GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul Petrolului din Ploiești. Un muzeu al Găzarilor.
Împinsă de curiozitate, deși nu este un domeniu de interes pentru mine și nici nu am lucrat în petrol, am vizitat Muzeul Petrolului din Ploiești, singurul de acest gen, din țară. Aflat în subordinea Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, acesta funcționează într-o splendidă clădire pe str. Dr. Bagdazar nr. 8, clădire de patrimoniu, construită înainte de 1800 de boierul Nedelcu-Nedeianu, unde acesta dădea petreceri mondene, la care participau tineri din familiile bogate.
Costul unui bilet de intrare este unul modic, vis-a-vis de valoarea și multitudinea exponatelor. 6 lei/persoană cu reducere pentru o gamă largă de vizitatori.
Muzeul a fost înființat în anul 1957 cu ocazia centenarului industriei petroliere românești și s-a deschis publicului în 1961, cu ocazia Zilei Petrolistului.
În curtea muzeului, amenajată ca un spațiu verde, sunt expuse piese și utilaje folosite în industria petrolieră, toate cu o vechime de cel puțin 80 ani. Deși mijloacele de extracție erau rudimentare, și multe s-au pierdut, muzeul prezintă o hecnă, mai precis, un dispozitiv cilindric din lemn, acționat de forța unui cal, fixat pe un ax vertical, pe care sunt înfășurate frânghii care susțineau gălețile. Cu aceste găleți era scos țițeiul din gropile săpate manual metru cu metru, în condiții de lucru inimaginabile.
Urc scările și trec ușa masivă, cu geamuri protejate de o frumoasă feronerie, aidoma celei din care sunt confecționate două felinare de-o parte și alta a intrării. Într-un prim spațiu este arătată istoria prezenței țițeiului în țara noastră. De menționat că extragerea păcurii pe teritoriul României actuale este atestată încă din antichitate, țara noastră fiind singura din Europa cu depozite importante de petrol, exploatate și în prezent. Sunt expuse documente privind petrolul românesc, vase pentru păstrat produse petroliere, unul din sec II d. Ch. opaițe romane și bizantine și diverse alte obiecte.
Comerțul cu țiței se făcea în condiții grele, cu căruța, prin vămile de la Câmpina și Vălenii de Munte. Fiind un produs din ce în ce mai căutat, extracția s-a extins, astfel că, în 1904 ia ființă Societatea Româno-Americană prin Decizia Curții de Apel București. Sunt prezentate documentele încheiate cu trustul american Standard Oil fondat la 1882, cel care domina piețele internaționale. Este prezentată Decizia de înființare a primei rafinării, dar și Monitorul Petrolului Român din 1904, în care a fost publicată. Rafinăria a fost ridicată la 6Km de orașul Ploiești, pe o suprafață de 30 ha, în zona căii ferate Ploiești-Buzău.
Spațiul interior de 500 mp al clădirii muzeului este împărțit în două zone de acces și sunt prezentate panouri explicative, diorame, fotografii, documente privind legislația în domeniu, unelte, utilaje de foraj din lemn sau metalice din secolul al XIX-lea, dar și fenomenele sociale și politice produse de prelucrarea țițeiului. Bunăoară o sondă de extracție din Moreni care în urma unei explozii în anul 1929 a ars timp de 850 zile (2 ani și partu luni) cu zeci de victime omenești în încercarea de a o stinge. Într-o fotografie se vede cum iarnă fiind, la căldura degajată de incendiu, pomii erau în floare. Se zice că s-a stins de la sine.
Într-un tablou sunt prezentați salariații Societății la 1924. Pe alte panouri, ravagiile produse de bombardamentele din al doilea război mondial, când rafinăria a fost distrusă în proporție de 60-70%
Sunt prezentate documente, instalații și machete privind producerea gazului în 1857 la ”fabrica de gaz” din Ploiești, de fapt prima rafinărie din lume, a fraților Theodor și Marin Mehedințeanu. Este anul de debut al industriei petroliere românești, anul când s-a înregistrat o producție record de țiței și când Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant. În muzeu este expusă una din aceste lămpi.
Ce se mai poate vedea în muzeu.
Actul de înființare a Societății Steaua Română, fondată în 1895 la Câmpina, actul de înființare a Societății Concordia, tot la Câmpina în 1907, din al cărui consiliu de adm. făceau parte nume precum C-tin Argetoianu, prințul G. V. Bibescu soțul Marthei Bibescu și alte nume sonore pentru ploieșteni, vis-a-vis de clădirile superbe în care au locuit, unele mândria orașului de azi. Actul de constituire a Societății Vega Ploiești, în 1905 unde Titu Maiorescu era vicepreședinte al consiliului de administrație. Apoi Societatea Astra Română 1910, Societatea Creditul Minier 1919.37 astfel de societăți au existat în România până la sfârșitul primului război mondial.
Muzeul prezintă obiecte precum lampa de miner, pălărie metalică de protecție la puțurile unde extracția se făcea manual, instalații de transport pentru produsele petroliere (butoaie, cisterne, conducte). În jud. Prahova primul conduct a legat extracția Buștenari de gara Plopeni și avea o lungime de 30Km. Cel mai lung astfel de conduct avea 320 Km și lega orașul Băicoi prin Ploiești, Buzău, Fetești de portul Constanța. Sunt prezentate hărți ale diverselor trasee de transport prin conduct a produselor petroliere spre diverse porturi unde erau încărcate pentru export.
Un alt sector al Muzeului vorbește despre evoluția cercetării geologice de profil petrolier din România. În 1882 s-a format primul Birou, ca formă de organizare a geologilor, în 1903 o Comisie pentru studiul regiunilor petrolifere, iar în 1905 se publică prima hartă cu zonele petrolifere din România.
Muzeul Petrolului din Ploiești, deși destinat în special celor care au lucrat în domeniu, este un muzeu extrem de interesant pentru cei care vizitează orașul.
În 1904 ia ființă Școala de Maiștri Sondori la Câmpina, în sediul actualei Primării. Apoi în 1906 ia ființă Institutul Geologic al României, prin Decret semnat de Regele Carol I. Sunt prezentate secțiile Institutului și conducătorii acestora, din care am reținut Laboratorul de Chimie condus de Lazăr Edeleanu.
În sectorul Utilizarea produselor petroliere, din loc, în loc sunt expuse frumoase lămpi de iluminat, printre care și una dragă mie și donată muzeului. Am considerat că acolo îi este locul!!
Cu ocazia vizitării Muzeului, m-am lămurit ce-i cu bustul lui Anghel Saligny aflat în fața noii clădiri Rompetrol de pe bulevard. A făcut parte din organizatorii celui de al III-lea Congres Internațional al Petrolului ținut la București în 1907 (primele au fost la Paris 1900 și Liege 1905). La congres au participat 21 țări cu peste 70 comunicări științifice.
Fondatorul petrochimiei românești și nu numai, rămâne omul de știință Lazăr Edeleanu. Studiile sale dedicate chimiei petrolului și rafinării acestuia, precum și nenumăratele brevete obținute în țară și străinătate sunt prezentate în muzeu. Alte personalități în domeniu: Eliza Leonida Zamfirescu prima femeie inginer, Ion Bascan autor a numeroase brevete de invenții, ing. Victor Dumitrescu și mulți alții.
Wow... străbunicul lui 112, o centrală telefonică folosită în caz de urgență! Apoi o mașină de calcul acționată manual, un binoclu, un teodolit marca Zaiss și mai câte.
Un alt sector al muzeului prezintă hărți, precum Harta Geologică a României din 1920, sau a României Reîntregite cu bazinele de exploatare a gazelor din Transilvania, descoperite întâmplător la Sărmășel, Mureș.
Și iarăși lămpi de iluminat. Una din bronz cu decorațiuni de lapis-lazuri, alta de masă, din porțelan din sec. al XIX-lea
Dezastrul a venit la 1 august 1943, când ținta bombardierelor americane au fost rafinăriile Ploieștiului. Atunci întreg orașul a avut de suferit. Cu 300 Km/oră, o escadrilă pornită din nordul Africii în direcția Ploiești a ras o bună parte și din oraș. Dar cel mai înfiorător a fost când, un avion atins de Antiaeriană, după ca a intrat pe o parte și a ieșit fără aripi de cealaltă parte a unei clădiri până la intrarea în oraș, a aterizat în apropierea Penitenciarului, după ce a ras etajul trei al clădirii, în care se aflau femei. Scriitorul ploieștean Ioan Grigorescu descrie dezastrul în cartea sa, ”Bine ați venit în Infern! ”.
Un petromax din 1936, macheta Petrolierului Oltenia lansat la apă în 1975 la Galați, macheta Platformei Marine Gloria din Marea Neagră, diverse agregate de intervenție, aparatură și instalații de laborator.
Un sector este dedicat produselor derivate din petrol și utilizării acestora: bitum, cocs, cauciuc sintetic etc.
Vizitați Muzeul Petrolului din Ploiești! Acesta a primit Diploma de Excelență și Trofeul Petrolistului cu prilejul a 150 ani de industrie românească în petrol.
Trimis de mihaelavoicu in 02.09.19 10:29:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PLOIEȘTI. A mai fost în/la: Diverse locuri
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mihaelavoicu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Interesant și instructiv rewievul. Votat cu plăcere.
Notă critică pentru mine, ca cititor. Zilnic, poate de mii de ori, în drum spre serviciu, treceam prin fața acestui muzeu. Lucram în instituția situată peste drum de muzeu, fostul Palat al Pionierilor, știți dv. cum se numește acum. Mai mult, liftul exterior cu pereți din sticlă îmi permiteau să văd foarte bine partea exterioară a muzeului (curtea acestuia), deci aproximativ pe jumătate l-am văzut, dar niciodată în interior. Jenant pentru mine, ca și „găzar” din naștere. La fel, interesante și lămpile de iluminat, cu petrol.
Referitor la bombardamentele aviației americane asupra Ploieștului, aflați că eu am trăit acele zile. Pot scrie multe despre ele dar nu vreau să fiu off-topic.
Cu bine.
@Mihai18: Bună ziua, don' Mihai! După ce că orașul ăsta este plin de gunoaie, poluat, strangulat de circulație de i s-a dus buhul de oraș urât, chiar nu merită un off topic de la un trăitor al cumplitelor evenimente prin care a trecut? Ce am văzut la expoziția din august de la Palatul Culturii, m-am înfiorat!
Spuneți aici cum ar fi arătat azi Ploieștiul, dacă nu trecea prin ce a trecut. Cum era Gara de Sud, sau Liceul Petru și Pavel? Cum erau palatele marilor proprietari de terenuri petrolifere, multe din ele bombardate în 43?
Duceți-vă să vedeți fotografii ale aviatorilor și multe, multe lucruri despre care nici nu am amintit.
”Cât de frumos poate fi un oraș urât! ”sau Cât de frumos ar fi fost Ploieștiul, dacă nu era urâțit!
@mihaelavoicu: Unul din obiectivele interesante ale Ploieștiului, muzeu puțin cunoscut în ciuda specificului industrial al orașului. Exponatele ne introduc într-o lume care și-a trăit apogeul ce multe secole/decenii în urmă.
Orașul Ploiești a avut mult de suferit în cel de-al Doilea Război Mondial datorită bombardamentelor atroce, atacuri care au distrus mult mai mult decât instalațiile petroliere și rafinării. În ianuarie 1943 România se angajase în fața Reich-ului să livreze 4 milioane de tone de produse petroliere, producția autohtonă depășind lejer această cantitate.
Americanii au numit ziua operațiunii Tidal Wave (Valul Nimicitor) drept duminica neagră, tactic fiind vorba de un semieșec al americanilor (310 aviatori morți, 53 avioane distruse și 37 grav avariate).
Mulțumim pentru prezentarea muzeului.
@mihaelavoicu:
1. Nu pot să tac și am un sentiment de revoltă în mine. Ați încheiat ecoul cu expresia „Cât de frumos ar fi fost Ploieștul, dacă nu era urâțit” Multă dreptate aveți.
Astfel, în unele zone ale orașului sunt 3 pubele pentru selectarea gunoiului pe care scrie (sticlă-metal, hârtii-carton, plastic). În zadar. Oamenii aruncă gunoiul fără a-l selecta. Actele normative prevăd sancțiuni cu amendă pentru asemenea fapte, dar măsurile punitive nu se aplică și atunci ajung la vorba unui user (nu-i dau numele). „Românul este obișnuit cu biciul”
La noi este sloganul „libertate”, și se ignoră esența libertății, cu alte cuvinte, fac ce-mi place mie. Libertate înseamnă, fac ce-mi place cu condiția să nu deranjez, lezez pe cei din jurul meu. Atât timp cât avem o legislație permisivă, să nu ne mai mirăm.
2. Nu putem să circulăm pe trotuare din cauza mașinilor parcate în timp ce parcările etajate de la Omnia și Casa Sindicatelor au multe locuri libere, dar parcarea acolo costă.
În alte state, lucrurile de mult timp au intrat pe făgaș, dar acolo sunt altfel de oameni.
Cu bine.
@tata123:
În ecoul dv. ați menționat despre „Tidal Wive” care a fost cel mai mare eșec al aviației de bombardament al americanilor și adaug eu „Cine seamănă vânt, culege furtună„ Strategii americani au gândit un bombardament de la joasă înălțime pentru a nu fi depistați de radare. A fost o greșeală fatală a lor, ignorând puternica apărare antiaeriană din jurul Ploieștului cât și Grupul 9 al aviației de vânătoare românești care au decimat cele 178 bombardiere americane decolate de pe aerodromul din Bengazi (Libia). Eu am trăit ziua de 1 august 1943 și de atunci am rămas cu un resentiment pentru ei.
@tata123: Mulțumesc pentru completări și pentru vot!
@ Mihaela Voicu & Tata 123 & Mihai18: Eu am trăit pe viu bombardamentul americanilor asupra Ploieştiului, ţin minte pentru că eram măricică, aproape 8 ani. Tata era ofiţer şi medic al Diviziei 2 Care Luptă care se încartiruise în comuna Ulmi Dâmboviţa la o distanţă de 40-45 km de Ploieşti. Când escadrila de avioane americane se apropia, probabil se anunţa telegrafic, -nu ştiu dacă erau radare pe atunci,- noi, familiile ofiţerilor care locuiam în comună, eram transportaţi cu camioanele la marginea pădurii din Ulmi, de frică să nu fie bombardată Divizia. Acolo am văzut cum în direcţia Ploieştiului curgeau bombele, zeci poate sute, ca nişte mingi de foc. Tot la Ulmi în seara de 23 august am auzit la radio discursul regelui Mihai care ordona întoarcerea armelor.
@Michi:
Sărut mîna.
Apreciez memoria dv. V-ați născut sub o stea norocoasă.
Ați văzut groaznicele bombardamente din 1943-1944 de la distanță. Mama, eu și sora mea am fost sub ploaia de bombe. Cea mai apropiată rafinărie de casa noastră din Ploiesti, era la cca 3 km. distanță și atunci îmi pun fireasca întrebare. Unde era umanismul, deontologia de aviator, câtă vreme au bombardat, distrus, ucis oameni necombatanți. Pe acest sit am scris la filozofări turistice un rewiev. De atunci, acum și cât voi mai trăi am un gust amar față de această națiune. Câtă vreme atunci cât și după, nici o bombă românească nu a căzut, distrus, ucis pe teritoriul lor, am dreptul firesc să nu-i agreez.
@Michi: Bună seara, Noapte bună sau Bună dimineața! Care din aste urări să vă spun, că nu știu! Este ora 0.25 Am venit spre seară de la Cimitirul Bellu București, unde am stat o după amiază întreagă, am făcut în jur de 150 fotografii, dar dezamăgită de halul în care se prezintă, la modul general. L-am văzut cu mulți ani în urmă, prin 82-83, dar era incomparabil cu cel de acum.
Și acum împletesc impresiile de la Cimitirul Bellu cu bombardamentele din Ploiești. Cu alte cuvinte și colo și colo, ”doamna cu coasa” a fost pe domeniul ei. Mă întreb, de ce oare nu putem și uneori, nu trebuie să uităm rezultatul ”muncii” ei!
Mulțumesc pentru parcurgerea reviewului meu și vă doresc multă sănătate!
@Mihai18:Imi vine să râd de remarca ta cu memoria. Nu ştiai că bătrânii ˝uită de la mână până la gură˝dar în schimb îşi aduc aminte cu precizie de amănunte şi detalii din copilărie/ tinereţe? Majoritatea dintre noi se supun acestui tipar şi nici eu nu sunt o excepţie. Cum zicea Minulescu ˝şi uitarea-i în legile omeneşti¨ numai că e o problemă dacă uiţi că ai luat medicamentele sau ce ai mâncat la prânz. Parcă văd surâsul superior al tineretului de pe sait dar lasă, că le vine şi lor rândul.
@Michi:
D-na Michi, aceia care râd de persoane de vârsta 3-a, RÂD DE VIITORUL LOR
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2018 Muzeul I. L. Caragiale din Ploiești — scris în 12.08.19 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ