Hanul Pescarilor - O locatie oradeana ce ascunde frumuseti nebanuite

TIPĂREȘTE

Motto: De vrei sa intri-n lumea de poveste

S-ai sa descoperi un taram ce te va relaxa si iti va da putere ….

S-acum imi amintesc cu mare placere, de primele zile ale concediului nostru de-asta vara, cand am acceptat invitatia unor buni prieteni oradeni, de-a fi oaspetii lor timp de 2 zile. Si stiti de ce? In primul rand c-am descoperit Oradea, un oras de-o frumusete rara si-o arhitectura deosebita, si-n al doilea rand c-am vizitat o locatie superba, de poveste pot spune, undeva, la 3 km distanta de Oradea.

Este vorba de Hanul Pescarilor, a carui denumire nici pe departe, sincer, nu se potriveste cu frumusetile ce le-am intalnit acolo.

Cand prietenii nostri ne-au spus c-o sa ne duca sa vedem un han mi-am zis in gand: Ce poate fi atat de spectaculos la un han? Imi inchipuiam asa, o locatie de tranzit pentru drumeti, (mai precis pentru pescari, caci numele asa ma ducea cu gandul), vorba definitiei din dexonline Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumetii (cu caii si cărutele lor) .

In cazul de fata, in gandirea mea, s-ar fi tradus asa:

loc magic de ospatare,

un’ s-aduna pescarii, cu mic cu mare,

s-apoi loc de-un adapost,

pentru ca unditele lor sa pescuiasca cu rost.

Dar vai, Doamne, ce mi-au putut vedea ochii cand am ajuns acolo! Gandirea mea anticipase total eronat imaginea despre acea locatie. De o supriza nemaipomenit de placuta am putut avea parte cand am ajuns la acel han al pescarilor.

Cum am coborat din masina, o intindere cat vedeai cu ochii ni se desfasura in toata maretia ei. In fata parcarii, se contura deja un lac frumos, pe care pluteau 2 lebede: una alba si alta neagra, deosebit de gratioase. Normal c-am ramas masca la vederea lor, mai ales ca era prima data cand vedeam acel joc de culori contrastante la pasari :) Glumeam, cred ca v-ati dat seama. O lebada neagra nu-ti era dat sa vezi in fiecare zi, mai ales in acel colt al tarii.

Dupa ce am parcat, am luat-o agale pe aleea considerabil de mare (puteau trece lejer doua masini si mai ramanea destul loc si pentru pietoni :), s-am inceput sa ne minunam de ce frumuseti ne mangaiau privirea.

Pe partea stanga era asa zisul Han al Pescarilor, de fapt un restaurant mare, de toata frumusetea, cu o terasa imensa de jur imprejur, ,,presarata’’ cu mese si scaune rustice. Nu lipseau din dreptul fiecarei mese cate o umbrela in lemn, la fel de ,,rustica’’, al carei acoperis era, ca si cel al restaurantului dintr-un soi de stuf sau papura. Sincer nu stiu cum se numeste, poate cei din zona ma pot ajuta, dupa vizionarea pozelor :) Se auzea din interiorul restaurantului o muzica imbietoare, dar nelispit de la mese era si un violonist, spre deliciul unora sau disperararea altora :)

Cum sunt o mare iubitoare de flori, mi-a captat atentia multitudinea de ghivece pline cu muscate curgatoare, care le intalneai la tot pasul. Erau ,,plantate’’ printre mese inclusiv jardiniere uriase cu muscate rosii, iar altele erau atat de imense incat aratau chiar a adevarate tufe. Superb de frumoase! Ce sa va spun, o adevarata relaxare.

Pe partea dreapta a aleii se coborau niste scari si, dupa ,,tufisurile’’ rosii de muscate, se zarea pontonul, apoi timizi, isi faceau aparitia unul cate unul, pescarii amatori. Uitam sa va spun ca pana la ponton era chiar o casuta de unde se inchiria ,,echipamentul’’ce trebuia sa-l aiba in dotare orice pescar dornic de succes: articole de pescuit si momeli.

In fata ,,casutei cu momeli’’ trona plin de barbatie canina un constiincios si urias dulaul negru, ce veghea in liniste si custile de peste drum, care adaposteau vecinele paunite, trufasii paunoi si amicii cocosi de munte. Dumnezeule, aveau cocoseii aia un penaj de-un colorit splendid: portocaliu, cu negru si galben era unul, ar celalalt: alb, cu negru si putin rosu. Numai la Stana Regala de la Sinaia am mai admirat asa minunatii de pasari!

Dar sa revenim la feeria de poveste de la Hanul Pescarilor.

Imediat dupa restaurnat incepeau locurile de cazare. Un corp de hotel sau pensiune, sincer nu prea stiu a spune, caci doar cu coada ochiului am tras, cand am facut un mic popas. Am vazut o usa deschisa si o scara de lemn, care ducea cu siguranta sus, la dormitoare. Pe partea dreapta, in schimb erau intr-adevar o serie de cladiri, care dupa aspect, erau locatii de cazare, caci si lozinca de intampinare, cu numele de pensiune isi spunea cuvantul.

Dupa acele spatii de cazare, urma o gradinita de trandafiri rosii, in mijlocul careia statea foarte impozant un cerb... La prima ocheada, jurai ca-i natural de-adevarat, dar la o mai amanuntita scanare a coarnelor frumosului exponat ealizai ca-i vorba de-un frumos cerb de lemn. Ingenios, dar atractiv de frumos! Cum treceai de acea gradinita de trandafiri, un miros imbatator de mana Maicii Domnului se simtea patrunator de placut. Nu puteai trece nepasator pe langa acele arcade din fier forjat imbracate in mantia aurie a acelor flori imbietoare si extraordinar de parfumate.

Bineinteles ca n-am ratat ocazia si curiozitatea m-a impins sa vad totusi unde ajung, daca o iau pe acea alee incadrata de arcadele cu impletituri de flori mana Maicii Domnului.

Surprizaaaaa... la capatul aleii am descoperit scris mare, cu rosu piscina. Mai sa fie. La orice m-asteptam, dar sa gasesc s-asa ceva acolo nu-mi inchipuiam. Pai daca lac era pe stanga, balta de peste pe dreapta, cine s-ar fi gandit ca mai apara asa, ca-ntr-o surpriza de neimaginat si piscina? Si unde mai puneti ca avea s-acolo sezlonguri sa tot lenevesti cu burta la soare, tobogan pentru cei mici, dar si loc de desfatare, pentru-a lua un mic s-o bere, sub o umbrela de soare, mai vere. Mai sa fie! Uite ca cine a inventat acel loc de poveste s-a gandit la tot si la toate. Sa aiba turistii care se cazeaza acolo absolut toate coditiile de relaxare si rasfat :)

Si... stati asa ca n-am terminat cu surprizele.

Dupa ce am aruncat priviri in stanga si-n dreapta acelui loc mai intim, mai retras de ochii curiosilor, am pornit mai departe in explorarea imprejurimilor, dornici sa vedem ce descoperiri mai aveam sa intalnim. Imediat pe dreapta o gramada de copilasi dragalasi stateau inghesuiti in dreptul unui gard de sarma. Mai ce sa fie acolo, ne-am zis noi? Cand ne-am apropiat am descoperit o gramada de iepurasi, albi, negri, gri, maronii care topaiau de colo-colo, bucurosi la vederea vizitatorilor. Da ,,piesa de rezistenta’’ a micutului zoo era frumoasa caprioara Bambi care ne-a fermecat de toti. Era atat de blanda si de dragalasa, incat, la vederea aparatului foto, ca un adevarat fotomodel statea semeata s-o pozam. Pur si simplu ne-a descretit fruntile si ne-a facut sa zambim in fata acelui spectacol de animalute.

Ulterior am citi pe site ca era si o mica herghelie acolo. Deci daca mai cercetam un pic am fi gasit si cei 8 cai si poneiul pe care pot calari copilasii, contra cost 10lei/tura.

De asemenea, tot de pe site-ul hanului am aflat ca exista o caleasca trasa de 2 cai, cu care poti face plimbari in imrejurimile orasului: Caleasca cu cei doi frizani este pregatita in week-end pentru plimbarile romantice ale clientilor extrasi la sfarsit de saptamana dintre cei prezenti in restaurantul de la han. Deasemenea caleasca este pusa la dispozitie proaspetilor miri pentru a vizita orasul si imprejurimile in cea mai frumoasa zi din viata lor.

Va dati seama ce frumos… Te poti simti macar o zi printesa lang-al tau print, numai cu conditia sa stii sa visezi ca-n fratii Grimm. Ca-n povestile cu zane si feti-fumosi, cu calesti ca-n Cenusareasa… Doamne, ce minunatie! Dar sa revin totusi la realitate si sa va termin povestea pe-ndelete.

Uitam sa va spun ca pentru doritorii de sport cu balonul rotund, undeva in stanga restaurnatului este amplasat si un teren de fotbal, cu nocturna, propice pentru a face un pic de miscare dar si pofta de mancare inainte de-un pranz sau o cina copioasa.

Ca veni vorba de mancare: stiti care a fost gluma cea mai tare. De fapt realitatea cea mai ,,crunta’’: noi am fost la acel han chiar ca-ntr-o vizita la muzeu sau ceva de genul, ,,Sa vizitam imprejurimile si frumusetile patriei’’. N-am mancat, n-am baut, dar toate ne-au satisfacut. Normal! Ca o locatie plina de atatea minunatii, atata divesificare de ,,activitati’’ s-atatea atractii placute pentru relaxare, plimbare si miscare intr-adevar nicaieri n-am mai intalnit pana acum.

Si ca-ntr-o poveste cu final fericit, pot afirma cat mai linistit, ca priveliste minunata si relaxare-adevarata ca la Hanul Pescarilor n-am mai intalnit!

Faceti-va dragilor timp sa descoperiti colturi de tara minunatate, unele chiar in Oradea ,,strecurate’’, caci merita fara doar si poate!

---

VIZUALIZĂRI: 6139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI