Plimbare de o zi prin Bisericile Rupestre din Muscelul Argeșean

TIPĂREȘTE

Luni, a doua zi de Rusalii, am făcut o plimbare de o zi prin Bisericile Rupestre aflate în Muscelul Argeșean, zona de nord a județului Argeș. Ideea ne-a venit cu o zi înainte după ce mersesem la Robaia, Mănăstire la care merg în fiecare an, despre care am scris pe site-ul nostru, vezi impresii. Era prima ieșire de la declanșarea pandemiei coronavirus, nu-mi place să o pomenesc.

Mai văzusem Bisericile Rupestre cu vreo 15 ani în urmă, nu pe toate odată ca acum când am făcut un circuit pe la toate trei.

Pe la ora 10, am plecat din Pitești spre Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, aflată pe DN 72A, în satul Valea Cetățuia din comuna Cetățeni, județul Argeș, la circa 20 kilometri de Câmpulung Muscel, pe drumul spre Brașov până la sensul giratoriu, de aici spre Târgoviște până aproape de Cetățeni, nu se poate rata fiind și agitație și indicator spre mănăstire. Are site-ul cetatuiamuscel.ro și este deschisă permanent.

Deși era zi liberă, sărbătoare legală și religioasă, s-a circulat destul de lejer drumurile fiind bune, nu foarte aglomerate, am ajuns la mănăstire și, aici era mare aglomerație, am oprit la marginea șoselei de unde aveam o perspectivă deosebită asupra dealului cu stânci cenușii ce se zăreau prin verdele pădurii. Trecând podul peste Râul Dâmbovița am intrat în satul de rudari pe care l-am părăsit destul de repede și am început plimbarea, mai întâi în ușor urcuș printre case și pe sub stânci, apoi mai abrupt prin pădure, printre stânci, pe poteca „Drumul Crucii”, marcată cu 12 cruci cu scene din „Via Dolorosa”, Patimile lui Iisus în Ierusalim. Le-am privit și le-am pozat, la unele ne-am odihnit, erau bănci din bârne de lemn.

Pe Drum am văzut multe forme sculptate în piatră, distruse de intemperii sau de oameni, printre care uriașul megalit antic ce o reprezenta pe foarte venerata de daci Zeița Mamă, aici a fost un centru economic, politic, social dacic foarte puternic. La baza lui se află un alt megalit rotund, aproape plat. După creștinizare Zeița Mamă a fost transformată: i s-a cioplit fața și i s-a lipit o cruce de piatră pe cap, despre care se spune că ar fi fost pusă de însuși Negru Vodă, iar megalitul de la bază a ajuns o lespede cunoscută sub numele de „Masa lui Mihai Viteazul”…, dar a devenit și un înfloritor centru al feudalismului românesc. Și pentru geto-daci și pentru munteni a fost și este un puternic centru spiritual.

Apropiindu-ne de mănăstire am zărit printre copaci acoperișul bisericii de lemn și, pe vârful unei stânci, tricolorul lângă Iisus răstignit pe cruce.

Așa am ajuns pe platoul mănăstirii, era schimbat de cum îl văzusem eu în urmă cu vreo 15 de ani când Biserica abia fusese ridicată, încă mai era de lucru la ea.

Am trecut pe lângă Mormântul Moaștelor Cuviosului Ioanichie sanctificat Ioanichie cel Nou și am intrat în Biserica Rupestră cu „Hramul Izvorul Tămăduirii”, fost Altar de cult geto-dac, apoi Biserică ce avea la intrare în lateral stânga un Altar Catolic și apoi Naosul cu Altarul Ortodox, închis de Iconostasul pictat, zidit din cărămidă și piatră de râu. Pictat a fost și interiorul bisericii, s-au realizat trei straturi de picturi dar nu au rezistat umezelii din peșteră și infiltrațiilor din pereții stâncoși. Astăzi e împodobită cu mai multe icoane făcătoare de minuni. În Altar există un Izvor ce picură, doar în perioada dintre Izvorul Tămăduirii și Adormirea Maicii Domnului, apă tămăduitoare de care a beneficiat și Regele Carol I ce avea suferințe la ochi și care s-a vindecat.

Am intrat apoi în Biserica de lemn cu „Hramul Adormirea Precistei”construită în stilul Bisericilor de lemn maramureșene cu eforturi mari, pentru temelie s-au sfărâmat bolovanii de piatră și s-a spart stânca cu dalta și ciocanul, materialele s-au cărat cu „cârca”cu ajutorul rudarilor din sat și a altor credincioși….

Am văzut și pozat Iconostasul sculptat în lemn de nuc și pictat, Racla cu Moaștele Cuviosului Ioanichie lucrată în lemn de stejar și frumosul Candelabru din lemn de stejar și coarne de cerb. Interiorul Bisericii este pictat, se remarcă pe plafon „Bustul Maicii Domnului ornată cu imaginea Pruncului pe piept”și pe Balcon „Tabloul Sfinților”în care apar și sfinții argeșeni, lângă Neagoe Basarab este Filofteia Fecioara, între ei macheta Mănăstirii Curtea de Argeș, și Ioanichie cel Nou, încadrați de alți sfinți. Am urcat și în micul balcon pentru a poza interiorul mai bine.

Am părăsit Biserica cu gândul de a merge la mașină, dar văzând mulți vizitatori mergând pe partea dreaptă a ei am mers și noi. Ni s-a oferit o amplă perspectivă asupra satului și o vedere deosebită spre Troița –Crucea Dorințelor, de care nu știam și pe care nu o văzusem până atunci. Am trecut pe lângă Trapeza Mănăstirii de unde răzbătea rugăciunea făcută cu pelerinii veniți la masa și am urcat la Troiță, erau mulți pelerini ce își puneau dorințe și agățau în cruce diferite obiecte. Mi-am pus și eu, au urmat câteva poze ample asupra Satului și Văii Dâmboviței și am coborât la Peștera Moșului, la daci loc de meditație și rugă al Marelui Preot, în creștinism locul sihastrului. Este împodobită cu icoane noi dar și cu antice incrustații în stâncă, cruci, serafimi, o mână binecuvântând un porumbel.

De aici am coborât la micul Magazin de la intrare, am cumpărat lumânări și două broșuri, 2,50 lei fiecare, despre Mănăstire și am plecat spre mașina ce ne aștepta de vreo două ore.

Traseul nu este foarte dificil, urcușul a durat circa o jumătate de oră, cu multe opriri pentru pozat, coborâșul vreo 20 de minute, tot cu pozări, merită făcut pentru ceea ce oferă mănăstirea, liniște și pace sufletească, vederi deosebite și trei adevărați călugări, atâția mai sunt acolo…. Discutând cu Părintele Stareț am aflat că în ultimul timp sunt din ce în ce mai puțini cei ce vor și rezistă cerințelor monahale și condițiilor de la Cetățuia.

Ne-am întors pe drumul pe care venisem până la intersecția cu drumul ce duce la Nămăiești și la Mănăstire, sunt 7 kilometri până la Câmpulung. Poate fi vizitată duminica între orele 5 și 21, în celelalte zile între 7 și 19. Este mănăstire de călugărițe, acum erau 27 de maici.

Mănăstirea Nămăiești este veche, sunt mai multe povești despre întemeietorii ei, una numindu-l pe Negru Vodă drept ctitor al Bisericii, povestea despre întemeierea ei cu visul celor trei ciobani fiind cunoscută pe site-ul nostru. Cert este că Icoana Maicii Domnului găsită acolo este una dintre cele mai vechi icoane nu numai din România ci din întreaga creştinătate. Tot povestea spune că a fost pictată de către Sf. Evanghelist Luca și că a fost pusă acolo unde se află și astăzi de Sf. Andrei care negăsind pe nimeni la templu pentru a-i transmite învățăturile creștine a exclamat „Nemo est! ”adică Nu este nimeni! ”, de aici Nămăiești, numele satului și al Mănăstirii.

Biserica Rupestră cu două hramuri, „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”și „Izvorul Tămăduirii”, a fost amenajată în peștera, megalit dacic uriaș săpat în roca foarte dură, având structura bisericii ortodoxe, mai întâi cu Pronaos, Naos și Altar. Turla Bisericii a fost ridicată pe stâncă pe locul unde era gura de acces în megalit, ulterior s-a zidit, lipit de stâncă, Pridvorul cu o intrare lateral, ce pare că face parte din munte.

Iconostasul este sculptat în lemn și se sprijină într-o scobitură a grotei la fel ca Stranele aliniate pe lateral îmbogățind interiorul bisericii care este impresionant prin simplitatea lui. Fiind stâncă nu poate fi pictat dar este împodobit cu o mulțime de icoane, cea mai importantă fiind Icoana Maica Domnului Făcătoare de Minuni îmbrăcată în aur și bătută cu pietre prețioase, se remarcă trăsăturile calde ale Maicii Domnului și ale Pruncului trăsături ce pătrund în inimile privitorilor.

Era aglomerație, se aștepta pentru a intra în biserică, se purtau măști, dar era calm și liniște….

Am părăsit Biserica, am trecut pe la Clopotnița zidită și ne-am oprit la Muzeul Etnografic, taxă de intrare 5 lei de persoană, ce adăpostește o valoroasă colecție muzeală de costume populare românești, ceva poze care vor povesti mai bine decât mine, am cumpărat o Broșură cu „Istoric și Poezii despre Mănăstire”, scrise de Maica Stareță Lucia, cost 6 lei. Stând de vorbă cu custodele muzeului am aflat că maximum 33 de măicuțe pot fii aici, vârsta lui Iisus, numărul indicat de Maica Domnului în visul ciobanilor, nu s-a depășit niciodată și că dacă s-a întâmplat vreodată să apară o a treizecișipatra, fără să știe una din măicuțe a cerut să părăsească Mănăstirea, astfel că cele două nu s-au întâlnit.

Am trecut pe la Magazinul cu Obiecte Bisericești, am mai pozat prin curtea mănăstirii, complexul mănăstiresc este foarte mare și se mărește în continuare după cum se vede și în poze, și după vreo trei sferturi de oră de plimbare prin mănăstire am plecat mai departe în circuitul nostru.

Următoarea era Mănăstirea Corbii de Piatră din Satul Jgheaburi, Comuna Corbi situată la 43 kilometri de Nămăiești de unde veneam noi, la vreo 35 kilometri de Câmpulung Muscel și 30 de Curtea de Argeș, cea de-a treia biserică rupestră argeșeană ce poate fi vizitată zilnic între orele 9 și 20. Dacă este închisă sunând la numerele de telefon afișate la poartă în câteva minute vine cineva și deschide. Informații utile se pot afla și de pe site-ul mănăstirii, corbiidepiatra.ro.

Este o mănăstire veche și este cea mai veche mănăstire de călugărițe, fiind prima întemeiată din țara noastră, începuturile vieții ei monahale fiind puțin cunoscute, este așezată în inima unei misterioase vetre ascetice românești, Basarab I Voievod fiind considerat ctitorul ei.

Am intrat în curtea Mănăstirii, pe lângă un mic Magazin cu obiecte bisericești de unde am cumpărat Pliantul „Corbii de Piatră, adevăr, legendă”ce a costat 5 lei, ne-am oprit puțin la Altarul Dacic pentru sacrificii și ofrande, o stâncă pe care sunt săpate trepte de urcare și pe partea netedă practicate guri de preluare și canal de scurgere a sângelui victimelor, și la Paraclisul de lemn cu clopotniţă de la sfârșitul secolului 19, unde se pot ține slujbe.

Biserica Rupestră, cu trei hramuri, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Voievod Neagoe Basarab”și „Sf. Apostoli Petru si Pavel”a fost amenajată în peștera sacră a dacilor din zonă, având doar Naos și Două Altare. Este singura biserică românească ce are două altare….

Pe tema celor două altare s-au făcut mai multe speculații, cea mai cunoscută fiind afirmația conform căreia unul era catolic, afirmație falsă. Toate caracteristicile bisericii, arhitectura, pictura, configurația celor 2 foste altare sunt construite după izvodul bizantin al secolului 10.

La începutul secolului 19 s-a spart zidul despărțitor dintre ele, din el s-a modelat noua Sfânta Masă a altarului actual, s-a săpat și un Pronaos, destul de mare, s-a zidit și pictat un nou Iconostas, biserica fiind cea de astăzi. Interiorul bisericii mai păstreză încă din pictura originală, datată la începutul secolului 14, Corbii de Piatră fiind astfel locașul cu cea mai veche pictură din Țara Românească.

A fost plăcut pentru că am fost singuri în biserică, am avut timp și spațiu să privim și să pozez, dar am părăsit-o pentru a ne continua plimbarea pe poteca din stânga ei amenajată cu scări și balustrade care ne-au condus la Crucea de piatră, veche de vreo 300 de ani, de pe „acoperișul bisericii”. Urcușul a fost abrupt, dar efortul a fost răsplătit de vederile oferite și pozele făcute, inclusiv un autocar cu pelerini ce a sosit atunci.

Am găsit acolo un grup de tineri localnici care ne-au spus că a doua potecă ce urcă la cruce pe celălalt versant, pe care noi voiam să coborâm, a fost blocată de cineva care și-a îngrădit terenul. Păcat! pentru că aveam ce vedea, ne mai plimbam prin natură….

Coborârea a fost ușoară, am mai pozat, am mai privit și am ajuns la Trapeza mănăstirii, săpată și ea în piatră, locul unde la o masa lungă de vreo zece metri mâncau călugării, sau se țineau judecăți, slujind și ca divan atunci când domnitorul ţării lua parte la hramul mănăstirii și judeca cele mai grele procese și neînţelegeri.

Aici ne-am întâlnit cu turiștii pe care îi văzusem de sus, ne-am salutat, noi am continuat coborârea, ei au început vizita….

După puțin peste jumătate de oră eram la mașină plecând spre casă.

Am menționat în review timpii necesari vizitelor și drumurile parcurse pentru a arăta că acest traseu se poate face într-o singură zi, pentru noi traseul descris incluzând și deplasările de la și la Pitești a durat cam 8 ore, pentru că aș dori ca mulți din cititorii acestor impresii să ajungă pe acolo și să scrie despre noutățile apărute.

Am vizitat trei biserici deosebite, asemănătoare dar diferite, trei peșteri minunate pe care le recomand tuturor ce vor să cunoască o bucățică din frumusețea și spiritualitatea românească ascunse în piatră….

Sunt trei biserici rupestre, Cetățuia și Nămăiești destul de aproape una de alta în zona Câmpulung Muscel, cea de a treia Corbii de Piatră la mijlocul distanței Câmpulung - Curtea de Argeș, frumos așezate, cadru natural deosebit...

---

VIZUALIZĂRI: 576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI