De la Orlat până la Săliște - altă excursie în Mărginime

TIPĂREȘTE

Am făcut un „altfel de drum” în august venind dinspre Sebeș-Alba - descris aici - și am dorit să mai revin și să fac excursii de o zi. Dar am revenit de mai multe ori la Tălmaciu, Sadu, Gura Râului și alte locuri, iată că a venit și rândul unui traseu scurt dar frumos între Orlat și Săliște care a fost ultimul în acest an în zonă. Traseul descris are o lungime de 10 km pe drumurile serpuite dar asfaltate a DJ106E neluând în considerare ocolirile atât de necesare pentru a vedea ceva frumos. Lungimea totală a traseului a fost de 47 km împărțit în felul următor: Prima parte a traseului a fost Sibiu-Orlat 16 km, traversând comuna Cristian dar nemaivizitând Biserica evanghelică fortificată deoarece am fost acolo anul trecut. (vezi impresii).

Biserica fortificată Cristian este obligatoriu de văzut pentru cine urmează traseul descris de mine. Până la Cristian drumul folosit a fost DN1 iar spre Orlat drumul DJ106E. Din Orlat se mai poate vizita Gura Râului (4 km) și Poplaca (8 km) folosind DJ106J, DJ106D. Despre acesta am scris aici.

În cei 10 km din Orlat până la Săliște ne-am oprit la Mânăstirea Orlat din afara localitâții, am folosit un drum secundar DC64 pentru a vedea satul Fântânele, ne-am oprit și la Sibiel, am urcat mult pe ulițele pietruite și în satul Vale, și am terminat excursia de o zi în orașul Săliște supranumit și capitala mărginimii Sibiului. Întoarcerea a avut loc pe DN1,21km făcând o oprire scurtă în Săcel. O întoarcere din Săliște la Sibiu folosind A1 înseamnă 26 km, astfel distanța totală a excursiei ar fi fost 52 km. Și ca să mai detaliez un pic în ziua excursiei care a fost într-o sâmbătă și care a durat 6 ore fără grabă nu am servit masa nicăieri de și sînt multe locuri de luat masa făcând cu ochiul turistului, dar nici măcar tradiționalul grătar nu l-am făcut, am avut doar sandvișuri cu noi câte un termos cu ceai și cafea.

Comuna de 3200 de locuitori a fost prima întâlnită în excursia noastră. Până aici am urcat la 483 m altitudine deasupra mării dar diferența de nivel nu se observă Sibiul fiind deja la 425m. Orlatul este străbătut de râul Cibin, Râul Negru și Orlățel, acesta din urmă se varsă în râul Negru iar râul Negru în Cibin. Fostul Ortenbach (denumirea în germană a Orlatului) are o atestare documentară veche de invidiat din 1319, dar ceea ce s-a mai descoperit aici depășește orice imaginație urmele unei cetăți de piatră din epoca bronzului (peste care ulterior s-a construit alta devenind și acela o ruină)

Orlatul a fost o localitate de graniță începând cu 1764 până în 1851, regimentul desemnat păzea limita între Țara Românească și Transilvania. Primul război mondial nu a ocolit deloc comuna chiar având loc lupte aici între armata română și armata austro-ungară troița memorială amplasată ne aduce aminte că au fost multe victime aici.

Din cei 3200 locuitori 96% sînt români și ortodocși. Din punct de vedereprofesional orlățenii se ocupă de agricultură, exploatarea lemnului, oierit, turism dar nu sînt puțini care se angajează într-una din firmele multinaționale de pe platforma industrială de vest al Sibiului, distanța nefiind mare până acolo. Subliniez faptul că se poate ajunge și cu trenul la Orlat. Din punct de vedere turistic putem vizita următoarele ceea ce am și făcut.

Biserica Sfântul Nicolae Orlat

Biserica monument istoric a fost construită în 1796 în stil arhitectural baroc din zidărie și piatră. Lângă biserică se află cimitirul. Căutând informații despre biserică am aflat că cunoscutul scriitor și ziarist Ion Agârbicianu (1882-1963) a slujit ca preot în acest lăcaș de cult. Pentru a ajunge la acest obiectiv important de la Primăria comunei Orlat și Piața Avram Iancu se va pleca pe strada Victoriei și se va vira stânga pe strada Câmpușorului. În apropierea bisericii vom observa monumentul eroilor dn primul război mondial.

Biserica greco-catolică Sfânta Maria din Orlat

Lâcașul de cult putem observa chiar în drumul nostru direcția Săliște, se află pe strada Grănicerilor un nume de stradă potrivit comunei care a fost una de graniță. A fost construită pe la mijlocul secolului XVIII și în prezent este functională și vizitabilă, sfânta liturghie având loc duminica la 10.00.

Biserica Sf Gheorghe ortodoxă din Orlat se află lângă piața Avram Iancu și seamănă mai mult cu o casă, este o biserică mai nouă și poartă hramul marelui Mucenic Sf. Gheorghe. Pe strada Victoriei vom observa și celălalt memorial de această dată în amintirea eroilor din primul și al doilea râzboi mondial. Pentru muzeu n-am mai avut timp noi cei dornici de plimbare dar există unul de etnografie și folclor pentru cei interesați.

Cetatea Scurtă Orlat

Excursie la o fostă așezare neolitică pe dealul Cetatea Scurtă, în afară de peisaje nimic senzațional și totuși urmele fortificațiilor Cetatea Scurtă și Cetatea La Zidu din secolul XII ne arată că nu ne aflăm în orice loc descoperirile din diferite perioade (preisotrice, romane, evul mediu) Ca să ajungem aici vom folosi strada Grănicerilor și strada Poieniței.

Mânăstirea Orlat

După câțiva km parcurși de la ieșirea din Orlat spre Săcel vom găsi pe partea stângă a drumului o mânăstire mai nouă construită în 1992. Se află la poalele munților împăduriți chiar sub vârful Merezilor (965m). În fața mânăstirii la șosea am găsit o parcare încăpătoare, iar mai sus complexul compus din anexe, locuinte și biserică este ascuns de brazii plantați. Biserica mânăstirii care poartă hramul Sfintei Treimi este construită în formă de cruce. Grădina din interior este foarte frumos amenajată, vedera din curte este spre munții Făgăraș.

Cazare în Orlat

Am remarcat chiar în centrul Orlatului conacul Maria Tereza, se pare că costul este piperat, de 300 ron pe noapte (prețul din booking de astăzi), condițiile văzute (am intrat puțin în curte) justifică prețul. Pensiunea Mărginimea Sibiului se află aproape de mânăstirea Orlat și o dublă acolo costă 137 ron. Din nou am observat condiții bune cel puțin din exterior (oare-i leopardul înauntru?) Pe un alt sait apare și Pensiunea Angela cu 100 ron/noapte.

În afară de obiectivele turistice descrise mai sus, se pot face drumeții (organizate sau neorganizate, trebuie întrebat la cazare) amatorii de pescuit pot să-și încerce norocul la lacurile din zonă și de ce nu merge și un sejur cu cortul acolo.

Am ajuns aici cunoscând locul dar și datorită utilizatorului AFA tata123 care a fost acolo și a scris un excelent articol care se poate citi aici.

Așa că la intersecția cu drumul comunal DC64 am luat-o în sus spre Fântânele pe pișcoturi, deoarece până sî ajungem în sat acesta este pavajul folosit în loc de asfalt. Pe lângă cele două căi de acces spre Fântânele până să ajungem în sat se observă cabane, câbânuțe, case de vacanță între livezile zonei. Dar după o scurtă distanță parcursă drumul devine pietruit așa cum se făcea pe vremea strămoșilor noștri, iar casele sînt tot mai pitorești.

Satul a fost înființat cândva în secolul XIV ca și Orlatul avea o destinație de pază fiind granița aici. Pe urmă așezarea pitorească s-a dezvoltat iar locuitorii se ocupau ori de oierit ori de pomicultură.

Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în 1771, atât biserica cât și cimitirul de lângă se află pe un deal. Noi am intrat pe primul drum de acces dinspre Orlat și de unde începe pavajul cu piatră de râu criminală pentru suspensiile oricărei mașini am parcat și am luat-o pe jos până am ajuns dincolo la bisericâ pe urmă înapoi pe altă uliță. Am admirat și eu casele vechi și mi-am imaginat că dacă mi-aș cumpăra una aș lăsa aceeași formă/culoare și aș folosi doar materiale tradiționale la renovări. Cele modernizate cu materiale noi parcă n-au ce căuta acolo. Este un loc foarte liniștit, în cei 60 de minute de plimbare dacă am văzut vreo 3 mașini deplasându-se cu viteza melcului, o singură motocoasă și un circular de tăiat lemne am auzit din curțile sătenilor. Peisajul cu casele vechi și troițele la tot pasul este destul de familiar pentru mine având în vedere că la mai toate drumețiile de munte treceam prin astfel de sate de munte iar înainte de 89 nici vorbă de termopane, polistiren, țiglă metalică sau altfel de materiale moderne. Pentru cei interesați, și aici în Fântânele există două monumente/memoriale unul pentru eroii din primul război mondial, celălalt pentru primul și al doilea război mondial. În timpul al doilea război mondial bunicii mei s-au refugiat aici din Sibiu temându-se de bombardamentele aliaților care din fericire în Sibiu nu au mai avut loc. Dar pericolul a fost iminent iar Cacova de altâdată ferita de aceste probleme. Așa că denumirea de Cacova am auzit-o de nenumărate ori de la bunici cât timp au mai trăit. Unde și la cine au stat acolo, chiar nu știu iar acum nu mai am pe cine să întreb.

După ieșirea din nou pe DJ106E am luat calea Sibielului un alt sat care aparține de Săliște cu o primă atestare documentară din 1383 sub numele de Villa Olachalis Budinbach și din nou discutăm aici despre o așezare cu destinație precisă pază graniță între Țara Românească și Austro-Ungaria. La sud-vest de sat se află locul Vârful Zidului la o înâlțime de 1098 m deasupra mării ruinele cetății construite în 1324, conform informații se mai pot observa anumite porțiuni din zidul de apărare. A fost prea inaccesibil și prea scurt timpul să mai urcăm până acolo. De asemenea la 5 km de sat a existat o mânăstire ortodoxă din păcate a fost distrusă în 1786 iar cei 3 călugări de acolo întemnițați în închisoarea din Kufstein (Austria) temut, ulterior martirizați și devenind sfinți.

Am parcat în imediata apropiere a bisericii Sf Treime, monument istoric. Era o parcare amenajată dar neîncăpătoare după părerea mea, totuși găsind un loc liber. Am observat imediat o fântână tradițională și o troiță istorică. Ne-am apropiat de Biserica Sfântă Treime din Sibiel și am intrat pe poarta acestuia. Biserica monument istoric a fost construită în 1765. În curte vom găsi cimitirul, Monumentul Eroilor Români și Muzeul de icoane pe sticlă Preot Zoasim Oancea. Plus un cățel pe care nu știu cum îl cheamă dar e prietenos. Colecția muzeului este una deosebit de bogată și din diferite zone ale Transilvaniei, acest lucru se datorează a mai mulți ani de muncă, colecții de icoane primite prin donație sau cumpărate și n-ar trebui să uităm de cel care a inițiat acest muzeu, preotul Oancea (mormântul lui se află chiar în cimitirul din curtea bisericii). Programul de vizitare este generos între orele 7.00/8.00-19.00/20.00 iarna/vara cu o mică pauză la amiază. Tariful de vizitare este mai mult simbolic 5 ron, dar taxa foto este mai puțin simbolic 15 ron/persoană așa că n-am mai plătit-o. În afară de icoane găsim și alte exponate tradiționale românești. Un articol excelent depsre muzeu scris de utilizatoarea AFA michi putem citi aici.

La 6 km de Sibiel se poate vizita Schitul Sibiel care își are originile din 1716 functionând o mânăstire atunci.

Cazare în Sibiel găsim din belșug doar că prețurile afișate pe booking sînt puțin mai piperate. La Pensiunea Lunca Sibielului o noapte/dublă este 156 ron, pensiunea Mioritica 115 ron, pensiunea Sandra 92 ron, pensiunea Bunica Eugenia 115 ron, pensiunea Andrei 110 ron, pensiunea Luca 92 ron. Sînt convins că se poate și mai ieftin, încercați direct la pensiune, succes.

Vale sau Folteștiul de demult a fost cred cea mai faină experiență excursiei noastre. Situat doar la 2 km de Săliște capitala mărginimii are o primă atestare documentară din 1383. Villa Olachalis Graphondorph a fost denumirea veche ale acestei așezări de pe fosta graniță austro-ungară cu Țara Romănească. Tot satul este construit pe un deal, ulițele sînt pavate cu vestita piatră de râu așa că am luat din nou autotalpa lâsând vehiculul personal cu nume dacic undeva mai jos. Și totuși pe ulițele satului pavate cu o piatră de râu de dimensiuni jurasice am găsit autoturisme parcate în fața unor porți istorice și tradiționale marca BMW cu garda foarte joasă, o fi zburând până aici... nu știu... dar nu m-a mai interesat, m-am concentrat asupra bisericii Sfânta Treime la capătul satului în vârf de deal, construită în 1763. Monumentul istoric este spelndid, în curtea bisericii care este în pantă și terasat am fotografiat mai multe monumente și troițe din diferite perioade de război și pace.

Și în satul Vale am găsit liniștea așteptată, în cei 60 de minute de plimbare (cățărare) nu a trecut nici o mașină pe ulițele satului, localnici cred că am numărat vreo trei. Poate nu are rost să vă spun dar în aceste locuri se dă bună ziua oricui apare pe ulițe.

Cazare în Vale am găsit pe un sait, 2 locuri pentru închiriat integral și 2 locuri unde ne putem caza în camere duble. Așa am aflat că pensiunea Morariu o noapte în dublă este 90 ron și la pensiunea Casa din Vale 120. Vila Zollo (477 ron/3 camere) și vila Crina (522 ron/4 camere) au mai multe camere disponibile plus restul de încăperi necesare pentru un sejur la munte (living, curte, grâtar, etc)

Marele sat al românilor (Grossdorf în germană a se traduce marele sat) sau capitala mărginimii Sibiului din prezent a fost declarat oraș din 2003. Cunoscând într-o oarecare măsură istoria localității și recitind-o în prezent mi s-a părut atât de interesantă încât doresc să povestesc câte ceva.

Localitatea atestată documentar în 1354 de pe malul râului Negru la o înălțime de 525-600 m în funcție de zona în care ne aflăm se află în imediata apropiere a munții Cindrel spre sud, dealul Zidul și Beleunța spre est, Dumbrava și Chicioara Amnașului spre nord. La început ca și celelalte localități de lângă graniță avea destinația bine definită cea de pază și observare. Din 1549 aparține de Hermannstadt adică de Sibiu plătind foarte mulți ani de acum încolo un impozit. Din 1784 devine localitate independentă. Ocupația principală până la această perioadă în afară de agricultură a fost oieritul, dar mulți erau obligați să lucreze și în mina de sare de la Ocna Sibiului tocmai pentru a primi sarea necesară oieritului și altor activități gospodărești. Încă de la începutul perioadei de când Săliște a devenit localitate independentă a început să se dezvolte iar în afară de oierit și agricultură au apărut tot de felul de industrii printre care cea textilă, de pielărie, prelucrarea lemnului, turnătorii, comerțul existând deja magazine, bănci, farmacii, hotel devenind un fel de comună model în perioada interbelică.

Școala avea un rol deosebit în Săliște încă din 1616, dacă la început funcționat în biserică mai târziu a devenit neîncăpătoare și era necesară construirea clădirilor școlii. Înainte să facem o oprire cu vizită în centrul Săliștei am urmat primul indicator imediat după întrarea în localitate spre biserica din Grui un adevărat monument istoric.

Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui

Denumirea biserica de sus i se potrivește, se află deasupra Săliștelui în această zonă din localitate Colibari de pe vremuri. Este un adevărat monument istoric și operă de artă acest lăcaș de cult din 1742. Nici nu mă mai interesează faptul că înainte era altă biserică aici, m-am obișnuit cu fenomenul acesta, cea dinainte era la fel din cărămidă și piatră. Pe urmă am aflat că turnul clopotniță s-a construit mult mai târziu, prin anii 1816. Zona în care se află biserica este foarte liniștită pe marginea unei păduri de sub munții Cindrel, cimitirul se află chiar în curte și este combinat cu un parc decorativ cu locuri de odihnă și chiar foișoare. Picturile exterioare și interioare sînt deosebite nu s-a reușit de azi pe mâine perioada lucrării datează din 1787-1790. Între timp au avut loc și renovări.

Biserica Înălțarea Domnului Săliște

Mult mai jos în plin centrul Săliștelui găsim cealaltă biserică la fel un monument istoric foarte important din 1785. Este de confesiune ortodoxă dar intrănd dinspre turnul vestic (sînt două intrări în curtea bisericii) construcția lăcașului de cult îmi dădea senzația că este o biserică săsească. După ce am văzut restul construcției în stil bizantin mi-am dat seama că este biserică ortodoxă. Alte biserici din Săliște ar fi Sf Ioan Botezătorul de confesiune ortodoxă ceva mai nouă și biserica cu denumirea de Intrarea în biserică a Maicii Domnului din satul Galeș lipit acum de Săliște.

Făcând ultima plimbare din excursia noastră în centrul Săliștei ne-am dat seama că în sezonul cald principalul punct de atracție este parcul Nicolae Hențiu amenajat de-a lungul Răului Negru în imediata vecinătatea a centrului istoric și primăriei. De fapt asta a fost și părerea lui tata123, și mă bucur că i-a plăcut în Săliște, impresiile lui aici.

Parcul înființat secolul trecut este imposibil să nu-i placă turistului, este foarte îngrijit, gazonul tuns la cm, pelargoniile roșii expuse pe balustradele podurilor și alte suporturi bine inspirate asigură un contrast excelent cu verdele muntelui și vegetației din jur. Fiecare membru a familiei mele a găsit ceva preferat din parc, soției i-au plăcut cel mai mult pelargoniile roșii, băiatului pompele de epocă ale pompierilor expuse iar mie mi-a plăcut tot. Tot, adică și clădirea primăriei Saliste construit în secolul trecut în stil neoromânesc, aleile, bâncile din parc, busturile personalităților din Săliște, și toate clădirile monument istoric din centru din care doresc să mai enumăr Vila Comșa de pe malul râului și nu departe de primărie, clădirea liceului Ioan Lupaș, clădirile muzeelor din Piața Eroilor (Muzeul Valorilor Săliștene și Muzeul Parohial Săliște)

Cazarea în Săliște n-ar trebui să fie o problemă bookingul adevărat arată scoruri mai mari dar se poate și pentru mai puțin. Conform booking la pensiunea Domnescu este 124 ron dubla, la pensiunea Mărginimea Sibiului 138 ron, la Casa Rudi și Ella 115 ron, la pensiunea Nu mă uita 183 ron. Dar mai este pensiunea Fulea cu 80 ron, Heaven cu 110 ron, și multe altele.

La întoarcerea spre Sibiu de pe DN1 am trecut prin Săcel localitatea componentă al Săliștelui, supranumită și Schwarzwasser, adică apa neagră cu o primă atestare documentată din 1319. Ca și obiective de vizitat pot menționa biserica ortodoxă Sf. Nicolae, monumentul eroilor și bineînțeles lacurile mai mult sau mai puțin naturale din jur, raiul pescarilor, acestea se văd foarte bine și de pe A1. Excursia făcută a fost una reușită deoarece am văzut multe într-un timp relativ scurt, m-am și odihnit am făcut și sport (alergătura după obiective de văzut este un altfel de sport) recomand vizita.

WM rog video la început, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=dKc3fljNlVE

---

VIZUALIZĂRI: 5387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI