Plimbare prin municipiul Buzău (I) - locuri încărcate de istorie și cultură

TIPĂREȘTE

În ultimele săptămâni am vizitat de mai multe ori municipiul Buzău, poate și pentru faptul că programele noastre destul de încărcate în această ultimă parte a anului nu ne-au permis să plecăm mai departe de casă. Însă nu am avut nimic de pierdut... dimpotrivă, ne-am plimbat mult prin acest oraș și am (re)descoperit multe dintre obiectivele sale și dintre locurile unde te poți distra alături de familie sau de prieteni. Așa a încolțit în mintea mea ideea acestui articol! În plus, am tot răsfoit impresiile anterioare de pe site și am constatat că obiectivele din județul Buzău sunt prezentate în mare parte, însă localitatea cea mai importantă din județul nostru nu a avut parte de o descriere mai amănunțită... până în prezent! :)

Să începem cu unele informații generale – conform recensământului din anul 2011, Buzăul este al optsprezecelea oraș ca populație din țara noastră. Așezat pe malul drept al râului Buzău, orașul este atestat documentar în anul 1431 ca târg medieval, conform unui document emis de Cancelaria lui Dan al II-lea, domnul Țării Românești. Începând cu secolul al XVII-lea, Buzăul a traversat o perioadă cu lupte și invazii, dar și cu dezastre naturale care au condus la distrugerea și la depopularea orașului. Urbea și-a revenit totuși de fiecare dată, iar acest fapt a fost subliniat de către localnici prin folosirea imaginii păsării Phoenix pe stema orașului. (Date preluate de pe wikipedia)

Vă propun să începem plimbarea noastră imaginară din zona centrală a orașului. Acolo se află Palatul Comunal, o clădire declarată ”monument istoric”. Pentru mine este una dintre clădirile-emblemă ale orașului, poate și pentru faptul că pe platoul din vecinătate (Piața Daciei) am asistat de-a lungul timpului la numeroase concerte și –inevitabil- am admirat mereu impunătorul turn cu ceas al Palatului Comunal. Această construcție a fost realizată între anii 1899–1903, respectându-se un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu. Palatul Comunal a trecut prin momente dificile în luna august a anului 1944, atunci când a fost bombardat de avioane britanice la data de 8 august, fiind apoi incendiat (în noaptea de 27-28 august). Istoricul Nicolae Iorga avea să afirme în anul 1902 că această construcție ”va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din țară și o podoabă de mare preț pentru Buzău”. În prezent, clădirea găzduiește Primăria municipiului Buzău.

În fața Palatului Comunal se află două monumente: în stânga este adus un omagiu ”țăranilor din regiunea Ploești căzuți în lupta pentru pământ, libertate și o viață mai bună”, în timpul Răscoalei țărănești din anul 1907. În dreapta se află celălalt monument, închinat de data aceasta celor care și-au pierdut viața în Revoluția din decembrie 1989. Pe câteva plăci de marmură sunt menționate numele celor 47 de buzoieni care au pierit la Revoluție. Periodic, sunt organizate festivități de comemorare a celor care au făcut sacrificiul suprem pentru o viață mai bună...

Plimbarea noastră imaginară va continua pe strada Cuza Vodă din apropiere; aceasta este o arteră pietonală, de o parte și de alta existând mai multe clădiri vechi care datează din secolul al XIX-lea (pentru acest motiv, construcțiile formează Ansamblul ”Strada Cuza Vodă”, considerat ”monument istoric”). Construcțiile au fost realizate de către negustorii care aveau în trecut prăvăliile la parter și camerele de locuit la etaj. Strada își păstrează specificul său comercial și în zilele noastre, cu numeroase magazine și câteva terase ori unități de cazare. Clădirile mai au o parte dintre elementele de construcție din trecut, putând fi observate motive vegetale sau desene abstracte pe fațadele de la etaj.

În câteva minute revenim pe platoul din Piața Dacia și ne îndreptăm spre bulevardul Nicolae Bălcescu, stradă care începe dintr-o intersecție aflată în stânga Palatului Comunal. Aici se află alte două ”monumente istorice”. Primul dintre ele este Hotelul Coroana, unitate de cazare clasificată la două stele. Interesant este faptul că la etajul al doilea al hotelului a funcționat Cenaclul literar ”Alexandru Sahia” între anii 1949 – 1969; cenaclul a fost frecventat de scriitori precum Ion Gheorghe, Ion Băieșu sau Florentin Popescu.

Al doilea ”monument istoric” din această zonă a orașului se află peste drum de hotelul Coroana – este vorba despre clădirea Tribunalului Buzău. În jur mai există și alte construcții vechi, una dintre acestea se află lângă Tribunal și este ”împodobită” cu o bulină roșie care ne informează că respectiva construcție este încadrată ”în clasa I de risc seismic”.

După ce terminăm plimbarea în zona respectivă, revenim pe platoul din Piața Dacia și ne îndreptăm către strada Bistriței (aflată la câteva minute de mers pe jos). Trecem pe lângă Hotelul Pietroasa (cea mai cunoscută unitate de cazare din oraș) și ajungem la intersecția dintre strada Ion Băieșu și strada Bistriței. Chiar pe colț există Școala Gimnazială ”Episcop Dionisie Romano”. În acest loc a funcționat prima școală publică din Buzău cu predare în limba română, înființată la 18 aprilie 1832 de către ierodiaconul Dionisie Romano. O plăcuță de marmură fixată pe perete în anul 2007 prezintă aceste interesante informații.

Avansăm pe strada Bistriței și după alte câteva minute trecem pe lângă Biserica ”Buna Vestire”, mai cunoscută în oraș drept ”Biserica Banului”. Lăcașul de cult se află și el pe lista monumentelor istorice din oraș, fiind construit în anul 1571 de către banul Andronic Cantacuzino pe locul unui lăcaș de cult mai vechi. Până la secularizarea averilor mănăstirești din timpul domniei lui A. I. Cuza acest obiectiv a funcționat ca mănăstire, ulterior rămânând biserică de mir (am prezentat ”Biserica Banului” într-un articol separat).

Următorul ”monument istoric” se află în apropiere – este vorba despre clădirea Colegiului Național ”Bogdan Petriceicu Hașdeu”, construcție care a fost realizată în perioada 1886 – 1889. Există câteva plăci comemorative care amintesc de înființarea școlii în anul 1867. Prin băncile acestei unități școlare au trecut de-a lungul timpului personalități precum George Emil Palade (laureat al premiului Nobel; distincție acordată în anul 1974 pentru Fiziologie și Medicină), academicianul Constantin Parhon sau tenorul Nae Leonard. Clădirea actualului colegiu a fost ridicată pe un teren care a aparținut Mănăstirii Banu. În fața intrării principale se află bustul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, un alt ”monument istoric” din oraș; acest bust a fost realizat de către sculptorul Oscar Han în anul 1958.

Nu departe de Colegiul Național ”B. P. Hașdeu” intrăm pe strada Războieni unde putem admira cea mai veche casă din Buzău – este vorba despre Casa ”Vergu-Mănăilă”. La rândul său declarată ”monument istoric”, această construcție a fost atestată documentar în anul 1794. Obiectivul găzduiește colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean Buzău și se află de câțiva ani într-un amplu proces de reabilitare care pare a se apropia de final (privind din exterior, cel puțin). Până în prezent, colecția de etnografie nu s-a redeschis pentru public.

Plimbarea noastră imaginară va continua prin dreapta Colegiului Național ”Bogdan Petriceicu Hașdeu”, pe bulevardul Gării. După aproximativ zece minute de mers pe jos ajungem în zona gării din municipiu. Gara Buzău a fost deschisă în anul 1873, la scurt timp după darea în folosință a căii ferate București – Galați. Legat de acest obiectiv, vreau să vă prezint o istorioară interesantă – este vorba despre povestea vulturului Ilie. Acest vultur zăgan, specie rară chiar și pe vremea aceea, a fost o pasăre mare și prietenoasă care a trăit în orașul Buzău între anii 1924 și 1942. Referitor la apariția acestei păsări în oraș există mai multe variante, cea mai des întâlnită vorbind despre faptul că vulturul a fost adus în localitate de către un cârciumar pe nume Adam. Acest vultur adoptat de către locuitorii orașului se plimba pe străzile din localitate și era hrănit cu bucăți de carne de măcelari. Păsării îi plăcea să petrească mult timp în zona gării, în așteptarea trenurilor; vulturul era deja cunoscut printre călători, iar bucătarii îi aruncau ceva delicatese pe geamul vagoanelor restaurant.

Această pasăre maiestuoasă a fost împușcată în anul 1942 de către țintașul unui regiment străin (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când în oraș se aflau numeroase trupe germane). Poetul buzoian Bucur Chiriac i-a dedicat vulturului Ilie volumul de poezii ”Ultimul zăgan”, carte publicată în anul 1988. Mai multe detalii interesante despre această pasăre-simbol a orașului puteți lectura aici.

Cei care ajung în Gara Buzău îl vor observa deasupra intrării pe vulturul Ilie (o sculptură micuță) și o placă de marmură ce prezintă câteva aspecte referitoare la acest vultur domestic al Buzăului!

În apropierea gării se află Hotelul Bucegi, o altă unitate de cazare veche din oraș. Deasemenea, multe dintre articolele vremii vorbesc despre faptul că însuși dramaturgul I. L. Caragiale a trăit pentru un an în această zonă a Buzăului, unde a concesionat în anul 1894 un restaurant alături de cumnatul său, Teodor Duțescu-Duță. După aproximativ un an, Caragiale s-a retras din acestă afacere păguboasă și a plecat din oraș.

O altă personalitate a literaturii române care a locuit pentru o scurtă perioadă (între 1904 - 1906) în municipiul Buzău este scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Scriitoarea a stat în locuința de pe strada Independenței, nr. 53, construcție declarată ”monument istoric”. Și la această clădire au fost executate unele lucrări de restaurare, astfel că obiectivul nu poate fi vizitat (noi am aruncat o privire curioasă din stradă, încercând totodată să facem câteva fotografii).

Și dacă în plimbarea noastră am ajuns pe strada Independenței, mai facem câțiva pași și ieșim pe bulevardul Unirii, așa cum se numește DN2/E85 pe tronsonul care străbate municipiul Buzău. În apropiere se află o altă clădire ”monument istoric”, ce găzduiește Biblioteca Județeană ”Vasile Voiculescu”. Construcție impozantă care păstrează un aer aristocratic, această clădire a fost construită în urmă cu mai bine de 100 de ani de către arhitectul Cerchez (în anul 1914). Două plăci comemorative aduc omagii lui Basil Iorgulescu, întemeietorul Bibliotecii Publice din Buzău (înființată în anul 1893).

Ajunși pe bulevardul Unirii, vom avansa acum spre ieșirea din oraș (pe direcția Ploiești). Chiar dacă se apropie seara, mai avem timp pentru o scurtă vizită la Cimitirul Eroilor. Ajungem în pas lejer la intrarea în curtea cimitirului, iar o inscripție din dreapta porții ne anunță că ”aici odihnesc ostașii căzuți în Marele Război pentru întregirea neamului, 1916-1919”. În curtea cimitirului se află Biserica Eroilor Diviziei 5, un lăcaș de cult având hramul ”Duminica Tuturor Sfinților”.

În apropierea bisericii se află un monument ridicat pentru a-i cinsti pe pe luptătorii anticomuniști din Buzău care au fost uciși în lagăre, în închisori, în munți sau în străinătate. Totodată, alte câteva monumente din cimitir amintesc de luptele aprige în care au fost implicați militarii pe front, dar și de cei care și-au pierdut viața în timpul Revoluției din decembrie 1989. Mai trebuie spus că în acest cimitir au fost îngropați și numeroși soldați germani, iar în vecinătate se află un cimitir mai mic unde își dorm somnul de veci soldații sovietici care și-au pierdut viața pe aceste meleaguri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Plecăm acum și străbatem Buzăul de la un capăt la celălalt pe bulevardul Unirii. La ieșirea dinspre Râmnicu Sărat, înainte de a intra pe podul de la Mărăcineni, se află un sens giratoriu unde a fost amplasată în urmă cu trei ani o statuie realizată integral din inox (probabil mulți dintre cei care citiți acest articol și aveți drum prin Buzău o cunoașteți, având în vedere locul unde este amplasată). Lucrarea se numește ”Omagiu”, are înălțimea de 10 metri și a fost realizată de către artistul plastic Bogdan Adrian Lefter.

Deocamdată atât am avut de prezentat. Acest articol va avea și o a doua parte, în care mă voi axa mai mult pe modalitățile de petrecere a timpului liber și mai puțin pe prezentarea clădirilor vechi și a obiectivelor din oraș aflate pe lista ”monumentelor istorice”. Buzăul este un oraș frumos și mă bucur că, prin intermediul acestui site, am reușit să vă prezint câteva locuri pe care eu le consider interesante.

Până voi redacta continuarea, vă invit să vă plimbați prin Buzău, răsfoind fotografiile pe care le voi atașa...

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 8799 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI