Baie de soare, apa, namol si relaxare in Slanic

Bună Mishule.

Ai tu harul să scri reviewuri care provoacă ecouri. Eu sunt unul dintre cei care calcă în acest păcat.

Așadar, să încep ecoul cu subtitlul „Slănicul - ieri și azi”

1. Slănicul altădată.

Eram pionier (ce bine ar fi, să mai fiu încă odată) și am mers în tabără la Slănic 3 săptămâni.

Slănicul ca localitate era un oraș mic. În cele 3 săptămâni ne-au purtat profesorii prin toate împrejurimile, dar cel mai mult ne-au dus în zona cu băi și le-am încercat pe toate.

Ciudat, profesorii ne duceau des la Baia Porcului. Ce era atunci Baia Porcului? O baltă cu diametrul de cca. 15 m. dar până la apă era o zonă de 3-4 m. în care călcai prin noroi care trecea de glezna piciorului. Acolo, profesorii se înnegreau cu nămol și noi, copii, îi imitam.

Aveam reumatism la picioare și noaptea mă trezea durerea de picioare. După repetatele ședințe de nămol de atunci, reumatismul meu a dispărut. Acum am 60 de ani + TVA și nu știu ce-i aia reumatism.

2. Slănicul la timpul prezent.

În urmă cu cca. o săptămână am mers cu soția acolo, pentru o jumătate de zi, așa doar „ca să ne mai clătim ochii” Am găsit un alt Slănic, așa cum l-ai prezentat tu.

Apropos. Zici că Slănicul are și o gară, cu un tren pe zi. Trist. Au fost vremuri când trenurile erau dese, cu navetiști la Uzina de armamenet Plopeni. Acum nu mai sunt, și-au luat lumea în cap, sunt prin Spania, specialiști în culesul căpșunilor, ori prin multe țări europene. Am întâlnit la hotelul Ramada din Frankfurt am Main, două cameriste la genul masculin. Unul spăla WC-ul și altul schimba cearceafurile, cu ușa deschisă. In trecere, ne-a auzit vorbind și ne-au dat bună ziua. Unul dintre aceștia a fost electrician cu înaltă calificare la Uzina 1 mai Ploiești, a 3-a producătoare pe plan modial în utrilaj petrolier. Acum acolo este magazinul Kaufland.

Mă opresc ca să nu-mi șteargă Web ecoul.

Mishu draga, pacat ca nu ai fost si la Baia Rosie, este cea mai eleganta si bine amenajata dintre toate cele 3 din Slanic. Adevarat, este putin mai departe de centru, dar nu este o distanta pe care sa nu o poti face asa, intr-o plimbare, cam 800 m, maxim un kilometru din centru. Dar merita, desi pretul este mai mare decat la celelalte. Eu m-am simtit fantastic acolo, inoti si privesti muntii, teribil de relaxant. Cum spuneam, este mult mai curat decat la celelalte, mai putina lume. La Baia Rosie, in acelasi pret ai si o piscina mare si un jacuzzi. Sezlongurile intra in pret. Tot la Baia Rosie, in incinta este si un hotel, daca te cazezi la ei, ai acces gratuit la strand.

Grota Miresei nu prea mai e... a fost un munte de sare cu o gaura in mijloc unde era (inca mai este) un lac. Din pacate, din cauza eroziunii, muntele s-a prabusit. Eu l-am prins si inainte de prabusire, era cu adevarat spectaculos.

Sa stii ca nedreptatesti un pic Slanicul, in afara de salina, Muntele Verde si cele 3 stranduri cu apa sarata orasul, desi declarat "statiune de interes national", este fermecator prin el insusi pentru ca pastreaza inca ceva din farmecul unui satuc. Seara, este un adevarat spectacol cand se intorc vacile de la pasunat, se aud talangile peste tot. Interesant este ca vacile rareori sunt insotite, pur si simplu vin singure acasa pentru ca stiu drumul. Iar Slanicul nu este doar centru, plimbarile pe dealuri, pe stradutele pietruite, printre casele cu aspect specific zonei (cu cerdac acoperit) sunt extrem de relaxante si-ti umplu sufletul de incantare. Odata am petrecut sarbatorile de iarna aici si a fost ca in basme, omatul cuprinsese tot orasul, colindatorii imbracati frumos in straie traditionale umblau pe la toate casele, simteai in aerul rece miros de fum de la sobele din case... ce mai, ca in povesti.

Din Slanic se pot face excursii, pe drumul de Cheia, trecand pe la Muntele Verde este o pastravarie pe care o poti vizita. Au si restaurant, am mancat aici un excelent pastrav in crusta pe care ti-l alegi singur din bazin si ti-l pregatesc pe loc.

In lunile iulie - august nu gasesti loc de cazare desi, in afara de Roberto unde am stat si nu mi-a placut, exista multe pensiuni noi si frumoase, sau chiar cazare la particulari.

Era sa uit, ai vorbit de gara din Slanic. Ei bine, aceasta gara este unica in Romania si poate fi considerata chiar un obiectiv turistic. Unicitatea ei consta in faptul ca este singura gara aflata chiar in centrul unui oras. Este si foarte veche, mai exista inca aici o rotativa folosita in trecut pentru intoarcerea locomotivelor, Slanicul fiind cap de linie. Cu niste ani in urma erau expuse aici locomotive cu abur, foarte interesant. Din pacate ele nu mai exista acum...

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

@Mihai18: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri dar mai ales pentru ecou pe care il apreciez sincer dar si cu tristete. Nu am ajuns inca la +60 asa ca TVA-ul este putin si mai departe insa am amintiri din vremurile trecute cand astfel de statiuni chiar erau statiuni si mergeai cu drag acolo cu parintii chiar fiind copil. Acum astfel de locuri mi se par triste si cand vad cate o familie cu copil ma intreb oare cum se simte copilul in acel loc atat de pustiu.

Am intalnit zone care erau infloritoare odata si care acum sunt lasate in paragina si ne gandim la ceea ce ne defineste de multe ori "Las-o mai ca merge-asa", dar oare pana cand?

O zi frumoasa sa aveti.

@Dana. S: initial la Hotel Slanic unde este si Baia Rosie am vrut sa ne cazam si am trimis o solicitare pe site-ul lor prin iunie-iulie, nici azi nu am primit raspuns si m-a dezamagit aceasta nepasare a lor. Am vrut sa caut altceva decat Hotel Roberto insa ce mai gaseam liber era fie foarte scump fie in afara zonei de interes. Acum la zona de interes ma refer strict la oras deoarece eu aveam inca dureri mari de genunchi si am facut concediul scrasnind din dinti, asa ca aici am vrut sa ma relaxez mai mult, asa ca cei 800 m pana la Baia Rosie ar fi insemnat un efort mai mare si asa cum am spus nu am vrut sa mai folosim masina.

In ceea ce priveste zona asa cum I-am spus si lui @Mihai18 imi aduc aminte cum era odata si cum este acum si asta ma intristeaza.

Multumesc de vizita si aprecieri precum si de aceste doua ecouri minunate, o zi frumoasa sa ai.

@webmaster: Multumesc frumos, o zi minunata.

Pentru ca nu aveam unde sa mergem in vacante "la tara" la bunici, familia mea, fiind toti bucuresteni get-beget deci fara rude la tara, a pus mana de la mana si a achizitionat o casa de vacanta in Slanic cu foarte multi ani in urma. Mi-am petrecut multe vacante acolo si pot spune ca am putut vedea evolutia oraselului.

Pe mine nu m-a dezamagit, adevarat s-a dezvoltat mai incet si, la fel de adevarat, nu este Palma de Mallorca, dar tocmai asta imi si place, pe alocuri a ramas rustic. S-a construit insa destul de mult in ultima vreme, au aparut multe pensiuni cochete cotate foarte bine pe booking, peste 9 chiar.

Restaurantele nu sunt grozave, adevarat. Cel mai bine se mananca la "Casa Padurii", o pensiune aflata pe drumul spre Muntele Verde, au niste papanasi senzationali

Voi tine seama de recomandari daca voi avea un weekend mai generos, altfel risc sa-mi petrec timpul in masina, inainte de a ajunge la " Baia Porcilor". Asta cred ca mi-ar place, desi nu obisnuiesc sa ma fac ca... purcicuta.

Avem locuri frumoase in tara, iar tu ne-ai incantat cu traseul facut prin locurile superbe din Romania.

Vacante frumoase sa fie!

@Dana. S: Daca o sa mai ajung pe acolo am sa tin cont de recomandarea ta in ceea ce priveste mancarea, niste papanasi buni nu sunt de refuzat .

@DOINITA: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri si daca tot a inceput Targul de Turism recomand tuturor ca le panga destinatiile exotice pe unde vor sa ajunga sa ia si material informative din Romania, nu se stie nicodata ce minunatii vor descoperi.

Multumesc pentru vizita si aprecieri, a fost intradevar un concediu reusit terminat din pacate cu regretul ca nu a fost mai lung sau ca ziua nu avea macar 48 de ore.

La Slănic Prahova am fost demult, într-o iarnă și nu mi-a rămas nimic în memorie, doar restaurantul unde a avut loc nunta. Așa că mă bucur să citesc impresiile tale despre acestă stațiune și să fac o plimbare virtuală alături de tine. Felicitări pentru excursie, impresii, poze!

@mishu: Mai bine mai tarziu decat niciodata! Si votul cu numarul 24 conteaza. Acest articol imi aduce aminte de mai multe vizite in zona, dar si imi prezinta lucruri noi pe care nu le stiam despre Slanic. Am fost la Baia Baciului, la Grota Miresei, pe vremea cand era intreaga. Am inteles ca o parte din ea s-a prabusit, ceea ce ma intristeaza. In 2012 am fost ultima oara la Slanic, am vazut ceva modificari prin centru, dar mi s-a parut prea putin. Aveam un coleg care avea rude in satul Prajani, la intrarea in Slanic si de multe ori cand mergeam in delegatie prin Ardeal ne abateam pe la Slanic. Tot de Slanic ma leaga o amintire haioasa dintr-o excursie din anul 1975, cand am fost prin cheile Bicazului, cu cazare la Gheorghieni. Ne-am abatut de la drumul normal, pe la Slanic, unde un coleg de serviciu avea niste rude, care aveau livezi de pruni. Si ce ne putea atrage la Slanic mai mult decat Baia Baciului si Grota Miresei, altceva decat cele doua bidoane cu tuica primite in dar. La Gheorghieni, dupa cina, ne-am retras intr-o camera mai mare pentru a gusta tuica de la Slanic. Intr-o camera erau doua familii, iar la un moment dat una dintre cele doua sotii o lauda pe cealalta pentru faptul ca sotul ei nu se intinde la bautura. Sotul dat exemplu promite ca il aduce pe sotul iubitor de tuica (acesta era si stapanul bidoanelor cu tuica) imediat alaturi de sotie. Ne trezim cu sotul cuminte, peste noi in camera unde ne razboiam cu bidonul cu tuica, cu mesajul de la sotie. Il invitam sa guste si el, sa ne ajute sa terminam de scos aerul din bidon, incepe sa guste, mai gusta o data si inca o data. Cert e faptul ca la ora doua noaptea ii explica ghidului cum se fac normele de consum si fisele limita la industria locala. A doua zi (de fapt era aceasi zi) aveam sa mergem prin Cheile Bicazului, pe jos un grup condus de mine, iar ceilalti au mers cu autocarul pe traseul Toplita, Borsec, Tulghes, Poiana Largului, Bicaz, unde aveam masa de pranz. Cei cu autocarul au trebuit sa opreasca foarte des, pentru reimprospatarea celor care intarziasera peste noapte la gustat tuica.

Aoleu! Iar m-am intins la vorba, asa ca ma retrag repede sa nu produs suparari prea mari.

Numai bine si calatorii placute!

@Dana. S: Sa stiti ca gara din Slanic nu este singura situata in centru orasului. O gara pe care o cunosc foarte bine si este situata in centrul orasului este linia Giurgiu Oras, pe linia 102 (Bucuresti Progresu) si 103 (Videle).

Iar ca o completare, as mentiona faptul ca pe linia 306 (sper sa nu ma insel) Ploiesti - Slanic circulau 9 sau 10 perechi de trenuri pe zi. Iar ca aceasta linie era importanta e faptul ca intr-o perioada (1977 - 1979) de la Bucuresti la Slanic circulau doua pereci de trenuri la Slanic. Stiu asta pentru ca am fost de cateva ori in delegatie la Plopeni, de unde luam cilindri hidraulici pentru niste utilaje pe care le fabricam la Fundulea.

Numai bine si calatorii placute!

@mishu: Văzut, plăcut, notat, votat!

@mishu: Eheeeiii, ce amintiri placute! Si eu am prins Grota Miresii ca munte, si coboratul in salina cu liftul din lemn cu scripeti...

N-am apucat sa ma fac ca...purcica (atunci! M-am facut acum! )

Am si prieteni nascuti-crescuti in Slanic Prahova si-am fost si la o nunta acolo. @krisstinna stie!

@Mihai18: Deprimantă situaţie a unor români plecaţi în surghiun. Apropo de TVA. TVA din turism sau cel general, că de ăsta sunt destul de apropiată eu +/- 10

@Michi:

Vă mulțumesc pentru ecou care are semnificația unei întrebări și normal, vă răspund.

Despre TVA, pe scurt.

1. În turism la mine TVA-ul nu este mare. Pe AFA sunt aproximativ la mijloc (partener). Am făcut turism extern la volan timp de 8 ani, vizitând 20 orașe din care 9 capitale, din 10 țări. Anul acesta nu am plecat niciunde din cauza nesigurantei, a atentatelor și actelor de mare agresivitate din țări evoluate și sigure cândva, (îmi ajunge Istanbulul de anul trecut), a instabilității vremii cât și a nesiguranței pe șoselele României când zilnic mor oameni nevionovați.

2. În ce privește vârsta, TVA-ul meu nu este îngrijorător. De fapt, vârsta înseamnă doar niște ani și atât.

Pe dv. și pe soțul dv. vă admir pentru vitalitatea pe care ne-o arătați, și sunteți un exemplu pentru noi.

Vă doresc zile liniștite.

@Rodel: Multumesc pentru vizita si aprecieri si cred ca atunci cand ajungi undeva dar scopul nu este unul turistic, nu prea ai timp de altceva. O zi frumoasa in continuare.

@liviu49: Amintirile sunt cele care ne infrumuseteaza viata si ne mai aduc un zambet pe chip. Cat despre cele povestite aici parca vedeam si intamplarea si m-am trezit dintr-o data zambind.

Multumesc pentru vizita, aprecieri dar si pentru frumosul ecou.

@ioan marinescu: Multumesc frumos.

@Zoazore: Multumesc pentru vizita si mai ales pentru impartasrea amintirilor. Nu stiu cum as fi coborat cu liftul in situatia de balans, dar in fine, asa cum au facut-o o multime de persoane as fi facut-o si eu.

O zi frumoasa sa ai.

@mishu:

Îţi spun eu cum: cu curaj!

Coborârea în salină cu acel lift antic nu era tocmai o plăcere, senzaţia era destul de neplăcută, riscai şi o uşoară claustrofobie, pe lângă teama că s-ar putea prăbuşi cu tine în orice moment, dar... am supravieţuit

Nu ştiu ce impresie aş avea revizitând Slănicul după aproape treizeci de ani.

@nicole33: Cred ca ai dreptate, as fi avut stomacul in gat si la coborare si la urcare si daca nu s-ar fi prabusit liftul as fi supravietuit .

Multumesc frumos de vizita si ecou, o seara frumoasa.

All.

1. În unul dintre ecourile la acest review am întâlnit expresia

Autorul ecoului are dreptate.

Cu ani în urmă, cu soția și fiicele noastre am coborât în Salina Slănic cu acel lift arhaic. A fost neplăcut. La pornirea în jos, s-a stins lumina și am început coborârea în beznă totală. Liftul se balansa și uneori se lovea de pereți. Pe parcurs s-a oprit și nu știam dacă am ajuns s-au cum să dechidem ușile. După câteva secunde a repornit și în sfârșit am ajuns, dându-ne seama după luminile exterioare care pătrundeau în cabină. După coborârea din lift erau oarecum speriate și era clar că nu s-au simțit bine. De atunci nu au mai intrat în mină.

2. Anterior, eu am coborât în mină de cărbuni din alte motive și am trăit pe viu viața lor, din „măruntaiele pământului”

În mină este întuneric total. Fiind mină cu emanații sporadice de gaze, se foleseau lămpi electrice, cu baterie. Dacă din curiozitate o stingeam, nu vedeam vârful degetului arătător la 20 cm. distanță. Fără cisme din cauciuc nu recomand nimănui să intre, sunt și porțiuni din galerii cu apă care trece de gleznă. Minerii, când intră în „șut” (așa spun între ei când intră în tură) firesc îți iau și ceva de mâncare. În 6-8 ore de muncă, nu au unde să o pună că le-o mănâncă șobolanii, dar ei au găsit soluția. O atârnă de o sârmă prinsă în tavan, cu lungimea de aproximativ jumătate din înălțimea galeriei.

Galeriile principale sunt armate cu beton dar în frontul de lucru (acolo unde dau cu târnăcopul, folosesc picamărul ori lopata, tavanul este armat numai cu lemn de brad și nu altă esență de lemn. De ce? Lemnul de brad supus tensiunii, la început scârție (previne minerii de o apropiată surpare) și apoi se rupe.

Tare mult mi-ați dori să citească un miner ce-am scris și sigur îmi va da dreptate.

Cu bine, tuturor.

@mishu: Sper sa nu fiu certat pentru acest ecou!

Cu ceva ani in urma am coborat in salina Slanic cu liftul in 201 si in 2012, de doua ori. Nu prea era confortabila polimbarea cu liftul. In copilarie am fost de doua ori la concursuri de aeromodele in salina, iar coborarea se facea cu un soi de colivie din lemn, dar nu mi-aduc aminte sa ma fi speriat in vreun fel. Poate ca la varsta aceea eram mai curajos.

S-ar putea sa fiu unul din putinii membri AFA care a avut ocazia de a patrunde in acea lume a minerilor. Dupa anul 1978, cand am fost prima data in interes de serviciu in Valea Jiului, mi-am dorit de fiecare datav sa intru si eu in sut. Fusesem de mai multe ori in mina, dar numai in cladirile de la suprafata. In subteran, deloc. Dupa mai bine de 10 ani de asteptare mi s-a aprobat o vizita in mina Dalja, o mina situata in spatele garii din Petrosani. Va dati seama ce bucurie am simtit in ziua in care, ajuns la Petrosani, mi s-a comunicat ca primisem aprobarea de a cobori in mina. Pana sa intru in mina, am fost testat cu fiola sa nu fi trecut pe langa bautura, mi s-a facut o instruire la sange de aproape o ora pe linie de protectia muncii, dupa care am dat un test de verificare a cunostintelor. Am primit echipamentul de protectie, masca de siguranta, lampasul pe casca. Mai lipsea soborul de preoti pentru a fi ceremonie completa. In sfarsit am coborat in subteran, recunosc cu emotie. Nu stiu daca am apucat sa merg prin subteran o jumatate de ora, pentru ca am solicitat sa ies la suprafata. Nu pot descrie starea pe care am avut-o, dar lumea in care intrasem era total diferita de ce stiam eu.

As completa informatia referitoare la lemnul folosit la armarea abatelor subterane. Lemnul folosit nu este numai de brad, ci se foloseste si salcamul, sau stejarul. Si stiu acest lucru din doua surse. Una este locala, de la Fundulea, unde era un depozit care colecta salcam si stejar din padurile din zona, era taiat la 4 metri si apoi expediat in Valea Jiului. A doua sursa este de mina Vulcan, Mina Dalja, de unde am cumparat ani multi deseuri de lemn, rezultat din prelucrarea lemnului de mina. Va dati seama ca deseurile pentru incalzire nu puteau fi decat de salcam sau stejar. Lemnele se alegeau portiuni perfect drepte, fara incovoieri, perfect uscate, care se taiau la lungimea de un metru. Capetele rezultate constituiau deseuri pentru foc. Cele care depaseau un anume diametru erau sparte in doua sau patru in functie de diametrul lemnului.

Dar m-am intins cu vorba destul. Numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Nu pot decat sa va multumesc pentru acest ecou minunat si cred ca toti cei care il vor citi vor simti la fel ca mine. In ceea ce priveste minele am mai povestit in articolul despre Muzeul Mineritului ca unchiul meu de la Petrosani a avut si el legatura cu minele, este impropriu sa-l numesc miner deoarece era inginer si lucra la suprafata, dar in mina tot mai cobora.

Vorbea frumos despre mineri si cine cunoaste din interior viata lor nu vad doar acea parte frumoasa pe care o vedem la televizor.

Va multumesc inca o data pentru ecou si va doresc o seara frumoasa.

@mishu: Aici n-am ajuns decât cu tine, acum ✌!