GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Complexul rupestru de la Aluniș (comuna Colți)
TIPĂREȘTEÎnceputul lunii mai a adus și primele zile frumoase din acest an, propice pentru o escapadă de o zi, o ieșire mult așteptată, plănuită încă din iarnă alături de alți câțiva prieteni. Zona pe care am ales-o de data aceasta a fost una pe unde niciunul dintre noi nu mai ajunsesem până atunci – este vorba despre comuna Colți din județul Buzău. De ce am dorit să ajungem aici? Pentru a vizita două dintre cele mai importante obiective turistice de pe raza județului nostru: Biserica rupestră din satul Aluniș și Muzeul Chihlimbarului din satul Colți. Așadar, motive întemeiate să purcedem la drum într-o dimineață de weekend când vremea părea a fi superbă. Spun ”părea” pentru că mai târziu avea să ne plouă destul de zdravăn în două reprize, de am zis că o să ne rupem mașinile pe drumurile anevoioase către obiectivele noastre.
Calea de acces spre obiectivele noastre a fost următoarea: ajunși în municipiul Buzău, am intrat pe DN 10 pe direcția Brașov. După aproximativ 55 de kilometri parcurși pe acest drum frumos ce șerpuiește pe valea Buzăului, am ajuns în localitatea Pătârlagele și am urmat indicatoarele spre un drum comunal în dreapta. Imediat am trecut de calea ferată, apoi am traversat podul peste râul Buzău și am ajuns la o altă intersecție unde am mers în partea stângă spre localitatea Sibiciu de Sus. Până aici asfaltul este bun. Însă atunci când am ieșit din Sibiciu de Sus îndreptându-ne spre localitatea Colți, datele problemei au fost cu totul altele – am intrat pe un drum care odată a fost asfaltat, dar care acum este plin de gropi mici și mari, de grohotiș, noroi și chiar câteva crăci uscate (cel puțin asta am avut noi ”noroc” să găsim și nu cred că s-a schimbat ceva în cele două luni scurse de atunci). Bonus a fost faptul că am beneficiat și de o aversă rapidă care umpluse gropile cu apă, astfel că nu mai știai dacă poți călca pe acolo cu roata mașinii și să mai ieși cu ea întreagă. Încet-încet, am strabătut cei aproximativ șapte kilometri din Sibiciu de Sus până în localitatea Colți și apoi încă vreo trei kilometri până în satul Aluniș. Apropiindu-ne de Biserica rupestră din Aluniș, drumul a devenit tot mai abrupt, iar câteva mașini cu garda mai joasă erau parcate la aproximativ 400-500 metri de obiectiv, șoferii preferând să nu abordeze ultima bucată de drum abrupt. Noi am reușit să urcăm cu cele două Loganuri, astfel că am parcat pe marginea drumului și am coborât pentru a vizita primul obiectiv...
Biserica rupestră din satul Aluniș se află pe partea dreaptă a drumului comunal, ascunsă în spatele unor copaci înalți. Complexul rupestru este înconjurat de un gard metalic, iar accesul în curtea obiectivului se face printr-o poartă de lemn, vopsită cu albastru. În spatele gardului, așezat în iarbă, se află un panou informativ ce conține informații în limbile română și engleză despre Complexul rupestru Aluniș. Intrați în curte, am pășit încet pe aleea de ciment către micuța biserică declarată monument istoric. Tot în această curte, în partea dreaptă, puțin mai la vale dacă e să ne raportăm la înclinația solului, se găsește un cimitir de dimensiuni reduse.
Privită din exterior, biserica este realizată parțial din lemn vopsit într-un albastru pronunțat. Spun ”realizată parțial” întrucât biserica intră în stânca muntelui, semănând din acest punct de vedere cu lăcașul de cult de la Nămăiești, județul Argeș (am vizitat acest obiectiv anul trecut; impresii aici).
Această biserică are hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” și datează din anul 1274; biserica este unul dintre puținele lăcașe de cult din țară cu această vechime în care se mai săvârșesc sfintele slujbe. Începuturile sale sunt învăluite în legendă: se spune că doi ciobani, Simion și Vlad, au săpat acest lăcaș de cult în roca muntelui. Unul dintre ei a auzit în timpul somnului o voce care l-a îndemnat să sape în stâncă pentru că va găsi acolo o icoană a Maicii Domnului. Ciobanul, fiind o persoană credincioasă, decide să facă ceea ce a auzit în vis și găsește astfel icoana. Acest lucru îl îmbărbătează să sape mai departe încăperea bisericii, alături de tovarășul său, primind totodată sprijin și de la sătenii din zonă.
Am intrat în micuța biserică și am admirat icoanele mai vechi sau mai recente atârnate pe pereți, trecând prin pridvorul de lemn, deasupra căruia se află o clopotniță mică. Conform unui scurt istoric afișat în exteriorul lăcașului de cult, acest pridvor-pronaos a fost adăugat în perioada 1840-1850 prin strădaniile starețului Antonie Ciolăneanu.
Ajunși în interiorul bisericii propriu-zise, am simțit dintr-o dată răcoarea și umezeala stâncii și ne-am infiorat gândindu-ne la munca titanică depusă de ctitorii lăcașului de cult, care nu au avut la dispoziție atunci decât unelte primitive pentru a săpa aici, nicidecum tehnica avansată din zilele noastre. Am admirat în liniște interiorul săpat în piatră în formă de navă, precum și tavanul realizat un pic boltit. Locașul destinat altarului este mai mic decât acest naos, iar catapeteasma care datează din anul 1870 (conform istoricului afișat) prezintă urme de degradare datorate umezelii și a trecerii timpului.
Un lucru normal în zilele noastre, dar care aici parcă mai știrbește puțin din originalitatea obiectivului este faptul că în biserică a fost introdusă lumina electrică. Cu toate acestea, biserica cu hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” este un obiectiv deosebit pe care l-am vizitat cu plăcere, admirând efortul acelor oameni de demult pentru a crea un loc în care să se roage Divinității.
Ieșiți în curtea bisericii, am trecut la explorarea încăperilor rupestre existente atât în dreapta, cât și în stânga bisericii. În partea dreaptă se află două astfel de locuințe rupestre. Am intrat în prima dintre acestea, cea mai mare de altfel, și am putut observa că este compartimentată în două încăperi, fiecare fiind luminată în interior prin câte o fereastră săpată în stâncă. Dacă în prima încăpere se poate distinge locul unde se făcea focul, în cea de-a doua se vede foarte clar un pat săpat în stânca muntelui. În asemenea locuințe primitive au viețuit călugării de demult...
Am ieșit din această primă locuință rupestră și am urcat câțiva metri pe o cărare abruptă, unde am putut vedea a doua locuință săpată în piatră, mai mică decât cea de jos. Această cărare continua să urce abrupt până pe culme, însă noi nu ne-am încumetat, deoarece stânca era alunecoasă după ploaia de mai devreme. Conform celor citite din diverse surse, se pare că acolo pe culme ar exista urmele unui jilț străvechi.
În stânga bisericii există altă încăpere rupestră, cea mai mică dintre cele trei vizitate de noi aici, la care am ajuns parcurgând câțiva metri pe o cărare pietruită ce trece pe lângă o troiță frumoasă din lemn. Ne-am îndreptat agale spre ieșirea din curtea Complexului rupestru Aluniș, nu înainte de a realiza alte câteva fotografii care să ne amintească peste ani despre faptul că și noi am fost acolo...
Pentru cei care ar fi interesați să rămână în această zonă peste noapte, chiar peste drum de acest complex rupestru există Pensiunea Nicoară. Nu știu care sunt condițiile oferite, am văzut doar din exterior că locația arăta destul de îngrijit, iar câțiva turiști serveau câte o cafea pe terasa pensiunii.
Noi nu am mai zăbovit aici, ci am urcat în mașini și am urmat cu grijă drumul înapoi spre satul Colți, dorind să vizităm și celălalt obiectiv important din zonă – Muzeul Chihlimbarului de la Colți. Am lăsat acest obiectiv la final, preferând să abordăm la început pe de-a întregul până la Aluniș acest drum dificil.
Acest al doilea obiectiv al zilei îl voi prezenta separat în următorul review, pentru a-l putea încadra în rubrica deja existentă pe site ”Muzee și case memoriale în Buzău și împrejurimi”. Voi încheia prezentul review cu atașarea câtorva fotografii realizate de noi la Complexul rupestru din Aluniș...
Trimis de Floryn81 in 12.07.15 22:56:42
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.40925575 N, 26.41370780 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte foarte interesant pentru mine. Nu stiam de ansamblul rupestru de la Colti. E de vizitat... Pacat ca e drumul ca in poze, dar cand vrei sa vezi ceva special, treci peste
Rog așteptați...
@Dan&Ema - Într-adevăr, drumul a fost foarte dificil. Acesta a fost și motivul pentru care nu am acordat totuși nota maximă obiectivului. Poate totuși vara, după câteva zile consecutive fără ploaie, drumul ar fi un pic mai simplu de parcurs. Însă cine reușește să depășească problemele de infrastructură are cu siguranță ce vedea în zona Colți-Aluniș...
@Crazy_Mouse - O frumoasă incursiune în lumea bisericilor rupestre de pe teritoriul țării noastre; bine că acea ploaie rapidă nu v-a oprit din drum deși a îngreunat într-un fel accesul.
„Țara Luanei” este un tărâm mistic, încărcat de energii și mistere, o zonă ce se află pe „agenda” mea de călătorii de mulți ani. Am citit, am salvat diverse materiale și hărți despre acest areal și, totodată, am așteptat o schimbare în starea infrastructurii rutiere. Însă au trecut anii și nici Primăria locală, nici Consiliul Județean, nici măcar vreun proiect european nu au reușit să îmbunătățească starea de lucruri.
Probabil îmi voi lua inima în dinți și cu grijă deosebită pentru autoturism voi vizita acele locuri, chiar îmi doresc să văd toate chiliile/bisericuțele rupestre aflate în zona Colți-Aluniș-Nucu.
@Crazy_Mouse - Frumoasă descriere!
Am vizitat și eu zona Colți-Aluniș-Nucu și într-adevăr drumurile sunt execrabile.
Eu am coborât de la Nucu spre Aluniș, via Văvălucele, pe un drum îngust și desfundat, cum n-am întâlnit în toate perignările mele turistice.
@tata123 - Într-adevăr, autoritățile din județ par să fie surde și oarbe atunci când vine vorba despre infrastructura din zonă. Și, din păcate, această zonă nu este singurul exemplu negativ la acest capitol din județul Buzău! Este păcat de frumusețile din această zonă și este de înțeles faptul că puțini dintre cei care doresc să viziteze județul se și încumetă să facă efectiv acest lucru. Oricum, până la o mult dorită remediere a situației actuale, eu voi continua să promovez frumusețile zonei aici pe AFA, pentru ca și alții să aibă posibilitatea de a le descoperi și admira, măcar în mediul virtual!
@Crazy_Mouse - Deosebit acest obiectiv turistic, dar drumul de acces este varza. Si anul trecut cand am fost si noi la Alunis si acum vreo 3-4 ani, cand am fost prima data, drumul erat tot asa de rau.
Merita o drumetie usoara peste dealuri, pana in zona Nucu/Bozioru in a vizita si celelalte vestigii rupestre din zona.
Se poate pleca pe traseu chiar de langa biserica din Alunis, ajungandu-se in Poiana Cozeanca de unde se pot vizita in circuit o serie intreaga de obiective.
Se poate ajunge direct in Nucu si cu masina, ocolind pe sosea, dar drumul este destul de rupt, necesita o masina cu garda la sol mai ridicata.
Pacat ca marcajele si indicatoarele acestui traseu sunt foarte vechi, sterse, lipsesc in multe locuri si exista riscul de a rata o parte dintre ele, sa treci pe langa fara a sti ca acolo in apropiere se afla un obiectiv.
@traian. leuca - Mulțumesc pentru apreciere! Ați fost cu adevărat curajos să alegeți drumul direct dintre Nucu și Aluniș. Am vorbit și eu cu câțiva localnici cu ocazia acestei vizite în zonă și mi-au spus la unison cam așa: ”Stați liniștiți dacă țineți măcar un pic la mașinile voastre! ” Am intenționat și noi să ieșim pe acel drum către Nucu, însă diversele informații, cât și spusele localnicilor ne-au descurajat și ne-au făcut să luăm probabil decizia corectă: aceea de a ne întoarce pe unde am venit, adică pe la Pătârlagele. Oricum, era foarte posibil ca drumul să nu poată fi parcurs din cauză că tocmai plouase.
Așa că zona Nucu - Bozioru rămâne ca restanță pentru noi. Cine știe, poate că în vara asta vom ajunge și acolo!
@Marian Preda - Mulțumesc pentru vizită și pentru vot!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Testosu - DA, obiectivul este deosebit și DA, drumul de acces este varză, cred că ați găsit cuvântul potrivit. Știm că de aici se poate ajunge în Poiana Cozeanca, însă în ziua respectivă nu mai era timp efectiv să o luăm pe jos pentru a vizita celelalte vestigii rupestre din zona respectivă. Așa că ne-am mulțumit cu Biserica rupestră de la Aluniș și cu Muzeul Chihlimbarului de la Colți (pe care îl voi prezenta probabil mâine, încă muncesc la review 
Până atunci, mulțumesc pentru vizita și votul dvs. la prezentul review!
@Crazy_Mouse - Am fost si noi la Alunis si Colti si chiar daca am crezut ca ne rupem masinile a meritat. Noua ne place mult zona Buzaului, ni se pare extrem de frumoasa si ne tot intrebam de ce nu este pusa deloc, dar deloc in valoare. D. p. d. v. turistic vorbesc. Asa autoritati care dorm pe ele de atatia ani, intr-o zona atat de frumoasa din care puteau sa scoata bani frumosi, nu cred ca mai gasim in alta parte a tarii.
Si ca un fapt divers. Am sunat saptamana trecuta pentru o rezervare la Pensiunea 14 Scaune, stiind ca este o perioada full mai peste tot si mi-a raspuns femeia de acolo sa ma duc linistita si sa o sun cand sunt pe drum pentru ca locuri gasesc, nu-i bai.
Spun si eu ca si tine ca este pacat de zona. Este o alternativa nemaipomenita la Valea Prahovei dar autoritatile locale inca nu si-au dat seama de asta.
Felicitari pentru articol si pentru efortul pe care il depui pentru promovarea zonei.
@Aurici - Mulțumesc pentru aprecieri! Așa e, zona Buzăului este superbă, însă autoritățile noastre locale sunt cu mult în urma altora din țară. Din păcate, se pare că trăiesc într-o altă lume de nu reușesc să remarce potențialul turistic uriaș al acestor meleaguri! Ce folos să știi că sunt mănăstiri, case memoriale, trovanți, complexe rupestre, lacuri, focul viu sau multe altele și tu să nu poți ajunge acolo pe un drum cât de cât decent?!!
Uite cun un articol bine scris imi trezeste amintiri nu mai vechi de un an, atunci am fost si eu prin aceste locuri frumoase, cu o incarcatura si o poveste pe masura. Daca apuci sa o gasesti pe doamna ce are grija de biserica aflii si alte detalii istorice transmise pe cale orala, atat despre biserica in sine cat si despre cele 2 "asezari" aflate alaturi.
Asa cum a spus cineva intr-un ecou "Tara Luanei" are multe de aratat, este si o carte lansata anul trecut de doamna care este singurul ghid licentiat in istorie din aceste locuri.
Toata zona merita parcursa pe indelete si cu siguranta revii cu multa energie acasa.
@roth - Noi nu am avut norocul să o găsim pe doamna de care vorbiți și care are grijă de biserică, așa că ne-am documentat atât din articole de pe AFA, dar și de prin alte surse de pe internet.
Am văzut-o într-o emisiune la TV anul trecut și pe cea care a scris cartea despre ”Țara Luanei”. Cu siguranță ar fi o experiență deosebită să descoperim celelalte așezări rupestre din zona Nucu sub îndrumarea dumneaei, probabil că aș scrie apoi cel mai lung review al meu de pe AFA
@Crazy_Mouse: Am beneficiat de "suportul tehnic" dnei. D. in tura noastra de anul trecut. A fost intr-adevar o experienta extraordinara. Si cartea pe care a publicat-o, deosebita.
Deși pisania din anul 1903 (când s-a realizat pictura pe tablă de zinc) dă ca an de înființare 1277, totuși studiile istorice plasează începutul bisericii la mijlocul secolului XVI.
Ciobanii Simion și Vald au fost personaje reale (numele lor este menționat întru-un act de confirmare din 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului)
„ și schitul Aluniș ce iaste săpat în piatră de Simion și Vlad ciobanii ce l-au închinat ei singuri la sfâ (n) ta Episcopie, în zilele răposatului Serafim episcopul"
P.S. Lumina electrică e nimic, în comparație cu termopanele montate în 2010 bisericii vechi de câteva sute de ani ....
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Biserica și Complexul rupestru de la Aluniș» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 Ansamblul rupestru Aluniș — scris în 31.07.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Biserica Rupestră Aluniș, Buzău. Îhâm! — scris în 24.10.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Sep.2021 În piatră — scris în 19.09.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Biserica si asezarile rupestre de la Alunis — scris în 20.01.16 de dawnsash din SUCEAVA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată