Vizita în județul Prahova: 3 mănăstiri și 2 conace

TIPĂREȘTE

Am mers din București pe A3 către Ploiești și, cu 15 km înainte de Ploiești, am ieșit prin dreapta către noua autostradă A7. Am mers pe un segment de aproximativ 18 km pe noua autostradă până în Albesti- Paleologu, iar apoi ne-am îndreptat spre Urlați.

Fiind o zi de luni, nu am putut vizita conacul Belu și am încercat să vizităm un alt conac din zonă, conacul Nucu din Orzoaia de Sus, la o distanță de câțiva km de orașul Urlați. Acesta se află pe un drum neasfaltat care se desprinde din cel principal, dar cam prea abrupt pentru mașina noastră, pe care am parcat-o la începutul acestei căi de acces. Am urcat pante pe o porțiune de vreo 200 de metri și am găsit conacul, care totuși nu are indicații vizibile. Având câțiva câini care ne tot lătrau, am întrebat un vecin, care a vorbit la telefon cu proprietarul și ne-a spus că acesta este plecat cu treburi, așa că am decis să îl vizităm cu altă ocazie. Lângă gardul conacului am găsit și un mic banner cu un traseu zonal numit 'Drumul Soarelui', așa că am mers câteva sute de metri în acea direcție, însă la un moment dat, lângă câteva clădiri abandonate, au apărut câțiva câini care lătrau și păreau cam agresivi, așa că am început o retragere strategică spre conac, apoi ne-am întors la mașină.

După încercarea doar parțial reușită de a vizita conacul Nucu, am mers mai departe către Mănăstirea Jercălăi. Deși distanța nu este mare (poate maxim 3 km), drumul până la mănăstire este în lucru, deci accesul este un pic complicat, însă nu ceva de speriat. Mănăstirea Jercălăi, situată pe dealurile din apropierea orașului Urlați, județul Prahova, mai exact la Schitul Sfânta Maria - Cricov, adăpostește o bijuterie arhitecturală cu o istorie remarcabilă: o bisericuță de lemn. Această biserică, cunoscută și sub numele de Biserica de lemn Luieriu, este considerată pe bună dreptate una dintre bisericile călătoare ale Transilvaniei.

Construită inițial în anul 1731 de iobagii din satul Luieriu-Reghin, județul Mureș, biserica a servit drept loc de rugăciune timp de două secole. După ce comunitatea locală și-a ridicat o biserică de zid, a dăruit biserica de lemn Familiei Regale Române. Regina Maria a fost cea care a dispus strămutarea acesteia în anul 1932 lângă Castelul Bran, unde a primit numele de Biserica de lemn a Castelului. Aici, însă, biserica și-a pierdut funcția sacră, fiind destinată doar să înfrumusețeze împrejurimile.

După anul 1947/1948, odată cu transformarea Castelului Bran în muzeu, biserica a fost lăsată în paragină și a început să se degradeze, ajungând chiar să fie folosită impropriu. Descoperită într-o stare avansată de degradare de către Patriarhul Iustinian Marina, s-au făcut demersuri pentru salvarea ei. Astfel, în primăvara anului 1956, biserica a fost demontată, transportată și reasamblată la Schitul Cricov - Prahova, al cărui lăcaș de zid se ruinase. La mutare a contribuit și viitorul Patriarh Teoctist, care a preluat grija așezării și a resfințit biserica pe 8 noiembrie 1956. Cu această ocazie, pe lângă hramul 'Sfânta Maria' primit la Bran, i-au fost adăugate hramurile 'Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil'. Mănăstirea Jercălăi mai are hramurile Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul la biserica nouă.

Bisericuța de lemn se remarcă prin armonia proporțiilor și frumusețea picturii interioare. Are o formă de corabie, cu o turlă zveltă ce servește și ca turn clopotniță, un pridvor la bază și o prispă pe latura sudică, adăugate ulterior formei inițiale simple. Este construită din lemn, pe temelie și soclu din piatră brută, și compartimentată în altar, naos și pronaos. Pictura, de mare valoare artistică, este compusă din două straturi: cel original în tempera din 1731 și cel în ulei din 1838, realizat de pictorul Condrat. De-a lungul timpului, biserica a necesitat numeroase intervenții. După cutremurele din 1977 și 1986 s-au refăcut vârful turlei și acoperișul și s-au efectuat lucrări de consolidare. În 1980 s-au făcut lucrări de consolidare a lemnului, s-au restaurat catapeteasma și pronaosul și s-a instalat încălzire pentru protejarea picturii. Și în prezent, se depun eforturi pentru tratarea, conservarea lemnului vechi și continuarea restaurării picturii.

Pe lângă biserica de lemn, mănăstirea adăpostește și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă de la Sfântul Mormânt și Sfinte Moaște de la Betleem, fiind un important loc de pelerinaj. Complexul monahal include și clădiri moderne necesare vieții monahale. Această biserică de lemn reprezintă un valoros monument de spiritualitate ortodoxă și artă creștină.

Mănăstirea Jercălăi are și o plantație viticolă, producând soiuri renumite de vinuri: merlot, fetească albă și neagră, cabernet, soiuri dulci, demi - seci, seci, adică pentru toate gusturile și pretențiile. Există un magazin chiar la intrare, unde, pe lângă vinuri, se pot achiziționa și produse bio și obiecte de cult.

Un drum de 5 km, aflat și el în lucru, ne-a dus și spre al doilea obiectiv al zilei, Mănăstirea Vărbila. Mănăstirea Vărbila este un important monument istoric și religios situat în județul Prahova, România, în satul Vărbila. Fondată la începutul secolului al XVI-lea, mănăstirea a fost ctitorită de boierii Dragomir, Thoma Ban și Caraciu în timpul domniei lui Radu Paisie. Inițial, mănăstirea a avut un rol defensiv, similar castelelor din Europa Occidentală, fiind una dintre cele mai puternice și bine ascunse mănăstiri din regiune.

Arhitectura mănăstirii este în stil moldovenesc, cu o biserică înaltă și îngustă, înconjurată de locuințe monahale din cărămidă și piatră. De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit numeroase modificări și restaurări, în special după cutremurele din 1802,1940 și 1977. Unul dintre egumenii importanți a fost Paisie Sinaitul, care a refăcut biserica și clopotnița după cutremurul din 1802. Economia mănăstirii s-a bazat pe danii și moșii primite de la ctitori și alte persoane. Cu toate acestea, situația economică a mănăstirii a fluctuat, ajungând să devină un metoc al Mănăstirii Mărgineni în secolul al XVIII-lea. În 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Vărbila a devenit biserică de mir, funcționând astfel până în prezent.

Mănăstirea a fost vizitată de personalități istorice precum Grigore Tocilescu și Nicolae Iorga, și se presupune că Mihai Viteazul a poposit aici în 1600. Recent, mănăstirea a beneficiat de lucrări ample de restaurare, finanțate din fonduri europene, care au inclus restaurarea casei egumenești, consolidarea zidului de incintă și restaurarea picturii interioare. Astăzi, Mănăstirea Vărbila, cu o istorie de aproape 500 de ani, funcționează ca biserică de mir și reprezintă un important obiectiv turistic și cultural în regiune.

Noi am urcat în turnul clopotniței - cu o priveliște minunată asupra satului Vărbila, am coborât în beciul recent amenajat și am vizitat și un mic și frumos muzeu cu obiecte vechi descoperite în timpul restaurărilor efectuate.

Aflând de la o doamnă angajată la Mănăstirea Vărbila despre Mănăstirea Turnu din Prahova, am decis să o vizităm în drumul către întoarcerea acasă. Mănăstirea se află pe drumul dintre Ploiești și Târgșorul Vechi, cam la 10-12 km de orașul Ploiești. Sfânta Mănăstire Turnueste așezată pe vatra unei străvechi așezări omenești, cu o istorie de peste două milenii, unde s-au descoperit ruine dacice și romane. Prima menționare a localității Târgșor este într-un hrisov din 1413 al Voievodului Mircea cel Bătrân. Cronica Cantacuzinilor menționează că cel dintâi care a făcut mănăstire aici, prin 1427, este Vlad Drăculea Voievod.

Domnitorul Vladislav al II-lea a ridicat o biserică în 1447. Vlad Țepeș, de asemenea, a ctitorit o biserică domnească sfințită pe 24 iunie 1461, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Aceasta este considerată singura ctitorie certă a lui Vlad Țepeș. Neagoe Basarab, Matei Basarab, negustorii brașoveni (1536) și Mihnea Turcitul (1589) sunt alți ctitori ai bisericilor din Târgșor.

Biserica ridicată de Vlad Țepeș a fost restaurată în 1671 de Antonie Vodă din Popești, care i-a adăugat hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sub Constantin Brâncoveanu, biserica domnească a fost zugrăvită. În 1752, domnitorul Grigorie al II-lea Ghica a închinat Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfântul Pantelimon din București.

A urmat o perioadă de decădere, iar obștea monahală s-a risipit spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Sfântul lăcaș a reînviat în iunie 1997, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist. O mică obște de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Sitaru, sub conducerea Părintelui Ieromonah Valentin, a reînnoit firul slujbelor. Reactivarea a întâmpinat dificultăți și rezistență din partea unor arheologi și a altor factori locali, dar mănăstirea a recăpătat dreptul de proprietate asupra terenului. Biserica lui Antonie Vodă a fost refăcută și pictată.

Acum se făceau noi amenajări, chiliile călugărilor și câteva obiective aflate în incinta mănăstirii, precum și alte obiective (o sală de conferințe, un spațiu pentru evenimente, o altă biserică care adăpostește o expoziție de pictură), în afara fortificației.

Magazinul mănăstiresc este foarte interesant și bine administrat, cu multe produse de cosmetice, băcănie, apicole din plantațiile proprii. Poți găsi la frigider chiar și colivă, cu toate că se face în special la comandă.

Vizita în județul Prahova a fost una plină de descoperiri și experiențe unice. De la încercarea de a vizita conacul Nucu până la explorarea mănăstirilor Jercălăi, Vărbila și Turnu, am avut ocazia să descoperim istoria și cultura bogată a acestei regiuni. Fiecare loc vizitat a avut propria sa poveste și farmec, contribuind la o experiență memorabilă.

---

VIZUALIZĂRI: 39 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI