Muzeul satului din... Golești - 2022

TIPĂREȘTE

Am mai fost aici de vreo 2 ori dar de fiecare data ne-a prins ploaia asa ca am anulat continuarea vizitei si ne-am intors acasa. Cu această ocazie sărbatoresc și recenzia nr #140 despre România DAR nu asta voiam să subliniez ci faptul că am făcut un upgrade considerabil al telefonului personal, nu că asta ar conta pentru voi însă ceea ce contează este că noul telefon are o cameră foto (defapt mai multe) foarte performante, cu ani lumină avans față de vechea jucărie, așadar sper să apreciați fotografiile urcate acum căci calitatea lor este premium.

Un mic upgrade pe care îl consider necesar pentru orice membru care dorește să împărtășească experiențele lui mai ales în prisma faptului că... o poză face cât 1000 de cuvinte. Acum gata cu fotosinteza, să purcedem cu ale noastre.

De data această am studiat cu atenție prognoza meteo care era foarte promițăoare poate chiar prea promițătoare căci a fost o căldură de-ți venea să dai jos pielea de pe tine. ????

In fine, cum am ajuns aici?

Dinspre București pe autostrada A1:

Urmați A1/E81- ieșiți de pe autostradă la km 96 (indicatorul rutier afișează Topoloveni / Cireșu) – urmați drumul comunal până la intersecția cu DN7 – virați la stânga pe DN7 – din Topoloveni mai aveți de parcurs 7 km – ajungeți la intersecția dintre DN7 și strada Radu Golescu (DC 75) - repere: pe partea dreaptă veți vedea o biserică și panoul publicitar al Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești) – virați la stânga – mai aveți de parcurs 1 km – muzeul se află pe partea dreaptă.

Cat costa biletele?

Bilet adult 10 lei/persoană

Bilet copil/elev/student/pensionar/persoane cu dizabilități 5 lei/persoană

Intrare copil 0-3 ani - GRATUIT

Bilet acces atelier creație 5lei/persoană

Bilet acces tiroliană 5 lei/1 cursă

Echitație ponei 12 lei/10 minute

____

Biletele se pot procura și online doar că vă costă mai mult. De exemplu cel de adult este 10,50 lei + o taxa de emitere de 1,73 roni/ bilet, așadar în loc de 10 lei costa 12.23. La fel și biletele pentru celelalte categorii, au un adaos.

Am ajuns la porțile complexului undeva la ora 10:00. Poarta și intrarea sunt realizate prin Foișorul de pază. Aici slujitorii supravegheau curtea boierească și împrejurimile acesteia. În caz de pericol, atac armat sau foc, aceștia dădeau alarma. Datorită acestei poziții strategice, foișorul a fost ales de însuși Tudor Vladimirescu ca loc de popas în primăvara anului 1821.

Tot aici a fost prins și arestat de către eteriști și, de aici, a plecat pe ultimul lui drum, spre Târgoviște. Iatagane, pistoale, flinte, costume din epocă, steagul oștirii lui Tudor Vladimirescu și ușa masivă a casei lui pot fi văzute aici în turn! Din foișor ar trebui să se dezvăluie vizitatorului cea mai frumoasă imagine panoramică a conacului Golești dar fiind vară, copacii sunt plini de frunze, iar imaginea este obturată. Însă ăsta nu este un lucru neapărat rău.

Lângă foișor pe stanga se află Bolnița (unde regasiti si casa de bilete + un magazin cu suveniruri). Ce este Bolnița? Era locul în care oamenii bolnavi dar și cei bătrâni erau îngrijiți de către propietarii locului. Infirmeria din curtea Goleștilor a fost deschisă la inițiativa marelui ban Radu Golescu. În subsolul hanului boieresc este prezentat într-un colț al camerei, un pat de spital cu o asistentă lângă. Tot aici sunt mai multe mese ce conțin seringi sau alte obiecte spitalicești specifice vremii.

Pe partea dreaptă a foișorului, regasim Școala Slobodă Obștească. Aceasta fost înființată de banul Radu Golescu pentru copiii din sat dornici să învețe carte în limba română și a funcționat până în anul 1821. Atunci a fost închisă dar ulterior între 1826-1830 a fost redeschisă de către Dinicu Golescu.

Expoziția prezentată în cadrul școlii face referire la acea perioadă școlară din operele lui Ion Creangă: ceasloave vechi, cu scriere chirilică, catedra de la care au predat Ion Heliade Rădulescu și Aaron Florian, băncile în care școlarii, fete și băieți deopotrivă, trudeau să învețe slovele, „Sfântul Nicolae” (nuiaua) care corecta comportamentele și lipsa de entuziasm la învățătură. Nuiaua era prezentă în continuare pe catedră! Aviz amatorilor neastâmpărați! ????

Foarte important de menționat dimensiunea impresionantă a acestui complex care se intinde pe o suprafață de 14 hectare. Este compus din 2 zone importante, anume

-Conacul Familiei Golescu

-Muzeul Etnografic în aer liber (cel din spatele conacului)

____

Așadar am procurat biletele necesare și am întrebat și de o plimbare cu poneiul pentru cea mică. Doamna de la casa de bilete mi-a spus că se poate DOAR cu programare. Menționez că NU știam acest aspect la momentul vizitei, dar este prezentată pe site această informație (mea culpa). Am spus că nu este nici o problema pentru că NU avem programare dar părea ușor nehotărâtă... a rămas că atunci când ne întoarcem adică când terminăm vizita să "mai întrebăm o dată" poate poate "e vreun loc liber". Ok zis și făcut!

Am continuat drumul spre muzeul din aer liber trecând pe lângă tiroliană unde nu era nimeni deși era trecut de ora 10, programul pentru tiroliana începând de la 10:00. Această era abandonată și când am plecat după 3 ore! Probabil că nu avea cine să se ocupe de ea, oricum nu erau foarte mulți vizitatori, probabil din cauza căldurii. Însă suspectez și o lipsa de implicare a autorităților și o lipsa de promovare. Asta pentru că Muzeul se află sub tutela și înaltul patronaj (????) al Consiliului Județean Argeș. Și știți și voi care e treaba cu consiliul și cu muzeele... muzeele ie câh și nu prea primesc fonduri pentru că de aici nu se pot fura decarta suficienți bani DAR să nu ne înecăm gândurile pozitive în discuții politice căci nu-i cazul. Îi lăsăm pe alții să facă politică și rămâne ca noi să facem sau să promovăm turismul din România. Așa cum este el, cu bune și cu rele căci nu există pădure fără uscături. Right?

Am spus de atâtea ori că voi fi obiectiv semnalând atât cele bune cât și cele rele. Așa voi face și în continuare. După tiroliana se află sau mai bine zis se află (înainte) un fel de butic unde puteai să îți cumperi și tu un corn, o apă, un suc dar erau și câteva băncuțe unde puteai mânca un senviș sau pur și simplu să stai jos. Locația asta era închisă. Dată trecută când am fost era deschisă... ce s-a întâmplat între timp nu știu dar suspectez că nu au vrut să mai plătească un om care să stea acolo aproape toată ziua și au zis, lasă că merge și fără.

Mai departe ajungem în zona toaletelor despre care menționez că erau ca și dățile trecute, foarte curate! Vis a vis de toalete se afla anul trecut zona unde copiii erau plimbați cu poneiul dar acum nu mai era nimeni și nimic. Stăteam și mă întrebăm... unde-i domne poneiul? Am aflat mai târziu!

După ce trecem de un soi de parcare unde erau 2-3 turisme, probabil ale angajaților dar și un tractor, probabil folosit pentru îngrijirea complexului, ajungem în sectorul specializat de linguri și teascuri. Aici am regăsit linuri, teascuri și butoaie vechi de 200 de ani, toate expuse alături de casa dogarului.

Teascurile sunt (căci da, încă se mai folosesc, cei care au rude pe la țară știu acest lucru) instrumente mecanice (manuale) pentru extragerea mustului din boabele de struguri, pe când linurile, mult mai simple, presupuneau o acțiune directă a viticultorilor, respectiv călcarea strugurilor cu picioarele. În funcție de tradițiile fiecărei zone etnografice, această sarcină revenea fie fecioarelor din sat, fie feciorilor care se urcau în lin și zdrobeau strugurii!

Butoaiele de aici au 2 metri si jumatate înălțime (fiind așezate pe o parte). Practic sunt cele mai mari butoaie pe care le-am văzut vreodată! Merită să faceți o fotografie.

Chiar lângă teascuri regăsim gospodăria de dogar din Stănești, complexul fiind foarte bine structurat, cuprinzând toate regiunile României!

____

Zona de VEST

Facem dreapta pe prima uliță și după colț, se află o gospodărie viticolă din Ștefănești, specifică zonei Muscel. La parterul casei, pimniţa (pivnița cum îi construită din cărămidă şi piatră de râu este închisă cu o uşă masivă de stejar, iar la etaj era locuința familiei compusă din două camere. Alături de casă se află o pimniță, cea mai veche construcție din muzeu, datată 1708.

De remarcat faptul că prin tot complexul se folosește termenul pimniță și nu pivniță, varianta modernă a cuvântului.

Urmează gospodăria viticolă din Tătăraștii de Jos. Casa cu cerdac din Telorman i-a aparținut unui fierar, care pe lângă meseria lu, se ocupa și cu pomicultura dar și cu producerea de țuică. Dintre țesăturile cu care este decorată casa, se remarcă pernele decorate cu figuri umane și care au cusute numele proprietarilor.

Vis a vis de ea, cum mergi pe ulița satului etnografic de la Golești și ajungi la răscrucea cu fântână și cumpănă, vezi, dacă te uiți spre dealuri, o casă impunătore, prietenoasă și luminoasă, cu două cuci (lucarne) ca doi ochi curioși ițindu-se pe acoperiș. Este înconjurată de una dintre cele mai "dotate" gospodării din muzeu: grajd cu fânar, magazie, povarnă pentru distilat țuica, coteț pentru orătănii. Este Gospodăria pomicolă de la Chiojdu.

Casa care, până în 1939, a aparținut familiei de mari istorici Giurescu. La interior, camera bună (adică cea care era folosită doar cu ocazii speciale) ocupă jumătate din spațiul casei, iar în peretele ce desparte bucătăria de camera de locuit, se deschide o fereastră mică prin care mama, aflată lângă cuptor cu treburi, supraveghea jocul copiilor. Ce camere video high-tech, ce video-interfoane. Direct fereastră către copil! Vă dați seama că pe vremea aia o familie avea 7-8-10 copii?

Vecină cu gospodăria Chiojdu se afă Hanul de răscruce din Posești care a stat mereu la răscruce de drumuri, așteptându-și mușterii cu mâncăruri gustoase, bere, țuică și vin. Pentru călătorii înstăriți hangița ținea curate două camere, pe când cei mai sărmani dormeau în căruțe, sub coviltire. Cei care se grăbeau și nu aveau timp de popas, dar care doreau să-și domolească setea, legau caii de inelele de fier care se vad și azi în temelia casei, își luau halbele cu bere și se așezau pe băncile situate de-a lungul pălimarului (stâlpul de pridvor sau de prispă, care susţinea streaşina acoperişului). Și uite așa s-a născut expresia „a bea la botul calului” . ????

Trecem vis-a-vis si regăsim tot o gospodărie viticolă dar din Vălenii de Munte. O casă construită la începutul secolului al XIX-lea, avînd un plan atipic și suferind unele intervenţii în jurul anilor 1910. Conform panourilor de informare, tehnica de construcție a temeliei prin prinderea pietrelor de râu cu pământ (zidărie uscată) este una remarcarbilă.

Vinurile albe din zonă se remarcă prin structura echilibrată şi o bună aciditate, iar cele roșii sunt recunoscute pentru fineţe, taninuri lejere şi culoare vie.

În capătul aleii se află o gospodărie viticolă din Ostrov. Această casă este originară din sud-vestul Dobrogei, dintr-o zonă viticolă importantă – podgoria Ostrov.

Casa prezentată în complex este una atipică, ea contribuind atât ca și spațiu de locuit, dar servind și drept cârciumă. Este singura casă din complex ce este acoperită cu olane adică acel tip de țiglă montată în valuri.

Poteca ne schimbă direcția acum și mergem spre stânga unde regăsim Fierăria. Aceasta era nelipsită din satul tradițional românesc. Aici se reparau căruțele, se potcoveau caii și erau produse uneltele necesare muncii în livadă, vie sau la câmp. Vatra, foalele, nicovala, mașina de găurit, clești și ciocane de diferite dimensiuni recompun imaginea unui meșteșug care a dispărut de multă vreme din satele românești, toate acestea fiind înlocuite cu scule produse industrial dar și de multe magazine de bricolaj care vând... de toate!

În capătul acestei mici alei se află un Parc Hipic care momentan nu era utilizat dar părea folosit recent. Tot în această zonă se aflau și câțiva ponei, folosiți pentru a-i plimba pe cei mici. Am regăsit un domn foarte amabil care cum ne-a văzut ne-a întrebat dacă

...

Și du-te înapoi Valentine, prin 40 de grade la soare, traversând juma' de complex ????. Pierdut 10-15 minute fără motiv. Când am ajuns i-am zis lui tanti... tanti nu prea sunteti organizați pe bune... tu zici că nu poți, dar nenea de la ponei ne-a primit că nu era nimeni. Ea se scuza că așa e cu programare... Programare neprogramare, ne-au primit, mno, ce să mai zic, bine că s-a putut deși mi s-a părut stupid să mă frec de colo colo ca să iau biletul magic de 12 lei. Tot aici era și un mic loc de joacă pentru cei mici.

Până m-am întors, copilul era deja plimbat, i-am dat domnului biletul și am continua incursiunea noastră în acest Muzeu al Satului Românesc. Căci eu așa l-am perceput. De aici și titlul! ????

În zona asta cu ponei erau 2 gospodării/case.

-viticolă de la Jariștea construită în 1884 și o cramă cu două încăperi: una, tencuită cu pământ, în care se afla cazanul de distilat fructe, și o alta, din bârne de stejar, care era destinată păstrării butoaielor și uneltelor.

-Popicăria în imediata apropiere a hanului de răscruce și a locului de joacă, este destinată atât copiilor, cât și adulților. Popicele și bilele sunt din lemn, ca, de altfel, întreaga construcție. Nu se percepe nicio taxă de acces și utilizare. Fiind foarte cald și dorind să vizităm întregul complex, nu am studiat popicăria.

___

Zona de NORD

În partea de nord a complexului se află cele mai răsfirate case, în mare parte pomi-viticole. Să le trecem în revistă

-Gospodăria viticolă din Zăpodeni (Huși)

-Gospodăria pomicolă din Rădășeni

-Gospodăria din Lunca Ilvei

-Gospodăria pomicolă din Giulești (construită spre sfârșitul secolului al XIX-lea)

-Gospodăria pomicolă din Sarmizegetusa - Hațeg

-Gospodăria viticolă din Ighiel

-Gospodării pomi-viticole din Paloș =>> În Muzeul Golești se află în proces de reconstrucție două case strămutate din zona pomi-viticolă Paloș. Familiile Lascu și Cernea au luptat pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania în timpul Revoluției de la 1848 și în Primul Război Mondial. În decembrie 1918, Gheorghe Lascu și Gheorghe Cernea au călătorit cu aceeași căruță până la Alba Iulia, unde au fost martori la Marea Unire. Casa familiei Lascu se distingea prin faptul că avea și prăvălie, pe lângă agricultură, pomicultură și viticultură, familia ocupându-se și cu comercializarea de bunuri. Gheorghe Cernea a activat ca folclorist, a cules și înregistrat numeroase capodopere ale folclorului românesc din Transilvania.

-Moara aflată în partea nord-vestică a complexului

-lângă moară Gospodărie Pomi-Viticolă Almaș, o casă din zona etnografică Arad

-Gospodărie Pomicolă din Făget... dacă privim în sus, pe hornul mare al vetrei, vedem cârlige de care iarna gospodarii atârnau cârnații și slănina pentru a se afuma.

____

Zona CENTRALĂ

În zona centrală regăsim 7 ansambluri printre care gospodării dar și școală, biserică și... bordei. Să le enumerăm:

-Școala sătească din Comănești

-Gospodărie pomicolă din Moeciu

-Gospodărie pomicolă din Valea Lungă-Gorgota

-Gospodărie pomicolă din Davidești-Vulturești

-Biserica din Cotmeana (Construită la 1814, pe un deal care cobora lin spre apa Cotmenei, biserica a fost ridicată de Drăguț postelnicul, moldovean cu spirit întreprinzător ajuns pe plaiuri muntenești. Ea este puntea de legătură a omului cu Dumnezeu, este poarta noastră, a muritorilor, către cer. A fost apoi mutată și reconstruită în Muzeul Golești în 1971. Biserica are un aer tipic bisericilor de la sat și un miros aparte, puternic care te lovește cum intri. Mirosul acela de lemn vechi amestecat cu umeazeală și lumânări aprinse. În interior era și un difuzor de unde se auzeau cântece bisericești dar nu era vreo slujbă. Probabil doar ca biserica să fie mai animată și mai conectată cu una funcțională)

-lângă Biserică avem... Bordeiul din Puțuri Castranova! Bordeiul este documentat arhelogic pe teritoriul României din cele mai vechi timpuri, fiind unul dintre cele mai vechi și caracteristice tipuri de adăposturi umane în această parte a Europei. Folosirea locuinței semiîngropate în părțile noastre a fost reținută de scriitori antici, Ovidiu, Strabon, Vitruviu și a fost surprinsă pe columna lui Traian.

____

ZONA VESTICĂ

Aici regăsim 5 așezări, printre care

-Primăria din Hârsești, una dintre cele mai importante locații ale complexului. Aceasta a fost donată în 2008 chiar de către primăria comunei Hârsești. Este o construcție de la începutul secolului 20, mai exact anii 1910-1911 și evocă lumea rurală aflată în plin proces de modernizare. Camerele din faţă erau ale primarului şi secretarului/notarului, iar în cele din spate își aveau sediul registrul agricol şi contabilul. În hol regăsim o hartă a României şi una a județului Argeş, avizierul, măsuţa cu scaun a poliţistului şi una-două bănci pentru aşteptare. Aici localnicii vremurilor își așteptau rândul pentru treburile administrative

-încă o gospodărie pomicolă, de data aceasta de la Isverna. Aceasta a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Casa se aseamănă unei cule, patru guri de foc fiind făurite în bârnele masive din stejar. Casa masivă, bogat decorată și utilată a fost locuită de familia unui preot. Are o umblătoare sau ieșitoare, adică cum am spune noi acum, o toaletă, care a fost construită în prelungirea sălii, pe latura de nord.

-Gospodărie pomi-viticolă din Bălești unde conform panoului informativ: Decorațiile antropomorfe ale pălimarului prispei și ale acoperișului (hora fetelor) se regăsesc în ceramica de Cucuteni (mileniul VI î. Ch.).

-Gospodărie viticolă Glodeni. O altă clădire emblematică a complexului. Aceasta a fost martoră a Revoluției de la 1848. O casă cu pimniță și etaj care este o bijuterie a arhitecturii populare românești. Șarpele casei gravat în parapetul prispei, a păzit de aproape 200 de ani casa din Glodeni

-Conacul de deal din Curtișoara. În pivniță (sau pimniță) erau adăpostite butoaiele cu vin, uneltele și instrumentele folosite la culesul viței de viei și la prelucrarea strugurilor. Trecătorul căruia i se făcea sete pe drum sau călătorul care avea nevoie de adăpost găsea întotdeauna ușa deschisă și o ulcică pentru vin pe măsuța cu trei picioare.

____

Zona de SUD

În sectorul sudic regăsim alte 5 case, printre care

-Gospodărie viticolă din Drăgășani. Casa datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. A fost casa unei modeste familii de viticultori.

-Gospodărie pomicolă din Cuca

-Gospodărie pomicolă din Jugur. Casă din zona submontană a fostului județ Muscel, cu plantații de pomi fructiferi, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea.

-Gospodărie pomicolă din Scornicești. Casă veche înconjurată de o gospodărie chivernisită cu povarnă, pătul și două magazii povestește specifică zonei Olt

-Gospodărie pomicolă din Topana

____

Zona Conacul Goleștilor + Secții adiționale

După ce parcurgem jumătatea de sus a complexului, ne întoarcem spre punctul zero. Evident spre Casa Goleștilor. Avem noroc și găsim și o doamnă (ghid) care ne prezintă rând pe rând toate încăperile. Istoria lor, cum au evoluat, ce personalități au trecut pe aici și cum și-au lăsat fiecare amprenta pe acest loc.

Construit în 1639-1640 de către Vișa din Golești și soțul său, Stroe Leurdeanu, conacul este evident inima muzeului. Expoziția din interior reconstituie cadrul familial al boierilor Golești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea.

Aici vă dau întâlnire boierii epocii fanariote, îmbrăcați cu caftan și ișlic, revoluționarii de la 1848 care au creat România modernă, Zinca Golescu - model de frumusețe, eleganță și educație pentru doamnele secolului al XIX-lea, Carol Davila – francezul care a creat sistemul medical al țării noastre.

De-asemenea tronul celor patru regi ai României și biroul lui Carol I sunt expuse în conac. Biroul este din lemn masiv și are o greutate pe măsură. Ghidul nu a știu să ne spună exact cât. Expoziția organizată în beciul casei prezintă lupta descendenților familiei în Primul Război Mondial. Așa cum am menționat inițial există și un mic spital unde este prezentat un bolnav pe un pat care este tratat de o asistentă.

Pe laturile conacului sunt 2 pavilioane. Secția de istorie și secția de etnografie. Aici regăsim câteva expoziții temporare printre care universul copilăriei de altădată unde regăsim jucării din era comunistă dar și o expoziție particulară a domnului Dumitru Ioana din Pitești pe care l-am întâlnit personal aici. Acesta a venit cu macheta sa de case tradiționale și trenuri, făcute de dânsul, centimetru cu centimetru. Este o machetă imensă, cred că de aproape 7-9 metri lungime si 2 lățime. (vezi pozele!)

Ne-a spus de exemplu că gara prezentată pe machetă a construit-o în 3 luni! La fel și alte clădiri prezentate aici. Toate făcute cu răbdare și multă migală. Este incredibil ce a putut acest om să realizeze. Inclusiv o instalație cu telecabină sau o cascadă perfect funcțională! De trenurile care rulau cu viteze foarte mari prin șinele machetei nici nu mai spun.

Foarte foarte fain! A fost cireașa de pe tort ca să zic așa chiar dacă era o expoziție temporară.

(informațiile și detaliile tehnice și istorice au fost preluate și adaptate de pe panourile informative de la locație (intrare, broșură, panouri info de la case) dar și te pe site-ul oficial al locației)

____

Concluzii

Golești, un loc mereu surprinzător, plin de istorie, plin de informații, pentru pasionații de lucruri vechi și nu numai. Cred că nici dacă aș veni aici de 10 ori, nu m-aș plictisi de acest loc pe care personal îl asemăn cu un muzeu al satului. Deși nici acela nu poartă numele de muzeu al satului, ci de Complex Național Muzeal Astra. Însă seamănă foarte mult cu cel din Sibiu deși acela este ceva mai animat, vizitat, bine administrat. Acum mno...comparăm sudul României cu Transilvania care este cu câțiva ani înaintea noastră. Dacă autoritățile locale ar depune ceva mai mult efort, locul cu siguranță ar fi mult mai comercial și mult mai vizitat.

Lipsesc cu desăvârșire activitățile pentru copii. Da există plimbarea cu poneiul și... atât. Tiroliana era închisă. Am înțeles că ar mai exista unele activități dar pe timpul săptămânii așadar mai ușor accesibile pentru cei din zonă și mai puțini pentru cei care vin din zone mai îndepărtate, mai mult prin weekend. Apoi magazinul cu sucuri și ape care era închis. Dar noroc că lângă biserica de lângă intrare, există totuși un alt magazin (particular) de unde poți cumpăra una alta.

Însă per total o experiență unică și interesantă.

---

VIZUALIZĂRI: 592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI