O zi de primavara in Horezu si imprejurimi

TIPĂREȘTE

Pentru ca primavara aceasta s-a lasat asteptata in primul weekend calduros am decis sa plecam la plimbare. Si uite asa duminica dimineata la 9 dupa ce ne pregatisem si ne documentasem pe AFA am pornit spre destinatie: Horezu si imprejurimile.

Punctul de plecare a fost Craiova si prima oprire urma sa fie Manastirea Horezu. Am ales ca traseu Craiova - Balcesti - Horezu in total un drum de aproape 110 km peticit pana la Balcesti si chiar bun dupa.

Am ajuns in Horezu in jurul orei 11. Neavand Gps cu noi ne-am confruntat cu o problema des intalnita in Romania lipsa indicatoarelor cand ai nevoie de ele, insa am oprit si am intrebat trecatorii. Ne-au indrumat sa iesim din Horezu pe catre Rm. Valcea iar dupa ce vom trece de un deal se face la stanga strada catre manastire.

Am plecat pe drumul indicat si pentu ca tot mergeam si nu vedeam indicatorul am fost tentati sa ne intoarcem dupa vreo 4-5 km dar am mai mers vreo 2 km si am vazut pe stanga indicatorul catre manastire. Accesul se face pe un drum de tara care in prima portiune a lui se afla in reabilitare restul fiind bun.

Am ajuns dupa 3 km de mers la manastire, si am prins si din slujba. Peisajul deosebit care iti da un sentiment de liniste sufleteasca a fost primul care mi-a atras atentia. Am trecut cu masina de prima poarta a manastirii si am parcat aproape de cea de-a doua poarta unde se gaseste o parcare amenajata. Am stat la slujba si dupa am vizitat manastirea, insa nu am putut sa o admir intru totul datorita aglomeratiei. As reveni intr-o zi cand nu este asa multa lume.

Dupa manastirea Horezu am stabilit sa mergem la Arnota si la Bistrita. Cu toate ca Arnota este langa Bistrita si probabil cei mai multi aleg sa mearga intai la Bistrita noi am decis sa le vizitam in ordinea asta asa ca am iesit de pe drumul care ne-a dus la Horezu la strada principala. De acolo am mers spre Rm Valcea pana la un indicator aflat pe stanga care arata drumul catre cele doua manastiri.

Orientativ cele doua manastiri se afla pe raza comunei Costesti ajungandu-se prima data la Bistrita iar pentru a ajunge la Arnota se urca pe o strada de langa manastire. Drumul pana la Arnota e dificil plin de pietre si denivelari insa poate fi urcat si de o masina mai joasa.

Ajunsi la Arnota am fost placut surprinsi de peisajul minunat si de linistea care domneste asupra locului. Mi se pare locul potrivit pentru o manastire cu toate ca m-am intrebat cat de greu trebuie sa le fie maicutelor pe perioada iernii. In rest o manastire micuta, ingrijita, deosebit de frumoasa.

Dupa Arnota am mers la Bistrita care contrasteaza prin grandoare cu cea din urma. Arhitectura e diferita de alte manastiri vazute tocmai prin influienta arhitectului austriac.

De la Bistrita am hotarat ca vrem sa ne relaxam putin la iarba verde si cu ocazia asta sa vedem si Cheile Bistritei. Pentru a ajunge pe chei trebuie urmat exact drumul care merge pe langa manastire, este un drum neasfaltat pe alocuri cu gropi. Noua ni s-a parut mai dificil decat cel catre Arnota.

Am mers destul prin chei pana am ajuns la intrarea in Parcul Buila Vanturarita unde am gasit un popas amenajat cu o masuta cu cos de gunoi confectionat din lemn asezat exact langa apa. Mi-a placut ideea de a amenaja asemenea locuri pacat insa ca nu sunt f bine intretinute, nu pot spune ca erau gunoaie foarte multe dar nici curatenie nu era. Am petrecut aici 2 ore linistite contempland peisajul si ascultand susurul apei. Pot spune ca m-am relaxat cu adevarat si m-am incarcat de energie pozitiva.

La plecare am vrut sa vedem si Muzeul Trovantilor asa ca am mers un pic spre stanga pana spre iesirea din Costesti. Muzeul se afla chiar pe dreapta intr-o curba si singurul semn care atesta prezenta lui este o mica pancarta pe care noi nu am observat-o motiv pentru care l-am ratat si am fost nevoiti sa ne intoarcem. Am ramas cu un gust amar pentru ca acest loc ar putea fi exploatat, amenajat corespunzator. Insa nu... Daca nu as fi citit pe AFA nu as fi stiut de existenta lor si cred ca as fi trecut pe langa el cu ignoranta. Pacat...

Am mai oprit la tarabele cu oale din Horezu sa arunc un ochi; preturi pentru toate buzunarele insa nu tot ce se vinde acolo e si autentic, multe chinezarii si multe kitchuri. Am intrat insa intr-un magazin unde de altfel se si confectionau oalele (il puteti recunoaste usor una dintre cladiri este ea insasi in forma de oala) unde erau modele deosebite, frumoase si care se pare erau facute in atelierul propriu. Tot acolo poti vedea cum se confectioneaza un vas de lut. Preturile erau un pic mai mari decat la tarabe dar modelele mi s-au parut mai deosebite)

In concluzie am petrecut o zi minunata si va recomand si voua daca aveti posibilitatea sa ajungeti in aceste locuri.

---

VIZUALIZĂRI: 6006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI