GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDragii mei, incep si eu povestile pe anul asta cu o escapada in natura. Am descoperit ca imi place sa calaresc de acum citiva ani, intr-o excursie in Dominicana. Prima data pe niste mirtoage amarite, apoi de doua ori pe niste cai bine ingrijiti. In toamna am dus si copiii si li s-a parut cea mai frumoasa aventura pe care au facut-o acolo.
Asa ca, revenita in tara am inceput sa caut locuri de unde poti pleca pe cai, hai-hui pe coclauri. Si intr-o zi vad o postare la Butterfly a noastra cum ca organizeaza in ultima zi a lui martie o excursie de o zi calare pe cai. Nu am stat sa ma gindesc si imediat am rezervat 2 locuri.
A venit ziua mult asteptata si ne-am suit pe cai! Vorba vine! Prima data ne-am suit intr-un microbuz care ne-a dus pina la Namaesti, linga Cimpulung. Nu am simtit drumul daca a fost lung sau scurt pentru ca aproape pe tot parcursul calatoriei, dupa ce draga noastra prietena ne-a povestit ceva despre Kapnobatai, mi-a cedat microfonul ca sa povestesc si celorlalti excursionisti despre cartea mea cu Africa. I-am captivat pe toti si am ajuns repede...
Am ajuns la herghelie. Am intrat intr-o cladire, ne-am repezit sa luam casti din niste lazi si am iesit repede crezind ca incalecam... Pe la grajduri erau ceva activitati de pregatire a cailor insa am avut de asteptat mai bine de o ora pina am fost adunati intr-un manej ca sa facem cunostinta cu proprietarul, conducatorul si ghidul nostru... Cred ca am asteptat pina au venit si alte grupuri care erau anuntate pe ziua aia, in total ne-am adunat vreo 38 de persoane.
Ne-a asezat intr-un semicerc si ne-a facut instructajul. Cum sa ne suim pe cal, cum sa ne dam jos, cum sa il legam de copac, ce sa facem si mai ales, ce sa nu facem. Apoi ne-a pus sa ne prezentam si sa spunem cite ceva despre noi. Ca sa stie ce fel de cal sa ne dea. Avea mai multe rase... unii mai inalti, altii mai mici, unii mai cuminti, altii mai "jucausi".
Mie mi-a revenit un calut alb, Milda. cel mai mic participant la excursie, un baietel de 8 ani, a fost in fata mea pe un calut Stela. Inainte de urcare ne-a sfatuit sa ne imprietenim cu caii pe care vom calari. A fost pentru prima data cind am pus mina pe capul unui cal. Si cind am urcat in sa fara un postament. Bine, m-a ajutat un baiat de la cai sa sui in sa, eu fiind mai micuta si calutul unul din cei inalti.
Am pornit la drum si am fost cam a 4-a in coloana. Intii pe asfalt vreun kilometru apoi pe dealuri. Peisaj frumos... pajisti pline cu brinduse, paduri de fag, brazi. Carari frumoase. La un moment dat, trecem printr-o mocirla. Au trecut caii din fata, a trecut si al meu, si cel al doamnei de dupa mine, apoi am auzit rumoare. Il aud pe Dan, seful de coloana, Trage de haturi!!! Acum!!! Ca te pune jos! .
Eu filmam peisajul asa ca am intors camera si spre locul de unde veneau exclamatii... si vad o fata pe jos si calul tolanit in baltoaca. Risete, amuzament... Ne spune Dan ca acelui cal ii place sa faca baie si cum vede o balta, se trinteste in ea. fata a simtit pericolul si a sarut din sa inainte sa se trinteasca cu tot cu cal. S-a pornit iar la drum timp de vreo doua ore pina am ajuns sus, intr-o poiana, la asazisa stina parasita. Nu parea a stina ci a cabana.
Peisajul era rupt din povesti, Ne-am oprit si fiecare am sarit din sa, nu inainte de a balangani picioarele, ca sa se umecteze genunchii. Am legat calutii de niste cioate sau braduti si ne-am intins pe iarba, la soare, pina ce s-au fript bulzii si cirnatii.
Sa fi trecut vreo ora, timp in care am si atipit la soare... ne-am luat fiecare cite un bulz de pe jar si cite un cirnat din ceaun. Cred ca au fost mai multi decit 38 ca au ramas pe masa. Nu cred ca am mincat vreo brinza de burduf mai buna, nu era iute, nu era sarata peste masura, a fost buna rau!!!
Am mai stat sa ne facem siesta si am primit comanda, sus pe cai! Eu m-am urcat printre primii si imi era frica sa nu carecumva sa porneasca Milda mea inainte fara sa se fi format coloana. Era un grup de tineri foarte galagios si glumet, iar unul dintre baieti voia sa se urce si nu reusea. De cite ori dadea sa treaca piciorul peste sa, capul pleca un pas mai departe. S-a repetat scena de citeva ori si eu am inceput sa filmez. In hohotele de ris s-a auzit un strigat: hOOOO! si un cal a trecut la galop pe linga mine, l-am urmarit cu privirea pina ce am vazut ca si-a rudicat picioarele din spate si a aruncat cit colo pe cel ce il calarea. Mina cu aparatul foto s-a miscat mai incet si nu am surprins in imagine faza asta ci doar pe cea cind s-au imbulzit toti sa il ridice de pe jos. Nu a patit nimic, avea casca, dar cazatura ar fi fost mult mai grava daca era vreun ciot pe linga...
Am plecat in sir indian, pe alte carari si din cind in cind se auzea cite o exclamatie. De durere de fund!!! Cel putin eu m-am vaitat tot drumul de intoarcere. Imi venea sa calaresc in picioare. Un cal din fata mea se tot oprea sa mai manince cite o creanga, cite o tufa si restul ramineau pe loc, pina cind s-a produs o busculada si unii cai au inceput sa dea cu copita in altii. Multa lume s-a speriat si s-a dat jos. Ni s-a spus de la inceput sa tinem caii in rind. Sa nu depasim. Daca vrem sa ne dam jos nu e o problema ca sa venim cu calul de "lesa " pina la grajd. Numai ca cei care s-au dat jos si-au lasat caii liberi si aia au inceput sa fuga. Fetita de 12 ani a patronului, a mai prins din ei si i-a dus de dirlogi.
Cind am ajuns la asfalt, chiar am zis ca al meu a fost cel mai cuminte, ca nu s-a zbuciumat deloc. Si nu am terminat gindul ca din spate se auzeau tropote repezi de cal, ma uit si vad 3 cai slobozi care alergau... a prins si al meu pofta de alergat si a luat-o la galop. Am avut 3 secunde in care am gindit: Ce fac? Mai incolo e o podisca, de cazut tot cad ca nu stiu cum sa il opresc, asa ca mai bine cad acum. Si din alunecare usoara am cazut... pe spate, dar din viteza... si cum la capul meu se vedeau 12 picioare de cai in alergare... m-am rostogolit in sant si acolo am ramas... fara sa mai pot sa respir citeva secunde. A venit fetita si m-a ajutat sa ma ridic, a chemat imediat o masina care m-a preluat pina la locul unde trebuia sa fie finishul. Nu mai departe de o jumate de kilometru. Aveam mari dureri de spate dar nu intr-atit incit sa nu pot sa nu pot sa merg.
In microbuz am stat intinsa pe scaunele din spate, cu o pernita sub coaste si n-am simtit durerile asa rau, insa la coborire, abia am putut sa ajung la etajul unu al unui bloc, unde am ramas peste noapte. Nu am putut sa ma dezbrac sau sa ma imbrac. Un masaj cu Voltaren m-a ajutat sa trec peste noapte. Nu stiu daca m-a durut mai tare spatele sau printre picioare...Dureri intense!
Acum sint la pat si sper sa imi treaca. Deaia am gasit timp sa scriu.
RECOMAND excursia, totul a fost la superlativ. Cazaturile au fost din cauze umane nu din cauze cabaline!
Trimis de adri-nico in 01.04.19 12:32:27
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în NĂMĂIEȘTI [AG].
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.30089800 N, 25.11199000 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "7 Cai, NĂMĂIEȘTI [AG]" (nou-creată pe sait)
--
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)
Rog așteptați...
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@adri-nico: Mă sperii!
Anul acesta îmi propusesem sa călăresc, pentru prima data in viață și tu ai băgat frica in mine 
Iubesc caii dar nu știu mare lucru despre ei, mă pun pe studiat, poate îmi fac un pic de curaj pentru la toamnă 
Grigore e superb, sigur nu e fată? Mie așa mi se pare
@adri-nico: Nu stiu daca sa rad sau sa te compatimesc! Si eu mi-am luat-o de la Codrin, calul pe care-l antrenam la Hipodromul din Ploiesti! Si tot din cauze... umane! Mi s-a spus clar sa nu-l duc pe la grajdul iepelor! Eu nu si nu, Gerula si Gerula! FIX p-acolo m-am dus!
In doua saptamani mi-au trecut si vanataile, dar si durerile! Si-n 1988 nu era Voltaren!
@krisstinna: N-ai ce studia! Calul te place sau nu! Daca simte ca ti-e teama, te domina!
Important e sa nu fii parfumata si-n nici un caz cu mosc!
@krisstinna: draga mea, sigur nu e fata! e un pusti de 15 ani care calareste superb...
Cit despre cai, am uitat sa spun ca am avut parte de o interactiune pe care nu credeam ca o pot face. Sa pun mina pe el si sa simt ca se uita la mine cu ochii lui blinzi.
Cum imi trece, ma duc sa caut si alte locuri.
Diferenta dintre calaritul in Dominicana a fost ca acolo seile aveau un tarus in fata de care puteam sa ma tin. Cica sint tip western. Astea nu aveau nimic si nu stiam cum sa ma tin. Cazatura nu m-a speriat deloc. Am sa ma informez mai bine data viitoare. Mai vreau!!!
@Zoazore: Ba da, am
Trebuie sa știi limbajul cailor, el îți transmite multe lucruri, poziția urechilor înseamnă ceva, poziția cozii înseamnă ceva, ochii îți spun unele amănunte importante...
Apoi trebuie sa înveți sa comunici cu animalul, sa știi ce sa îi spui.
Nu alegi tu calul, ți-l alege un antrenor, in funcție de firea, înălțimea, personalitatea ta.
Apoi trebuie sa știi cum sa te îmbraci, nu poți călări despuiat, încălțările trebuie sa fie potrivite, nu cu talpa joasa, alunecoasa.
Exclus blugii și adidașii
Deci, sunt multe amănunte legate de călărie, părerea mea. 
@Zoazore: Cum adica il antrenai? Ai fost "calareata'?
@krisstinna: Am calarit in blugi si in niste ghete. nu ne-am zis nimic despre tinuta de calarie si nu cred ca blugii m-au ros intre picioare...
Imi vine sa rid de un baiat, era in spatele meu, si tot zicea:
Nu mai pot! Imi bag picioarele in el de cal!
)
@adri-nico: Sunt câteva locuri, știam ca 60 minute de călărie costă 100 lei, nu știu dacă este inclus și echipamentul in acest preț.
Însănătoșire grabnica îți doresc!
@adri-nico: Am văzut pozele, ținuta voastră nu a fost Ok, după spusele specialiștilor in domeniu.
Indicați sunt colanții sau pantalonii de trening, fără cusături groase, fără luciu trebuie sa fie materialul, nimic alunecos.
In adidași nu e indicat sa călărești, poți aluneca pe scărița sau poți scranti glezna. Ideal e cu cizme, strâmte la glezna, cu talpa cam de un cm, nealunecoase.
Repet: așa spun specialiștii, un antrenor bun și respectabil nu își permite sa greșească și sa accepte compromisuri, o poti păți rău de tot, nu e gluma.
Cine vrea doar sa stoarcă bani de la oameni pe seama cailor, accepta “clienți” și-mbrăcati necorespunzator.
@adri-nico: Da, La Ploiesti! Costa 25 lei 15 minute! Noi nu dadeam bani, ei nu ne dadeau noua, dar erau fericiti ca avea cine-i plimba. Ii busumam, ii adapam, apoi ii inghingam si plecam!
Eram imbracata in trening si cu adidasi. Mai tin minte instructiunile antrenorului, inclusiv ce-am scris mai sus! La inceput nu ma lasa sa pun picioarele in scara, ca, daca ma arunca si se bloca piciorul, mi-l putea rupe!
@krisstinna: Ai dreptate, dar astea sunt pentru performanta! Pentru agrement sunt alesi cei mai blanzi cai (de obicei cai, nu armasari!) si nu se impune un echipament pentru plimbare! Doar casca e obligatorie!
Si-n general, calul isi alege calaretul! Un mar si-un cub de zahar si ti-l faci cel mai bun prieten!
@adri-nico: ????????????????????????????
Am râs cu lacrimi, am citit cu teama și în cele din urmă frica mea s-a adeverit... ceva rău s-a intampat!
Multă sănătate, recuperare rapidă și intre picioare! ????????
Cat curaj ai avut. Eu nu ma văd călare pe cal, doar pe lângă, căzută pe jos.
Felicitări pentru experiență si mulțumiri pentru povestea haioasa si palpitantă!
Calarii plăcute si sigure!
Te pup!
@adri-nico: hahahah, no sa stii ca ma intrebam cum de ai cazut fix la final si acum mi s-a ridicat ceata de pe ochi... ! Bine ca nu te-ai lovit mai rau! Imi faceam griji pentru tine. Data viitoare sa nu te mai arunci, te tii bine de darlogi si tragi tare pana se opreste "masinaria". Clop cataclop si sa te pui pe picioare repede! Cat despre partea de intre-picioare... suntem surori de suferinta... cracanate!
@adri-nico: oare numarul de participanti, grupul, nu ar fi trebuit mai mititel?
Sau si aici se aplica aceleasi metode, ca cele pe care le folosesc o mare parte din organizatorii de drumetii.
De multe ori fara o pregatire tehnica adecvata, cu sau fara acea certificare, care chiar daca o detine, nu ține loc de experienta. Precum diplomele de facultate din ziua de azi, car se iau la kilogram. Dar organizeaza grupuri cat mai mari de turisti, pentru a castiga cat mai mult financiar. Iar de aici creste si riscul.
Vina e si a turistului doritor, care nu se informeaza cu ce organizator merge.
@Testosu : Buna! si multumesc pentru ecou. Noi nu am fost doar cu haiducul sef ci cu cinca alti baieti, vreo 4 sau 5 care calareau pe alaturi, ba ne ofereau si un spectacol grandios de calarie. Era un cal calb, superb, cam naravas si facea niste scheme cu el, de toata frumusetea. Se vedea de la 15 poste ca trebuie sa fii artist in ale calariei ca sa stai in saua lui.
Caii nostri au fost unii cuminti si dresati sa mearga in sir, de aceea tot timpul se striga din toate partile de catre insotitori sa nu depasim, sa nu lasam calul sa pasca prea mult ca vin altii buluc linga el si ei, daca nu sint toti tinuti in acelasi grajd, nu sint chiar prieteni si se mai pot lovi cu copita.
Repet, cazatura mea a fost din cauza fricii, nu din cauza calului.
@ Butterfly, stii ca am dat cu Voltaren si pe "acolo" si s-a mai trecut??? Ieri, cind am venit spre casa, nici nu puteam sa stam in sezut pe scaunele masinii. Totul s-a terminat cu bine. Am capatat oarece mobilitate, pot sa imi fac treaba... mai sint miscari la care scot cite un AU, de sperii vecinii, insa e tare bine sa fii imbracata si incaltata.
@ Zoazore, eu nu vreau sa calaresc in cerc... de 15 minute. Vreau o plimbare pe coclauri... ma si vad pe dealuri, cu pletele in vint... calare pe un cal, la galop... dar... visez si eu ca visele sint gratis.
Ieri imi venise si o idee de afaceri. sa fac niste costume de epoca si sa le inchiriez acolo pentru o sedinta foto pe cai, prin padure... Vrabia Mihai Viteazu!!!
@Dana2008 - hai, ca daca ai ris inseamna ca a fost de bine! Puteam eu sa am vreo excursie fara peripetii? NICIODATA!!! Mi-a zis o prietena ca nu mor acasa!
@ Butterfly, pune tu linkul de la videoul tau aici ca nu mai stiu de unde sa il iau, te rog. sa vada si ceilalti ce frumos a fost si in miscare... nu doar in poze!
@adri-nico:
”@ Zoazore, eu nu vreau sa calaresc in cerc... de 15 minute.
= dar cine-a zis c-am călărit în cerc? Manej am făcut doar 5 minute-n prima zi, să ne-nvățăm unul cu altul, Codrin și cu mine. Și manej făceau copilașii, în pauzele dintre curse! Pentru asta antrenam caii! Pentru distracția publicului! Caii folosiți erau cam de 8-10 ani și nu mai participau la cursele de siulki. Cei de cursele de obstacole erau separat antrenați de antrenori speciali.
Hipodromul din Ploiești avea un ditai parcul, cu pomi, frăguțe, grajduri, pistă de siulki și obstacole! La obstacole nu m-am băgat, dar mă plimbam la pas sau la trap prin parc și pe pistă! Vara, dimineața, după o noapte albă de-nvățat era superb! Galop am încercat puțin, dar mi-a fost frica!
Faină excursie ați avut. Mie nu mi-e frică de cai, să-i mângâi, să le dau măr sau pepene. Bine, acum depinde și de cal, că sunt unii într-adevăr mai nebuni, ca și la oameni . Dar să mă sui pe el mi-e frică, că nu sunt o fire foarte sportivă. Pe la munte mai găseam cai pe pajiști îngrădite. Îi chemam la gard cu un măr sau cu pepene și ei veneau. Nu știam cum îî cheamă. Îi strigam "Calu... Căluțu... " și ei veneau. Stăteau, îî mângâiam pe frunte sau pe grumaz. Era și gardul între noi, deci cu atât mai mult eram în siguranță, că nu puteau să mă lovească cu copita. Sunt animale deștepte și frumoase.
Rog webul sa ataseze acestui review video-ul filmat de Butterfly si postat in ecoul ei.
@ Roxana - Mie mi-a fost frica sa ii dau sa manince din palma. O doamna a adus o sacosa de morcovi si o cutie de cuburi de zahar. a dat aproape fiecarui calut si a impartit si cu celelalte persoane care doreau sa dea din palma lor cailor. Eu nu am indraznit, inca! Poate data viitoare. Abia astept sa fiu din nou in sa! Deocamdata tot ma doare mijlocul... insa nu asa de rau ca duminca sau luni.
@adri-nico: Tii palma foarte intinsa! Pui cubul de zahar sau marul sau morcovul pe podul palmei. Calul apuca cu buzele, foarte rar cu dintii! Daca ai palma foarte intinsa, nu are cum sa te muste! Nu-i dai cu degetele stranse, cum ai da unui copil, de exemplu! Si el oricum e invatat, asa ca nu te va musca!
Frumoasă plimbare! Dar mi-a lăsat aceeași impresie ca lui Țestosu: cam heirupistă treaba, adică pînă să citesc nu m-aș fi așteptat că organizatorii primesc la o astfel de plimbare începători în ale echitației, mai bine zis oameni la prima încălecare. Degeaba strigă ei să nu lași calul să facă nu știu ce, dacă tu nu știi cum să faci asta. Calul e greu de stăpînit, trebuie să știi cum să îl îmboldești cu călcîiele ca să îl îndemni la drum, sau cum să nu îl îmbldești, ca să nu înțeleagă cumva că vrei vreun galop, cînd tu doar îți dezmorțeai picioarele...
E, oricum, e bine că amintirea rămasă e plăcută! M-aș băga la o astfel de plimbare, mai ales că bulzul ăla pe jar arată excelent.
Io tot „din cauza” unei astfel de excursii m-am apucat de călărie. Și m-am lăsat după vreo 7 - 8 lecții, cînd am ajuns la galop Am zis că rămîn la bicicletă, mașină, picioarele proprii. Țin minte și acu cînd s-a pornit animalul, că era și un ditamai calul, eram la 3 metri de sol, a început zgîlțîiala, abia mă mai țineam în șa.
Istoria e veche. În anul 1999, în Voiaj Magazin, una din puținele surse de informații turistice de pe atunci, sau în altă revistă de gen, am citit despre un tip din București care organizează plimbări călare prin Codrii Vlăsiei, de juma de zi, și prin munți, tot în zona asta de la sud de Făgăraș, de 1,3 sau chiar 7 zile, cu înnoptări la stîne, suna mirific, haiducesc de-a dreptul! Abia trecusem de 20 de ani, mi s-a părut o aventură extraordinară, așa că am dibuit un club de echitație (prin auzite, că mai greu cu internetul), în Pădurea Băneasa, și am plătit niște lecții de călărie, în primăvara lui 2000. Culmea e că acolo am dat într-o zi chiar de tipul din articol, de la care am aflat că lucrurile nu stăteau chiar așa de roz, că plimbarea prin Codrii Vlăsiei era o tură de o oră pe potecile pline de gunoaie din Pădurea Băneasa, iar aia prin munți, cu înnoptat la stîne, o făcuse o dată, pentru reportajul din revistă. În rest, în timp de aștepta turiști doritori, se ocupa de un club de echitație parcă din Corbeanca. El avea deci ideea, avea și ceva contacte stabilite pe la stîne, dar cam atît, nu reușise să dea drumul la o treabă permanentă, sau măcar regulată. E drept că nici nu era momentul, economia era aia care era, dar că individul respectiv a perseverat și astăzi are fermă de cai prin Sibiu și se ocupă cu succes de tot soiul de evenimente cabalinstice, excursii, concursuri etc.
Numai că interesul meu în materie a dispărut cît de repede a și apărut, prin vara lui 2000.
Așa că citind povestea de mai sus, a fost ca și cum am citit continuarea și împlinirea a ce vizasem eu acum 20 de ani.
Bine, știu că între timp lucrurile au evoluat în țară și sînt multe astfel de locuri, și cu abordare mai lejeră, ca în cazul Nămăești, și mai conștiincioasă. Am evoluat din anii 90, cînd la unele cluburi hipice mureau caii de foame, astăzi destui își permit să crească și să îngrijească cum trebuie aceste superbe animale.
@abancor: ce ecou frumos! E adevarat ca au fost unii turiști la prima încălcare, tocmai de aceea domnul respectiv ii întreba pe fiecare ce fel de mirtoaga mincatoare de jăratec sa ii dea. Fata respectiva spusese ca a mai calarit, eu la fel, ma laudasem cu 3 calareli prin Dominicana... dar e adevarat si ce spuneti voi, ca pentru cine nu stie, poate fi periculos. Totusi vreau sa mai incerc o dată. Mai ales că pe bicicletă nu stiu... Ca mi-a trecut spatele si alte dureri...
@adri-nico: Felicitări pentru curajul de-a te sui pe cal, dar, mai ales, pentru decizia promptă de-a cădea tu, când și cum ai vrut, și nu de-a te lăsa purtată de cal, care - poate - te-ar fi azvârlit și-ai fi pățit ceva mai grav!
Am fost și eu curajoasă, chiar dacă mă apropii de 70 de ani, dar mai mult curioasă (pentru că mă știi că sunt curioasă, chiar tu ai spus asta!), atunci când m-am suit pe cămilă, anul trecut în deșertul Wadi Rum, din Iordania! Știu ce înseamnă durerea între picioare, după ce ai călărit - pentru prima oară - un animal!
Sper că la momentul ăsta nu te mai doare ni spatele, nici între picioare!
Să ai vacanțe frumoase și alegeri inspirate! 
@doinafil: sarumina! Nu ma mai doare pe nicăieri... doar ca pe undeva la un os al bazinului am vreo fisură mica si ma doare doar la anumite mișcări sau strîngeri in brate. ????
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 [Tabăra de echitație 7 Cai] — Jalnic — scris în 16.08.21 de ux121956 din BUCUREșTI
- Aug.2017 7 Cai Namaiesti — scris în 16.08.17 de RN1 din PITESTI - nu recomandă
- Jul.2015 7 Cai, Nămăieşti — Plimbare in munti, pe cai — scris în 12.08.15 de ioana.190192 din PLOIESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată