Stațiunea balneoclimaterică Govora – faimă, decădere, revenire

TIPĂREȘTE

Suntem în mijlocul lunii august, vremea e destul de capricioasă, ne întoarcem de la Târgu Jiu. Luasem hotărârea să ne abatem puțin din drum pentru a vizita (din nou) liniștita mănăstire-cetate a Govorei (vezi impresii). Dar până să ajungem acolo ne-am plimbat puțin prin parcul și centrul stațiunii pentru a observa progresele înregistrate de la vizita din 2012.

În timpul mai multor excursii în Oltenia de sub Munte am văzut șoseaua care se desprindea din drumul național 67 către Băile Govora, în apropierea localității Pietrari, așa încât am decis să tăiem pe diagonală scurtând distanța pe drumul județean DJ 649 – superbe peisaje, calitate bună a covorului asfaltic. Cursul drumului ne-a purtat către partea cea mai înaltă a stațiunii, pe lângă Hotel Belvedere, apoi pe serpentine la vale către Hotel Palace, până în fața Parcului Balnear. Am mai parcurs vreo 200 m intrând pe str. Horea, Cloșca și Crișan unde găsiți o parcare mare, gratuită, pe malul pârâului Hința.

Date istorice. Redau mai jos o scurtă istorie a stațiunii Govora, așa cum era ea văzută la 1902 de doctorul Iacob Dimitrie Felix, personalitate în domeniul igienei, în lucrarea „Istoria igienei în România în secolul al XIX-lea și starea ei la începutul secolului al XX-lea”: Apele de la Govora au fost descoperite în anul 1878 de o societate exploratoare de petrol, analisate în anul 1879 de A. Bernad-Lendway, examinate asupra acțiunii lor terapeutice în anul 1886 de N. P. Zorileanu cu ocasiunea instalării unei ambulanțe rurale în localitate. În anul 1886, terenul isvoarelor de la Govora aparținea unor moșneni, Guvernul le-a dat în schimb alte pământuri, Corpurile legiuitere au votat un credit de 1 milion lei pentru captarea de isvoare de apă minerală și clădirea de stabilimente balneare, și stațiunea balneară Govora a fost creată de Ioan Brătianu în urma recomandațiunii lui N. P. Zorileanu. Astăzi Govora posedă hoteluri încăpătoare, multe vile confortabile și locuințe salubre în numerese case țărănesci, clădiri balneare moderne cu instalațiuni pentru felurite băi, dușe, inhalațiuni și pentru idroterapie. Isvoarele de la Govora, care răsar din terenuri petrolifere, sunt variate, două din ele dau apă cloro-sodică iodurată și bromurată cu puțin fer, 4 isvoare conțin apă cloro-sodică sulfuroasă. Apa cloro-sodică iodurată de la Govora conține cantități însemnate de iod, ca și apa de la Vulcana (Dâmbovița) cu care este identică; apa cloro-sodică sulfuroasă este mai bogată în pucioasă decât toate apele sulfurose din Europa, și întrece în acestă privință chiar vestita apă de la Mehadia (Băile Herculane) .

Izvorul „Ferdinand”. Am pornit incursiunea noastră urmând cursul pârâului Hința, amenajat acum cu alei de promenadă și câteva bănci pentru odihnă. Pe dreapta zărim clădirile părăsite ale fostei Uzine de apă („casa cazanelor”), construită în 1908, de unde se distribuia apă potabilă în stațiune. Ajungem la Izvorul „Ferdinand”, loc de unde apele minerale oferă alinare bolnavilor – o mică „căsuță” cu un acoperiș plin de mușchi, mărginită de un galerie de lemn prevăzută cu băncuțe, împodobită u frumoase traforaje de lemn. Îngemănarea celor două izvoare, numite sec acum Nr. 2 și Nr. 3 (în comparație cu numele „Maria” și „Ferdinand”, apoi „Regina Elisabeta”), se află sub cupola edificiului construit după anul 1911, galeria arcuită datând și ea de prin 1922. Față de acum 5 ani zona a căpătat un aspect mai civilizat, amenajările urbanistice (alei, bănci, albie refăcută, pod reabilitat) fiind de bun augur.

Pavilionul central de băi. Traversăm pârâul Hința pe un pod refăcut, urcăm mai multe trepte, ocolim un gard de sârmă și tufe înalte de mure și ne trezim în fața unei adevărate „răni” a stațiunii Govora: Pavilionul central de băi. O clădire superbă construită la începutul secolului al XX-lea stă în paragină de ani și ani de zile. Nu am observat degradări mai mari față de acum 5 ani; singura diferență o constituie gardul de sârmă cu care este înconjurat edificiul și vegetația abundentă crescută împrejurul construcției. Acum 5 ani am reușit să intru în Pavilion prin aripa centrală din spate (clădirea are forma literei E întoarse). Am pășit cu grijă printre mormane de moloz pe culoarele Aripii A, de-a lungul a zeci de cabinete cu ușă lipsă, paturi medicale, cu urme de faianță pe pereți și temelii sparte ale căzilor de baie. În pavilionul central, în holul rotund din fața intrării principale supraviețuiseră mozaicul cu semnele zodiacale pe pardoseală, balustrada de lemn de la etaj și stucaturile din jurul cupolei prevăzută cu un luminator central. Păcat de asemenea clădire!

Arhitectul Ernest Doneaud (eia.ro/arhitectideneuitat/ernest-doneaud), alături de doi ingineri constructori (N. I. Brătescu și A. Puklicky) au realizat această bijuterie încadrată parțial în stilul arhitectural rococo. Turnul central, flancat de alte turnulețe, este (încă) impresionant.

În cele peste 150 de cabine se utilizau tehnici moderne de tratament și aparatură medicală de calitate (aparate de electroterapie germane, o instalație „Roentgen”, aparate de diatermie, aparate cu raze ultraviolete, aparate cu electricitate statică). Mi s-a părut interesant aspectul privind utilizarea chesoanelor din fier montate prin procedeul nituirii în care bolnavii cu probleme ale căilor respiratorii puteau respira aer la o presiune suprabarică – o premieră la nivel european. Toate în perioada interbelică!

Am mai făcut câțiva pași pe str. Vasile Alecsandri, în spatele Pavilionului de băi și am văzut clădirea cu etaj a Hotelului Statului Nr. 1, un edificiu care are un acoperiș ascuțit în partea centrală, asemănător cabanelor de la munte. La o aruncătură de băț se află Hotelul Palace (despre care a scris anul trecut @Noha: vezi impresii), primul hotel din România cu bază de tratament proprie (construit între 1911-1914 de aceeași echipă care a lucrat și la Pavilionul central de băi).

Parcul balnear Băile Govora. Piesa de rezistență a stațiunii balneoclimaterice este frumosul parc întins pe 20 de hectare. Oaza de natură a constituit punctul în jurul căruia s-au concentrat toate activitățile ce țineau de băi: captarea izvoarelor minerale, primul stabiliment de băi și hotelurile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, șoseaua de legătură cu localitatea Păușești. Dacă la început „parcul” era superficial amenajat (câteva alei pentru plimbări și bănci din lemn), situația s-a schimbat la începutul secolului al XX-lea, apoi în anii noștri, alt început de secol, transformările în bine au continuat. Peisagistul francez Emile Pinard a fost cel care a trasat elementele de bază ale acestui parc balnear, combinând specii de arbori și arbuști de munte cu specii exotice, creând alei noi și plantând aranjamente florale inedite. Arhitectul peisagist Emile Pinard este cel care a remodelat grădinile Nababului de la Florești (vezi impresii) și a amenajat Grădina Unirii din orașul Craiova. Arbori plantați prin anii 30 încă se înalță spre cer în marele parc. Mi s-a părut interesantă informația privind numerotarea și marcarea aleilor și recomandarea medicilor către pacienți de a parcurge un anumit traseu în scop terapeutic!

Lucrările de reamenajare începuseră încă de acum 5 ani; acum am avut surpriza să găsim un spațiu verde complet amenajat, cu alei pavate, bănci moderne, arbuști și flori peste tot, un canal central cu mici cascade, un spațiu modern de joacă pentru copii, stâlpi noi de iluminat. Am avut plăcerea să urmărim salturile comice ale unei veverițe care se strecura prin vegetație. În parc există câteva busturi: General Dr. Nicolae Popescu Zorileanu („Primul cercetător și întemeetor medical al Băilor Govora”, sculptor Spiridon Georgescu, 1930), Ion C. Brătianu („Fondatorul Stațiunii Băile Govora”), Dr. Haralambie Botescu (membru în consiliul de administrație al Societății Govora-Călimănești), I. L. Caragiale, grupul statuar „Înfrățirea între popoare” (situată în capătul de sus al cascadei în trepte).

Cinematograful „Parc”. Excepțională clădire pe care am avut bucuria acum să o găsesc renovată și adusă la strălucirea de altădată. Creație a primei femeie-arhitect din România – Virginia Andreescu-Haret (nepoată de frate a pictorului Ion Andreescu) – „cinematograful„ este o construcție în stil eclectic cu numeroase elemente neoromânești. Inaugurată parțial în 1930, clădirea ascunde în interior o sală de spectacole cu 400 de locuri împărțite între parter și balcon. De-a lungul timpului acolo s-au desfășurat mai multe activități: spectacole, cazinou (în urma căruia au rămas literele de pe frontispiciu), teatru, cor, cinematograf în ultima parte a existenței sale. Turnul zvelt cu balcon sub acoperișul ascuțit este elementul care te atrage la prima vedere, apoi observi intrarea grandioasă și porticul cu 8 arcuri sprijinite pe coloane. Am privit cu nesaț la bijuteria arhitectonică pe care acum 5 ani am găsit-o într-o stare de degradare nemeritată. Trecerea de la Ministerul Culturii la administrația locală se pare că a fost de bun augur, iar evenimentele culturale să aducă cât mai multe persoane în această clădire monument superbă.

La capătul câtorva zeci de trepte, coborând dinspre Cinematograf, se află un miniamfiteatru modern în aer liber, destinat spectacolelor artistice. La ieșirea din parcul balnear se află Restaurantul Cascadă (vezi impresii), unde am fi avut o experiență plăcută dacă comandam doar băuturi.

Ce am mai văzut în Govora? În fața Parcului balnear se află Monumentul eroilor și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului. În spatele lor se află o vilă renovată recent (Vila Alexandru Iliescu) care găzduiește acum Biblioteca publică, Muzeul balnear și Colecția de arheologie „Gheorghe Petre-Govora”. Am zărit de la distanță și Hotelul Ștefănescu, monument istoric din 1900-1902, care impresionează cu ornamentica sa de lemn în stil rustic.

Am plecat din Băile Govora cu sentimentul că începe să se „miște” ușor-ușor câte ceva prin stațiunile balneare de pe la noi (același sentiment l-am avut și la Băile Olănești). Recomand o plimbare prin Parcul balnear din Govora dacă itinerariile turistice vă conduc spre această zonă.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 5505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI