Cheia - linistita si puternic ozonata

TIPĂREȘTE

Statiunile montane din depresiunii au un farmec aparte. In primul rand le este favorabila amplasarea geografica ce le fereste de vanturi putenice si de geruri cumplite iarna. De o astfeal de amplasare se bucura si statiunea Cheia, inconjurata de Munţii Bratocea (Vârful Ciucaş, în nord), Culmea Zăganu (Vârful Gropşoarele, la est) şi Muntele Babeş (Vârful Bobu, în vest). Raul Teleajen este cel pe a carui maluri este asezata statiunea, la poalele Ciucasul-ului. Nu este inalta, doar la 871m. altitudine este situata, dar acest lucru o face si mai accesibila.

Eu am ajuns in mai putin de doua ore, desi vremea a fost cam capricioasa. Stiu ca din Bucuresti se poate ajunge si cu microbuzul, trenul ne fiind indicat, caci nu exista gara in statiune. Statiunea se afla in com. Maneciu, la 60 km. de Ploiesti.

Inainte de a ajunge in statiune, ne oprisem sa vizitam Manastirea Suzana din apropiere (la mai putin de 8 km. de statiune), aşezată pe valea Teleajenului, într-o oază de linişte şi verdeaţă. Este o manastire de maici, cu o suprafata mare, cu o curte plina de case ale maicutelor, case pentru oaspeti, si sute, poate mii de fire de flori. Manastirea a fost ridicata de Suzana Arsicu, o femeia foarte bogata, ce a trait in sec. XVIII, si care dupa ce a scapat cu bine dintr-o furtuna foarte putenica, ce a prins-o in timpul unei calatorii, a hotarat sa multumeasca lui Dumnezeu, pentru ca a cruta-o. Cu mare drag imi amintesc de cateva sute de randunele (nu exagerez) ce stateau asezate la streasina bisericii si pe cateva fire electrice, zgribulite de ploaie si de aerul cam rece din acea zi. Nu am vazut niciodata atat de multe randunele la un singur loc. Ca o superstitie, stiu ca randunele aduc noroc. Asadar, manastirea poate fi trecuta in programul celor ce stau in statiune, pe langa celelalte locuri ce pot fi vizitate in Cheia.

Ne-am continuat drumul si in cateva minute am ajuns la Cheia si primul lucru pe care l-am facut, a fost sa lasam masina intr-o parcare, (sunt destule fara plata) si sa ne dezmortim picioarele, chiar daca afara ploua. Cum veneam din Bucuresti dupa mai bine de doua saptamani de caldura caniculara, o ploaie rece de munte, era binevenita.

O simpla plimbare prin statiune, face cat o luna de tratament cu vitamine, sau cu antidepresive, sau cu mai stiu eu ce medicamente. Nu mi-a recomandat nimeni un astfel de tratament, dar mi-am spus ca doua zile de aer curat, puternic ozonat, de liniste si salbaticie domestica, pot face minuni si fara sa fiu „ diagnosticata „.

Mai intai ne-m rezervat cazarea la unul din hotelurile din statiune, apoi am plecat sa cutreieram zona. Pe asfalt, caci a plouat si mersul prin padure nu mi se parea o alegere buna, dar si asa, prin statiune a fost minunat. peste tot o multime de case de vacanta s-au ridicat in ultimii ani. In jurul fiecareia este cate o curte in primul rand cu iarba, apoi cu flori si de obicei si cu cate un brad. Stiu din alti ani, cand am fost in decembrie acolo, ca toti localnicii, sau proprietarii de vile si hoteluri impodobesc frumos casele si toata statiunea seamana cu un imes brad impodobit cu beculete.

In centrul statiunii este o mica piata, de unde ne-am cumparat pahare mari din plastic cu fructe de padure, pe care le-am mancat cu o placere, de parca nu mai vazusem afine, mure si zmeura de zece ani. (din fericire, acum si in pietele din Bucuresti, se gasesc astfel de fructe). In cea de a doua zi, ne-am facut si o mica provizie pentru acasa, cu astfel de fructe, cu cate o bucata zdravana de branza si cu pastarama si carnaciori de oaie.

Plimbandu-ne prin statiune, am vizitat si cele doua muzee; cel de mineralogie „Flori de Mină“ si cel de Antropologie „Francisc Rainer“ (creatorul şcolii antropologice româneşti) ,,situate unul langa altul chiar la intrarea in statiune.

Muzeul de mineralogie, pe langa placerea de a admira cateva roci si cristale, cam 300 la numar, (gips rosu, cuarţ, pirită, calcit, stibină, ochi de tigru, ametist, baritină etc.) mi-a dat ocazia sa cumpar cateva lucrusoare specifice de la magazinul din incinta; sfere din pietre semipretioase, o bratara si un album foto. De pe panourile aflate in magazin, oricine poate invata cateva notiuni elementare despre clasificarea, cristalelor, despre proprietatile lor, despre locurile de unde provin si chiar despre beneficiile pe care le aduc in functie de zodii.

Desi eu nu am vizitat-o de data aceasta, stiu din alti ani, ca in apropiere este si Manastirea de calugari Cheia. ce are hramul Sfanta Treime. A fost ridicata prima oara la jumatatea sec. XVIII, in timpul domniei lui Nicolae Ghica, apoi dupa ce a fost distrusa de turci, a fost reconstruita o suta de ani mai tarziu. Este deosebita, pentru ca este pictata de Gheorghe Tatarescu (in 1837).

Apoi, cand picioarele noastre au inceput sa dea semne de oboseala, si burticile vroiau si ele ceva bun, ne-am intors la hotel, unde este si singurul (din cat ne-am dat noi seama) restaurant care serveste pastrav proaspat, si care vinde si pentru acasa. (Hotel Royal se numeste). Acesta a fost unul din motivele pentru care am ales acel hotel; sa avem la „ botul calului „ pastrav proaspat; garantat; au un iaz in spatele hotelului, si de acolo este pescuit cand cineva in restaurant da comanda. Seara ne-am petrecut-o, intr-o dulce leneveala, pe terasa camerei, cu o limonada, clatite si papanasi, pe care spre rusinea noastra, desi nu cred ca era voie, le-am luat in camera. Vroiam sa stam la povesti, fara sa ne ferim de urechile celorlalti turisti din restaurant.

A doua zi, ne-am trezit atat de tarziu, incat era sa ratam si cafeaua de dimineata. Nu-mi dau seama daca noi eram atat de obosti dupa agitatia de acasa, sau daca aerul de munte a fost cel mai bun, natural si puternic somnifer, dar cred ca putea sa fie si carnaval sub fereastra mea, ca nu as fi auzit nimic.

Ne-am dus iar in micuta piata, de unde intai ne-am mai cumparat pahare cu fructe de padure cu care ne-am asezat pe o banca si le-am mancat admirand muntii, padurea, poienele si chiar oamenii. Ma gandeam cu placere, ca desi ma despart de nebunia orasului meu doar 120 km. , cat de bine e sa nu te gandesti la nimic, sa iti inchizi si telefoanele, si sa traiesti calm si relaxat clipa. Clipa de liniste, de verde total, de bobite de mure ce se sparg de cerul gurii, de aer rece si curat ce iti da fiorii pe sira spinarii.

Am mai facut o tura de plimbare pe jos, am luat mici suveniruri alimentare pentru acasa si in final ne-am intors la restaurant pentru inca o portie de pastrav cu mamaliguta.

Cu regret ca ce e bun, frumos si ne place tine prea putin, ne-am luat la revedere de la statiune, de la gazdele noastre si am plecat catre casa.

---

VIZUALIZĂRI: 3692 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI