Două ansambluri statuare clujene: Matia Corvin și Sf. Gheorghe

TIPĂREȘTE

Municipiul Cluj deține în patrimoniul său cultural mai multe grupuri statuare și statui monumentale care contribuie la punerea în valoare a laturii turistice și istorice a orașului. În cele două popasuri mai lungi făcute la diferență de câțiva ani la Cluj am putut vedea o mare parte din operele de for public amplasate în diverse puncte ale urbei transilvane.

Voi menționa câteva din statuile ce mi-au ieșit în cale: grupul statuar „Horea, Cloșca și Crișan” (autor: Ion Vlasiu, amplasat 1974), busturile din Parcul Simion Bărnuțiu (George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță, Antonin Ciolan – realizate după 1960), statuia lui Avram Iancu (autor: Ilie Berindei, 1993), statuia lui Lucian Blaga (autor: Romulus Ladea, 1986), statuia lui Mihai Eminescu (autor: Ovidiu Maitec, 1976), statuia lui Mihai Viteazul (autor: Marius Butunoiu, 1976), statuia lui Baba Novac (autor: Virgil Fulicea, 1975), grup statuar „Școala Ardeleană” (autor: Romulus Ladea, 1973), statuia Lupa Capitolina (1921), obeliscul Carolina (1831). Bineînțeles că mai există în Cluj Napoca încă o serie de statui, dar nu le-am descoperit încă.

În rândurile de mai jos vreau să vă descriu două ansambluri statuare valoroase din mai multe puncte de vedere; specialiștii încă nu au stabilit clar care din aceste monumente ar putea ocupa primul loc: ansamblul statuar Mathias Rex sau statuia „Sf. Gheorghe omorând balaurul”. Cert este că ele au o valoare artistico-istorică excepțională, făcând parte din viața orașului de peste un secol.

Ansamblul statuar „Mathias Rex”

Impunătorul grup statuar având în centru pe regele Matia Corvin este un monument pe care nu îl ratează nici un turist. Ajuns în Piața Unirii privesc spre biserica romano-catolică „Sf. Mihail” (vezi impresii) și spre statuile de lângă ea. Parcă mă aflu în centrul unui oraș medieval occidental, e o impresie pe care o ai în multe puncte ale Clujului. Regele este înfățișat călare, privind de la 12 m înălțime întreaga piață pietonală; este înconjurat de parte personaje militare, totul pe fundalul unui soclu care imită o fortificație.

Contextul realizării grupului statuar a fost legat de sărbătorirea unui mileniu de la sosirea triburilor ungurești în Pannonia (896-1896). Autoritățile locale aprobă la 1882 ridicarea unei statui a regelui Matia Corvin în orașul său natal, Cluj. Se desfășoară un concurs de proiecte și abia peste mai mult de 10 ani este aleasă macheta prezentată de sculptorul maghiar János Fadrusz, proiect care va primi marele premiu de la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris. Pentru opera de artă oferită Clujului sculptorul va fi numit cetățean de onoare al orașului și Doctor Honoris Causa al Universității „Franz Joseph”.

Statuile din bronz au fost transportate de la Budapesta cu trenul, apoi de la gară până în centrul orașului pe șinele unui vechi traseu de tramvai cu cai. Cele cinci personaje (plus calul) au fost montate pe un soclu de piatră realizat de arhitectul Lajos Pakey, soclu reprezentând un bastion al orașului. Dezvelirea monumentalului ansamblu statuar a avut loc în octombrie 1902.

Cele patru statui care îl înconjoară pe rege îi reprezintă pe Blasiu Magyar (cunoscut conducător de oști), Pavel Chinezu (banul Timișoarei), Ștefan Zapolya (palatinul Ungariei) și voievodul Transilvaniei, Ștefan Bathory. Se spune că figura voievodului Bathory ar fi chiar chipul sculptorului maghiar.

Într-un articol din 1941 dedicat monumentelor lui Mestrovici din București, prozatorul Vilhelm Beneș scrie câteva cuvinte și despre monumentul de la Cluj: Pentru prima dată, într-o statue de dimensiuni, calul pozează, înțepenit pe picioarele din față, cabrat parcă de regele care-l încalecă, printr-o mișcare solemnă de paradă, pleacă capul, lăsând toată măreția stăpânului său. Așezată deosebit de bine, într-o piață largă și cu fondale precise, cu un spațiu circumcis, corespunde celor mai prețioase cerințe de stil și monumentalitate.

Monumentul lui Matia Corvin a trecut prin mai multe încercări, atât naționalismul maghiar, cât și cel românesc întinzându-și aripile asupra lui. Totuși, „Matia Corvin este un simbol al caracterului multietnic al Transilvaniei”, după cum spunea istoricul Ioan-Aurel Pop.

Statuia „Sf. Gheorghe omorând balaurul”

În piațeta din fața Bisericii Reformate se află o statuie interesantă cea a „Sf. Gheorghe” omorând balaurul - prima statuie „ronde-bosse” în Europa medievală. Este o copie în bronz a primei statui ecvestre publice sculptată de doi meșteri clujeni: Martin și Gheorghe, fiii pictorului Nicolae din Cluj, în anul 1373. Opera sculpturală atestă măiestria meșteșugarilor români transilvăneni în acea epocă a Renașterii timpurii; argintari la origine, cei doi frați artiști au realizat prima statuie care se putea privi de jur-împrejur - „ronde-bosse”, din Europa acelor timpuri.

Comandată de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg statuia este plasată în curtea castelului din Praga, unde se poate vedea și astăzi. La sfârșitul secolului al XIX-lea împăratul Franz Joseph donează o copie din ghips Clujului, pentru a omagia orașul natal al celor doi autori. Grupul statuar a fost turnat de sculptorul József Róna în atelierele turnătoriei budapestane Hazai Műérczöntöd şi plasat pe un postament realizat de arhitectul Kálmán Lux – inaugurarea monumentului are loc în toamna anului 1904.

Nu are dimensiuni impunătoare, chiar Sf. Gheorghe mi s-a părut cam mititel (balaurul e reușit), dar merită toată atenția noastră datorită deschiderii de drum creat de meșterii transilvăneni tocmai în secolul al XIV-lea.

Opera sculpturală originală de la Praga este singurul exemplu cunoscut în arta sculpturilor medievale din bronz, în ceea ce privește reprezentarea acestei teme iconografice, spun specialiștii. Și tot acești istorici de artă afirmă că bronzul de la Praga este „cel mai important bronz european realizat în exteriorul spațiului italian de la Antichitatea romană până la Renaștere”.

Concluzii. Monumentele de for public descrise pe scurt mai sus reprezintă valori artistice deosebite și vă invit, când aveți ocazia, să vă opriți câteva minute în fața lor să le admirați. Nu sunt specialist în istoria artei și nu am vrut să încarc articolul cu o mulțime de detalii de specialitate, fotografiile vor completa informațiile sumare din text.

Alegeri inspirate!

P. S. Fotografiile provin atât din toamna anului 2018, cât și din octombrie 2014.

---

VIZUALIZĂRI: 824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI