GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea Antonești, o poveste tristă cu un final fericit
Ieri dimineață când am văzut zăpadă pe acoperișuri și pe mașini, gândindu-mă că prietenii mei AFA-iști și colegi în excursia din Turcia, vezi impresii review-ul lui @Testosu, în urmă cu două zile făceau baie în mare mi-am adus aminte că “iarna nu-i ca vara” și de un review pe care nu-l postasem dar căruia i se potrivește destul de bine. Dar să revin la “oile noastre”, la impresiile mele de atunci...
În una din zilele iernii trecute, imediat după Crăciun, am hotărât să mergem până la Mănăstirea Antonești, cum este mai bine cunoscută Mănăstirea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din comuna argeșeană Corbeni, pe care o văzusem în urmă cu ceva ani, când nu era încă terminată, îmi plăcuse, și voiam să o văd cum arată acum, la final.
Am mers din Piteşti cu autoturismul pe DN7C până la Curtea de Argeș, apoi am continuat pe același drum până la Corbeni, în total circa 56 de kilometri, unde un indicator ne-a orientat spre dreapta, pe drumul DC302, spre mănăstire. Am mers mai puțin de 1 kilometru trecând podul peste Râul Argeș și urcând continuu, cu mașina până la o parcare făcută în zăpadă, apoi pe jos, pe scurtătură, prin zăpadă, la mănăstire. Trebuie menționat că drumul asfaltat duce până în parcarea din fața ei, cu mașina se ajunge foarte ușor, dar urcușul domol pe poteca plină de zăpadă a fost plăcut. Acesta este traseul dat de indicatoarele rutiere.
Comuna Corbeni este situată pe Valea Argeșului, pe Transfăgărășan cum este cunoscut DN7C, la poalele Munților Făgăraș, la circa 20 kilometri de Curtea de Argeș. Are o populație de peste 5.000 de locuitori, fiind una din comunele mari din Argeș și este cu cele peste 50 de pensiuni de 2,3 sau 4 margarete, una din cele mai importante localități agroturistice din țară, locuitorii ei ocupându-se și cu creșterea ovinelor și a bovinelor, cu exploatarea lemnului și confecționarea mobilierului din lemn.
 
Mănăstirea Antonești odinioară, azi Mănăstirea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul are o poveste tristă dar cu final fericit.
În anul 1941 Valea Argeșului a suferit inundații catastrofale care au distrus multe locuințe. Generalul Ioan Antonescu care era șeful statului a hotărât să construiască un nou sat pentru persoanele grav afectate de inundații. A fost conceput ca o așezare model, o minune a acelor vremuri, cu mai multe case cu etaj în câteva modele tradiționale, cu un un palat administrativ, care să adăpostească o percepţie, o bancă şi o cooperativă sătească, cu o casă pentru Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, un dispensar și o maternitate, cu un cămin cultural, cu piețe, cu tot ce trebuie într-o localitate moderna, inclusiv electricitate. Construcțiile au fost ridicate de prizonieri sovietici, plătiți pentru munca lor cu 150 sau 200 lei pe zi. Dar lipsea ceva; biserica ortodoxă pentru locuitorii satului.
Familia Caliopia și Gheorghe Erbașu a donat un teren și în 1943 a început construcția ei. Evenimentele istorice care au urmat au oprit lucrările și pentru sat pe care locuitorii l-au numit și îl mai numesc și acum, neoficial, Satul Antonești și pentru biserica ce a fost abandonată, părăginită și transformată în staul pentru oile din sat.
Reconstrucția a început în anul 1995, iar în anul 2000 a început construcția unui Corp de Chilii la parterul căruia s-a amenajat un paraclis închinat Sfântului Iov. Acolo este amenajată și stăreţia mănăstirii și arhondaricul pentru primirea pelerinilor, fiind finalizate în 2004 când a fost sfințită mănăstirea. În 2006 au fost terminate toate lucrările.
Astăzi este o mănăstire de maici ce se ridică măreață și poate fi văzută de departe de pe drum, din autoturisme, din autocare, și de aproape, din șosea și din parcare…, fiind alcătuită din Biserică și un Corp de Chilii.
Situată în vârf de deal, oferă o privelişte minunată asupra satului Corbeni şi împrejurimi atât vara cât și iarna. Spun asta pentru că Am Fost Acolo în decembrie și am revenit peste șase luni, în iunie.
Am revenit pentru că în iarnă pozele din biserică și din paraclis erau neclare, încețoșate. Am văzut abia acasă, nu a fost vina mea, ci a aparatului. A trebuit să-l schimb, peste câteva zile plecam în afară, în circuitul sud-american, îl aveam de vreo 6 ani și făcuse zeci de mii de poze…
Am făcut câteva poze pe drum și iarna și vara, apoi cu mănăstirea, cu biserica și chiliile, și am intrat în biserică.
Biserica cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una nu prea mare, dar deosebită prin Pridvorul așezat pe partea de nord a bisericii, nu pe cea de vest cum este poziționat de obicei, și cu Clopotnița pe latura sudică. Este un pridvor deschis cu arcade pe stâlpi și se întinde pe toată lungimea bisericii. Am intrat în Pronaosul pictat unde se remarcă două fresce tablouri, “Episcopul Calinic la Picioarele Mântuitorului Iisus Hristos” și “Familia Caliopia și Gheorghe Erbașu”, recunoștință. Naosul și Altarul sunt cele obișnuite, Cupola este pictată cu “Chipul Mântuitorului”, iar Iconostasul, foarte frumos, este din lemn sculptat ca și Stranele și lambriurile din biserică.
Am mers apoi la Corpul de Chilii ce pare, la exterior, un hotel de 3 – 4 stele, nu știu ce să zic de interior, nu l-am văzut, dar cred că este tot așa. Situat în vârful unui deal, oferă o privelişte minunată asupra satului Corbeni şi împrejurimi, mi-a plăcut mult, atât vara cât și iarna.
Am intrat în Paraclisul Sfântului Iov cu coloane și arcade placate cu carămidă aparentă, cu bolți pictate ce amintesc de vechile pivnițe domnești, cu un altar simplu. Diferit față de alte paraclise, poate chiar unic, sunt “Expoziția de Desene” ale copiilor din sat și “Expoziția de Costume Naționale” frumoase exemplare de artă tradițională din zonă ce îmbracă mai multe manechine. Pozele vă vor convinge... Aș fi vrut să văd si celelalte săli, Stăreția, Arhondaricul, dar, … poate altă dată.
M-au impresionat mult Mormintele Familiei Erbașu, morminte unde odihnesc Caliopia și Gheorghe Erbașu cu unii din urmașii lor, la care ne-am oprit câteva minute. Sunt morminte albe, simple, ca și crucile ce îi vegheză, veșnică amintire celor doi și faptei lor, de care puțini își mai aduc aminte azi.
Câteva poze, ultimele imagini și am plecat pe drumul pe care am venit înapoi spre Pitești.
Drumul este ușor, se poate merge și vara și iarna, mănăstirea merită văzută, pentru ea, pentru peisajele și liniștea ce le oferă, dar mai ales pentru mesajul pe care îl transmite, actual și acum după 75 de ani.
Că este așa o recunoaște Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului Calinic, cel ce și-a manifestat dorința să-și doarmă somnul de veci acolo.
Trimis de mprofeanu in 26.11.19 14:41:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #CĂLĂTORII prin MUNTENIA.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@mprofeanu: Mai întâi m-am uitat la poze și primele, mai ales 04 și 05, nu par a fi deloc de la o mănăstire, ci așa cum spui și tu par ale unui hotel. Uite, asta nu mi-a plăcut mie la construcțiile bisericești făcute după revoluție, așa cum a fost și aceasta. Ce să mai zic... Doamne, Iartă-mă, dar prea multă opulență la biserica noastră.
Dar mi-a plăcut cum ne-ai prezentat locul și mă gândesc că aș putea să mă opresc și eu vreodată, în drumurile mele. Ne-ar fi la îndemână când venim la rudele din Muscel.
Te pup, numai bine, seară frumoasă!
@Aurici: Cu scuzele de rigoare acum am citit ecoul tău!
Ai sesizat bine despre construcția de la mănăstire, este prea impozantă dar are și un avantaj. Se vede foarte frumos de pe șoseaua ce duce la Vidraru, este poziționată în vârf de deal și domină totul...
Mie mi-a plăcut locul și mai ales povestea reală cu prizonierii ruși...
Cu drag,
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2024 Mănăstirea Glavacioc revăzută după 50 de ani — scris în 07.05.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Mănăstirea Valea Mănăstirii din Argeș — scris în 24.06.23 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2022 Vacanță în Curtea de Argeș! — scris în 01.06.22 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Plimbare de o zi prin Bisericile Rupestre din Muscelul Argeșean — scris în 13.06.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2013 Manastirea Ioanicesti (Arges), inceput de mantuire — scris în 14.07.13 de Hai-hui din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Mănăstirea Înfricoşatei Judecăţi - Ioneşti (Argeș) — scris în 07.01.13 de cris_dum din BUZOESTI [AG] - RECOMANDĂ
- May.2009 Mănăstirea Bascovele (Ursoaia, Arges) - ctitorie a Cantacuzinilor — scris în 11.08.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ