioară.

Pentru o familie cu copii, este un loc în care aceștia au multe de descoperit și de înțeles, afară de faptul că vor respira un aer foarte, foarte curat.

---

VIZUALIZĂRI: 774 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI