Capitala Mărginimii Sibiului – Săliște

TIPĂREȘTE

Suntem din nou în Mărginimea Sibiului – un teritoriu cuprins între Valea Oltului (Boița) și drumul Sebeșului (Jina-Dobra), în depresiunea Sibiului. Mărginenii au contribuit activ la evenimentele istorice și la dezvoltarea economică a regiunii. Satele românești de sub munte sunt adevărate bijuterii în care supraviețuiesc crâmpeie de viață rurală autentică: gospodării vechi, ocupații ancestrale, tradiții și obiceiuri pline de semnificații, aspecte spirituale împletite cu viața de zi cu zi a țăranului etc.

Într-una din zile hotărâm să mergem special în orașul străbătut de Râul Negru pentru o plimbare relaxantă. De-a lungul timpului am trecut de mai multe ori prin Săliște și am admirat centrul istoric al micii urbe. Cea mai facilă cale de urmat către Săliște, venind dinspre Sibiu, este DN 1 (7) pe unde nu se mai desfășoară traficul intens de altădată (datorită deschiderii autostrăzii), însă cea mai pitorească cale este DJ 106E care străbate multe din satele Mărginimii (drum prezentat de @aze: vezi impresii). Venind dinspre Cristian de la Pensiunea Casa Gligor (vezi impresii), pe șoseaua națională, am pătruns în oraș, am traversat un pod peste râu (construit de elvețieni în 1902, despre care am aflat ulterior că deși îi expirase garanția de 100 de ani e funcțional) și am ajuns în centrul localității. Aici se găsesc locuri de parcare amenajate și fără plată.

Plimbarea a început cu o vizită scurtă la Centrul de informare turistică, situat central, pe malul râului, în Piața Junilor. Aici am obținut câteva informații, am achiziționat două ilustrate și am primit o hartă a orașului. De asemenea, aveam să aflăm că unul din muzeele vizate de noi era închis deoarece custodele era plecat la Sibiu cu niște acte; nu am disperat, muzeele puteau să mai aștepte. Soarele plăcut de sfârșit de august ne îndemna spre o plimbare în aer liber, nicidecum spre încăperi pline de exponate (deși muzeele din Săliște sunt foarte interesante). „Marele Sat al Românilor”, cum era numită în documentele din secolul al XIV-lea așezarea de sub munte, are multe de oferit.

Parcul Nicolae Hențiu. Unul din cele mai frumoase locuri din oraș este vechiul parc și promenada de pe malul Râului Negru. Nu are cum să nu te atragă vizual podurile de metal „inundate” de flori roșii și aleea principală a parcului care șerpuiește pe lângă apă. Grădina Publică a localității a fost întemeiată de notarul Nicolae Hențiu la începutul secolului al XX-lea. Câteva cuvinte despre acest om care a ocupat un loc de seamă în dezvoltarea așezării timp de câteva zeci de ani la începutul anilor 1900. Născut în Țara Moților, a lucrat mai întâi în Ținutul Zarandului ca silvicultor, inspector școlar și notar comunal; apoi îndeplinește funcția de notar al Primăriei în Gura Râului și, ulterior, în Săliște. Aici contribuie la dezvoltarea edilitară și culturală a localității, are legături cu Vechiul Regat, chiar este închis un an de zile la Cluj pentru sentimentele românești nutrite cu ardoare. Nicolae Hențiu a fost prieten bun cu Avram Iancu. În parc există un bust al lui Nicolae Hențiu, dezvelit în 1934, opera a sculptorului Radu Moga Mânzat. De asemenea, atât în parc, cât și în Piața Junilor sunt expuse mai multe pompe utilizate de pompieri la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (formația de pompieri a luat ființă pe la 1885).

Aleea Academicienilor. Săliște este și capitala culturală a Mărginimii, aici s-au născut mai mulți oameni de cultură care au ajuns academicieni: Onisifor Ghibu, Dionisie Romano, Ioan Lupaș, D. D. Roșca și alții. O parte dintre aceste personalități au acum busturi în Piața Junilor.

Casa Națională - Primăria. O superbă clădire în stil neoromânesc a fost ridicată în primul deceniu al secolului al XX-lea pe malul râului la sugestia protopopului Ioan Lupaș șic uc sprijinul unchiului acestuia, oier și totodată primar al așezării. Sub denumirea de „Casa Națională” aici a fost sediul „Despărțământului” Astra, dar și al instituției numită Casina Română (un for public în care se întâlneau oameni de toate categoriile sociale care discutau despre problemele așezării; amănunte aici: tribuna.ro/stiri/cultura/ ... ata-116557.html). Rezultatul întrunirilor Casinei s-au văzut în lucrările edilitare (și nu numai) desfășurate în localitate: îndiguirea râului și construcția podurilor, parcul central, pavilionul elvețian de dans, Casa Națională, o șosea spre Crinț, pavarea cu piatră de râu a ulițelor, o Bancă Populară etc.

În Casa Națională a fost înființată de către Astra o bibliotecă. Mi-au plăcut cuvintele atribuite lui P. P. Panaitescu referitoare la Săliște: Satul fetelor frumoase și al țăranilor cu biblioteci. Este studiat fenomenul bibliotecilor călătoare, știința de carte a ciobanilor din Săliște și drumul cărților purtate în desagi pe spinarea măgarilor în timpul transhumanței. Pe vremurile când o carte valora cât mai multe oi, ciobanii sălișteni dețineau uneori chiar mai multe volume (mai multe informații aici: adevarul.ro/locale/sibiu/ ... 3633/index.html).

Pe malul râului, în apropierea Primăriei, se află Vila Comșa, altă clădire superbă de prin anii 1907, aflată în stare de degradare acum. Nu știu dacă nu cumva casa a aparținut doctorului Nicolae Comșa, ajuns deputat la Budapesta în 1905.

Pătrundem pe str. Ioan Moga (unde se află și casa natală a istoricului) și mergem pe lângă cse vechi, unele cu prăvălie la stradă către Biserica „Înălțarea Domnului”, edificiu religios sfințit în 1786. La început am fost păcăliți de turnul cu ceas și acoperiș că ar fi vorba de o biserică în stil săsesc, dar nu – e ortodoxă. Frumoase picturile exterioare realizate tot în secolul al XVIII-lea. Interesant cel de-al doilea hram: „Sf. Mucenic Oprea” – un țăran săliștean ridicat la rang de sfânt alături de alți doi mărturisitori din zonă (amănunte aici: ro.orthodoxwiki.org/Oprea ... C4%83li%C8%99te).

Ajunși în Piața Eroilor, unde se află o troiță dedicată eroilor neamului, observăm Vila D. Peligrad care găzduiește Muzeul Valorilor Săliștene. Străvechi neam din Mărginime, familia Peligrad se remarcă prin oamenii săi: academicianul Dumitru Peligrad sau prima Miss România din 1907 (oradesibiu.ro/2015/04/16/ ... ta-de-hollywood). Sălile muzeului conțin exponate legate de academicienii și oamenii de știință care provin din Săliște, dar și piese etnografice. Tot în Piața Eroilor se află și Muzeul Protopopiatului Săliște, o instituție seculară deja care adăpostește valori etnografice, dar și religioase din zona Mărginimii Sibiului.

Ne continuăm plimbarea pe strada Ioan Lupaș și vedem clădirea Liceul Tehnologic „Ioan Lupaș”. Școala din Săliște este atestată documentar în 1616 fiind astfel a doua școală românească ca vechime din Transilvania, după cea din Șcheii Brașovului. Mi-ar fi plăcut să pot vizita „Sala Festivă” a școlii, construită în 1903 după modelul vienez al unei săli de spectacol (vezi foto în acest articol de presă: tribuna.ro/stiri/evenimen ... ara-116644.html).

Ieșim prin strada Vale (unde zărim casa natală a lui Onisifor Ghibu) din nou în Piața Junilor unde mai admirăm frontonul de case vechi și Judecătoria. De altfel, în timpul acestei plimbări am văzut câteva case vechi (de secol al XIX-lea), reclame din perioada interbelică care rezistă pe câteva fațade laterale, multe flori, o troiță de secol al XIX-lea (pe str. București).

Vă invit să descoperiți capitala culturală și spirituală a Mărginimii Sibiului – „Marele Sat al Românilor”: Săliște. Clădirile din centrul istoric, parcul întins pe malul Râului Negru, muzeele din localitate și bisericile – sunt tot atâtea obiective care pot fi vizitate în Săliște.

---

VIZUALIZĂRI: 2184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI