Cascada Schinda, ascunsă bine pe Valea Telejenelului

TIPĂREȘTE

Sunt multe locuri în lumea asta unde mi-aș dori să ajung. Despre unele știu, despre altele aud/citesc, iar despre altele n-am să știu niciodată.

De Cascada Schinda nu auzisem până în august anul trecut. Pentru o zi toridă de august ne propusesem să ne răcorim în Poiana Valea Stânii din Ciucaș, spre care am avut mai multe tentative nereușite în ultimii doi ani. Și pentru că nu ne era clar dacă aveam prea multe de făcut acolo, pentru că fusese pe listă doar în scop de iarbă verde și un grătar cu prietenii, am început să umblăm cu mouse-ul pe hartă în jurul zonei și așa am dat de Cascada Schinda, care se află destul de aproape.

Pentru că nu auzisem de ea, am căutat și am găsit câteva articole care erau copie la indigo. Din ce am citit am înțeles că accesul nu era chiar ușor.

O să încep cu cele 3 posibilități de acces de care ne-am dat noi seama la finalul zilei.

Cel mai bun acces (din București) este pe DN1 urmat de DN1A (București-Ploiești-Vălenii de Munte-Cheia) și înainte de intrarea în Cheia se face dreapta pe drumul forestier care duce către Valea Stânii. Este acolo un indicator de Valea Stânii, dar nicăieri (și noi am mers pe un drum și ne-am întors pe altul, nu am găsit vreun indicator de Cascada Schinda). Pe acest drum forestier, ok pentru orice tip de mașină, se merg aprox 8 km până în Poiana Stânii, unde drumul întâlnește râul Telejenel. Aici este o intersecție numită La Triunghi și de aici se urmărește drumul spre dreapta, cel paralel cu râul. Încă vreo 8 km se merg pe un drum care devine din ce în ce mai neadecvat pentru mașini joase. Cred că doar un 4*4 face față acestui drum, din cauza șleaurilor formate de mașinile care cară lemne în zonă.

La un moment dat se vede o construcție pe dreapta, un ocol silvic casă de vacanță și cam aici se poate lăsa mașina. Cascada se află pe partea stângă și sunt câteva potecuțe care duc spre ea. Coordonatele GPS ale cascadei sunt N 45°22' 35" E 26°1' 10".

Întoarcerea de la cascadă ar trebui să se facă pe același drum, așa cum reieșea dintr-un articol pe care l-am citit noi, pentru că drumul care merge de la cascadă în partea opusă, spre Valea Lespezii-Slon sau spre Măneciu, este în general distrus de ape și de camioanele care cară lemne. Niște articole mai vechi spuneau că acest lucru este verificat și nu se poate ajunge nici cu 4*4 în Slon. Dar un articol mai recent lăsa de înțeles că un 4*4 ar răzbi și dinspre Slon.

Varianta de deasupra barajului Măneciu, este o potecă turistică, cruce galbenă și mai multe drumuri forestiere, pe care, cum spuneam se cară lemne masiv.

Cum am ajuns noi

Dacă ne-ar putea durea capul, de ce să nu ne doară? Aveam un Duster 4*4 și o dorință de aventură, pentru că pe DN1A spre Cheia, pe asfalt, am tot mers și voiam să mai schimbăm peisajul.

Ne-am propus să încercăm accesul dinspre Slon și pentru că nu ne îmberbecim niciodată aiurea, oriunde nu ni se mai părea în regulă să facem cale întoarsă. Acum știu că nu este o idee bună, dar atunci nu.

Cu puține informații, convinși că mergem spre sălbăticie, ne-am făcut și câte un sandvich, am mai luat câte ceva de ronțăit și de băut și ne-am aventurat pe DN1, apoi pe DN1A până la Vălenii de Munte, iar după oraș, la intersecția aceea în V unde este Petrom-ul și drumul se bifurcă spre Cheia sau spre Buzău, noi am luat-o în dreapta spre cele 3 Drajne – Podurile - Valea Lespezii – Slon.

În Slon am făcut un popas, pentru că în centru erau niște măsuțe la care se vindeau brânzeturi bune și am luat și noi pentru acasă. Apoi, am încercat să ne orientăm pe drumul spre cascadă pentru că de indicator nici vorbă. Am întrebat prin sat, am găsit un băiat tinerel care ne-a îndrumat puțin, dar spunea că n-a mai fost la cascadă de când era mic și cutreiera dealurile cu prietenii.

Ne-a spus să continuăm pe drumul principal, pe asfalt, până trecem de biserică și să mai mergem aprox 1 km până la o bifurcație în V. În stânga continua drumul principal cu asfalt, dar noi trebuia să o luăm în dreapta, pe un drum de țară. Așa am făcut, am luat-o în dreapta pe un drum care urca, urca… și devenea din ce în ce mai nasol.

Nici vorbă de vreun indicator, nici aici, nici până la sfârșitul zilei, așa că pe la ultimile case ne-am oprit la o poartă, unde am văzut un tataie și l-am întrebat de cascadă. Ne-a zis că suntem pe drumul cel bun, să mai mergem vreo 2 km, până vedem cazanele de apă pe dreapta și noi să continuăm pe drumul din stânga. El ne-a îndrumat cel mai bine, dar ne-a spus, de asemenea, că nu o să găsim indicatoare către cascadă și că e bine să ne orientăm ținând mereu dreapta, oricâte drumuri forestiere pe care mergeau camioane/căruțe cu lemne am fi intersectat. Și că la un moment dat o să ieșim pe platoul Tabla Butii.

Cu așa prețioase indicații, am pornit la drum, am urcat pe dealuri până pe coamele lor, drumurile s-au făcut din ce în ce mai înguste și mai proaste și nu am văzut țipenie de om. Nicăieri, nicăieri, pe acest traseu de peste 20 de km nu am văzut vreun indicator pentru cascadă. Noi am văzut-o pe maps, dar nici n-am ieșit bine din Slon că s-a dus naibii semnalul și orice rețea.

Atâtea drumuri am intersectat că dacă ar fi trebuit să ne întoarcem nu cred că mai știam sigur pe unde să o luăm. Peisajul a devenit din ce în ce mai spectaculos și drumul din ce în ce mai prost, cu șleauri. Cam o oră am mers pe un drum nashpa, printr-o pustietate de ne-a luat și frica la un moment dat. Tot drumul ăsta nu ne-am întâlnit cu nimeni și chiar ne gândeam că nu mai ajungem la lumină, când am ieșit într-un drum forestier mult mai bun și mai circulat. Este drumul care vine dinspre Măneciu, cu podețe peste Telejenel, mai vedeam și câte un indicator rutier, cumva ajunsesem în civilizație și ne-am liniștit. Cam după 1 km pe drumul ăsta am ajuns la ocolul silvic de care ziceam, acolo unde este și cascada.

Am stat la cascadă vreo două ore. Pe malul apei este și un loc de picnic cu câteva vetre de foc, dar noi am stat chiar la baza cascadei, pe niște pietre mari, cu picioarele în apă. Am aruncat cu pietre să facem broaște, ne-am mâncat sandvichurile, am băgat o bere într-o bolboacă de apă rece, ne-au țiuit urechile de atâta liniște, pentru că timp de două ore nu a trecut nimeni pe drum. Abia când am urcat noi deasupra cascadei a oprit o mașină din care au coborât mai multe persoane, dar ei au aruncat un ochi și au plecat rapid. Până am coborât noi de deasupra cascadei nu mai erau în zonă.

Cascada este una naturală, la poalele Munților Tătaru, pe valea Telejenelului, destul de vijelioasă, dar nesemnalizată și neîngrijită ca să zic așa. În zonă se taie și se cară lemne masiv, iar peisajul nu este chiar vesel. Potecuțele spre cascadă sunt distruse de lemne și pământul împins de mașinile grele care cară lemnele. Chiar și lăculețul de la baza cascadei era plin de uscături și câteva pet-uri. Dar zona înconjurătoare și drumul prin pădure, până ajungi, sunt uimitoare, iar în zona cascadei, natură pură. Auzi doar apa și păsările.

Vis-à-vis de cascadă vedeam printre vegetație un lăculeț, cu culori frumoase, dar nici o potecă pe care să ajungem la el. Ne-am dat seama că aparține de ocolul silvic din dreapta, dar tot am ajuns la el, trecând printr-un hățiș, ne-am zgâriat, dar ne-am bucurat de priveliște și de câteva fotografii.

Ne-am întors din nou în drumul forestier și am încercat să ajungem deasupra cascadei, ceea ce este posibil, dar trebuie găsite potecuțele care te scot deasupra ei, pentru că nu sunt atât de vizibile din cauza mașinilor de lemne care împing pământul. Fiind în zonă însă o să vă prindeți.

Nici vorbă să ne întoarcem pe unde am venit, nici nu cred că mai nimeream drumul. Eram deja în civilizație, drumul în continuare se vedea mult mai omenesc decât cel pe care venisem așa că am mers câțiva km spre Valea Stânii, obiectivul de la care pornise ideea plimbării din acea zi.

Valea Stânii este locul de la pomul lăudat. Am sperat să mâncăm acolo, net-ul zicea că sunt vreo 2-3 cabane care oferă mâncare, dar nici vorbă. Pustiu, trist, câteva case construite după cum a vrut mușchiul proprietarilor, răspândite prin poienile acelea, unele de neam prost, așa cum ne-am obișnuit să vedem mai peste tot. Nu am găsit nimic de mâncare, am întrebat și nu știa nimeni că s-ar mânca pe undeva, așa că ne-am continuat drumul spre Cheia, aprox 7-8 km și am ieșit înainte de intrarea în stațiune, acolo unde este indicatorul de Valea Stânii.

Acolo este și un indicator de o Păstrăvărie la 10 km, pe care am tot căutat-o și de care nu a știut nimeni să ne spună. Cred însă că era vorba de o alta, cea de pe Valea Doftanei (comuna Breaza de Prahova), la care noi mâncasem, nu cu mult timp în urmă, însă indicatorul este pus derutant, păstrăvăria nu este pe Valea Stânii așa cum arată săgeata. Dar dacă cineva știe de ea să ne lămurească.

Odată ajunși în șosea totul ne era familiar și în Cheia nu ne făceam probleme că nu găseam ceva de mâncare. Mai ales că un tânăr pe care l-am întrebat unde să mâncăm pe Valea Stânii ne-a zis că nu știe, dar ne-a recomandat Butoiul Vesel de la intrarea în Cheia. La vreun km am dat de el, și pe o parte și pe alta a drumului erau parcate o grămadă de mașini, iar terasa era plină, ochi. Am avut noroc că prânzul cam trecuse și s-a eliberat o masă în câteva minute.

Am cerut ospătarului să ne aducă ceva repede, ca aperitiv, că nu mai puteam de foame și ne-a adus niște icre și pastă de păstrăv cu pâine prăjită, apoi am continuat cu un păstrăv cu mămăligă coaptă, ied la cuptor, specialitatea casei și 2 papanași, adică o porție, pe care am împărțit-o. Am băut un mohito, o bere Zăganu draft, foarte bună, pe care soțul a tot căutat-o apoi, o limonadă cu mentă și un frape. Totul bun, atmosferă, peisaj, personal, nota de plată, 193 de lei. Butoiul Vesel ar merita un articol separat dar poate cineva dă de cele câteva cuvinte și aici.

Concluzie – Până la urmă noi am ajuns la cascada Schinda dinspre Slon și ne-am întors prin Valea Stânii - Cheia. Dacă vreți să ajungeți la această cascadă vă recomand doar DN1A până la intrarea în Cheia, unde faceți dreapta pe drumul forestier spre Valea Stânii, adică pe unde ne-am întors noi. Din șosea sunt cam 7-8 km până la intersecția numită La Triunghi și apoi pe drumul din dreapta, spre Măneciu sau Slon, încă vreo 8 km. Întoarcerea pe același drum, nu recomand deloc varianta aleasă de noi. Cascada nu este semnalizată în nici un fel, pe nici un traseu. Nici pe traseul dinspre Slon pe care am venit noi, nici pe traseul dinspre Măneciu n-am văzut nici un indicator, nici dinspre Cheia, nici în intersecția La Triunghi, care este un nod de unde pornesc mai multe trasee de drumeție, nici la fața locului măcar. Nu uitați de lipsa semnalului și a oricărei rețea. Cel mai probabil lucrurile se vor îmbunătăți, dar, cel puțin în viitorul apropiat, dacă doriți să o vedeți, acționați prudent.

Un minus pentru tăierea masivă de lemne din zonă. Nu știu cât este sub control activitatea acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 7622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI