O vacanta inedita cu cortul la "Mos Martin"

TIPĂREȘTE

In urma cu ceva ani, cand tineretea imi mai facea curte si mai clipea tandru din ochi, am experimentat impreuna cu familia si niste buni prieteni, o vacanta la munte cu cortul. Prima oara “udasem” cortul abia cumparat, intr-un weekend la Sinaia, la campingul din sudul statiunii, Izvorul Rece, cand ne-a plouat toata noaptea de sambata spre duminica, de am crezut ca vom fi inundati deja din prima incercare. N-a fost asa, cu toate ca n-am inchis niciun ochi de tunetele si ropotele zbucumate de ploaie. A doua zi a fost frumos si ne-am vazut mai departe de excursie...

Dar in 2003 ne-am zis sa incercam “stationarea” de vacanta pentru o saptamana la cort. Si asa am ajuns la Cheia, la campingul Mos Martin. Ne-a placut foarte mult locatia, campingul fiind asezat intr-un cadrul natural pur si simpul pictoresc, printre munti si printre vai, vorba cantecului... Si intr-o zona linistita iar in josul campingului, la casutele de lemn, se auzea cum susura raul in armonie deplina cu marea frumusete a peisajului montan...

Dar de o frumusete recunoscuta este intreaga statiune Cheia, asezata pe raul Teleajan, la poalele Muntilor Ciucas, la o altitudine nu prea mare, de 871 m. Cheia se bucura de o priveliste deosebita si de un climat foarte bun pentru relaxare si refacere, in special al sistemului nervos. Fiind pozitionata intr-o zona montana linistita, avand un climat subalpin, cu aer curat, lipsit de praf si puternic ozonat, este foarte potrivita pentru tratarea diferitelor afectiuni precum: astenii, suprasolicitari fizice si intelectuale, anemii, probabil si altele. Deci, statiunea Cheia este, cu siguranta unul dintre multele locuri din frumoasa Romania, unde cred eu, oricine se simte bine si reuseste sa aibe o vacanta odihnitoare si reconfortanta.

Campingul Mos Martin se afla pe partea stanga a drumului national DN1A, la intrarea dinspre sud in localitatea Cheia din judetul Prahova. Are o imensa curte cu iarba unde se poate campa si lasa si masina, dar si cladiri, vile construite tot pentru turisti si mai in spate, de-a lungul raului, erau atunci si casute de camping din lemn, unde ne-am adapostit si noi in ultima seara pentru s-a iscat deodata un vant napraznic, caci aproape ne-a luat pe sus cu cort cu tot... Si cortul era destul de mare, de 4-5 persoane, cu veranda la intrare, deci era destul de greu si bine infipt in pamant...

Locatia mai dispune si de un grup sanitar comun care atunci era foarte folositor, in sensul ca era apa calda in fiecare dimineata si seara si deci, fiecare “locatar” putea sa se relaxeze chiar si pret de cateva minute la un dus binevenit. In spatele acestui grup sanitar, afara erau si doua chiuvete din tabla, unde fiecare isi spala vesela sau fructe sau ce mai avea. Tot in incinta campingului era si o pizzerie cu bar, de unde puteai manca sau bea cate ceva. Am luat si noi odata o pizza si a fost buna, facuta chiar in fata noastra. Dar grosul de mancare il luam din Cheia sau mancam la restaurantele din vecinatate. Pentru o noapte am dormit in casutele de lemn. Acestea erau ca de altfel toate casutele din campinguri, nimic deosebit; doua paturi cu o masuta intre ele si la usa un cuier si cam atat. In curte mai era organizat si un gratar unde am facut si noi intr-o seara mici “stinsi” cu bere, bineinteles... caci altfel nu se poate...

Vacanta noastra a fost frumoasa, cu excursii la Muntele Rosu. Apoi in alta zi am “marsaluit” de-a lungul cheilor, prin paduri unde am avut norocul sa vedem de la departare o caprioara cu care ne-am privit cateva secunde de la distanta si apoi a fugit speriata. Ma intreb ce ar fi fost daca ne intalneam noi cu adevaratul Mos Martin... sa ne fi vazut pe noi atunci speriati, cum am fi luat-o zdravan la sanatoasa... Apoi am vizitat si manastirea Suzana, ridicata in 1740 de catre o femeie bogata la acea vreme, dupa care s-a luat si numele manastirii. Tot ea a fost si prima stareta a acestei manastiri. Am mai vizitat si manastirea Cheia, situata in sud-estul localitatii, manastire de calugari, cu hramul Sfanta Treime. Toata vacanta noastra la cort a fost interesanta si speciala, intr-adevar o experienta inedita. Imi pare rau ca nu am poze decat pe hartie. Poate ca, in timpul meu liber sa reusesc sa “trag” in poze ceva de pe acestea. Dar nu stiu cum vor iesi. Oricum, amintirile nu ni le poate lua nimeni, iar cele placute ne fac sa ne bucuram si atunci putem exclama ca si noi, poate ca multi altii, AmfostAcolo!

---

VIZUALIZĂRI: 14410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI