Micuța cetate Bradu

TIPĂREȘTE

În luna aprilie a anului 2012 am hotărât să colindăm din nou plaiurile buzoiene pentru a vedea vulcanii noroioși de la Pâclele Mari, beneficiind de noua amenajare a accesului (parcare cu plată, restaurant, aleea vulcanilor). Planul de bătaie a fost următorul: plecare din București dis-de-dimineață, vizitarea rezervației geologice Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari, picnic la iarbă verde, vizitarea Mănăstirii Rătești și pe drumul spre București oprire la Mănăstirea cetate Bradu. Planul a decurs perfect, conform planificării.

De la Berca am urmat drumul spre Haleș (Dj 100H), am trecut pe lângă bifurcația spre Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de sculptură Măgura și după doar 1 km, la ieșirea din satul Haleș apare mândră cetatea. Recunosc că sunt pasionat de fortificațiile de orice fel, cele medievale impresionându-mă prin arhitectura și rezistența lor în timp. După ce văzusem o fotografie pe Internet cu fortificația îmi doream să o pot vedea „pe viu”. Mai ales că în această parte de țară nu sunt atât de multe cetăți și mai ales atât de bine întreținute, ca să zic așa. Am oprit mașina în umbra zidurilor și am purces la explorarea micii bijuterii. Din nefericire am putut admira doar exteriorul, cum a povestit și @Crazy Mouse într-o notă a unui review al său.

Fortificația este plasată strategic pe un ușor pinten, aflat deasupra râului Nișcov, fiind un punct foarte bun de observație. Zidurile, sub formă de patrulater, au o grosime de aproape un metru și au fost ridicate din piatră alternând cu 2-3 rânduri de cărămidă (ceea ce creează un efect vizual deosebit). Zidurile sunt sprijinite de mici contraforturi. În colțuri se află turnuri circulare, prevăzute cu metereze; cele dinspre râu sunt deteriorate Accesul în incintă se făcea printr-o intrare boltită, deasupra căreia a existat un turn, poarta de lemn căptușită cu fier mai purtând în anii 1890-1900 urmele gloanțelor din timpul luptelor între turci și eteriști din 1821 (se află expuse la Muzeul Județean Buzău). În afara zidurilor a existat și un val de pământ cu rol de apărare. Pe lângă zidul unde se află poarta de intrare se mai observă ruinele/arcadele parterului unor clădiri.

Biserica e de mărime mijlocie, în stil bizantin, și este plasată în mijlocul fortificațiilor. Interiorul este împărțit în mod clasic: pronaos, naos și altar. Ferestrele au ancadramente simple din piatră; este decorată la exterior cu brâuri din cărămidă așezată în „dinți de fierăstrău” și un rând de firide oarbe. Pisania situată deasupra ușii este spartă, o parte din text pierzându-se. Hramul bisericii este „Sf. Dumitru”. Turnul clopotniță ar fi adăugat la 1641 de Radu Mihalcea Cândescu când acesta rectitorește mănăstirea. Modul de aranjare a rândurilor de cărămidă roșie a clopotniței și ferestrele semicirculare oferă un aspect plăcut construcției. Pictura originală a fost restaurată în anul 1844, păstrându-se portretele ctitorilor.

În anii 70 ai secolului trecut s-au efectuat aici cercetări arheologice pentru a se stabili istoria lăcașului. Biserica actuală a fost construită undeva imediat după anul 1521, incinta fortificată fiind ridicată în jurul anului 1570 – ne relevă descoperirile arheologice. În anul 1600 apare prima mențiune documentară despre „mănăstirea Bradu”. După desfășurarea cercetărilor arheologice au avut loc lucrări parțiale de refacere a zidurilor cetății.

În chiliile mănăstirii a funcționat o școală sătească și chiar pentru o perioadă primăria localității. Se vorbește chiar de existența unei Case Domnești edificate de domnitorul Constantin Brâncoveanu; cert este că a existat o reședință boierească aici.

Actualmente, fosta mănăstire servește drept biserică parohială, deci interiorul ansamblului se poate vedea doar în timpul slujbelor religioase , duminica și la sărbătorile mari.

Se poate ajunge ușor, cu autoturismul, la acest obiectiv. Noi am dorit să alegem o rută alternativă către București, în locul clasicului E85. Astfel, am călătorit pe un drum pitoresc, printre podgorii întinse, prin Tohani, ieșind la Mizil și de aici direct spre București, prin Ploiești.

---

VIZUALIZĂRI: 3197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI