Parcul Simion Bărnuțiu Cluj-Napoca

TIPĂREȘTE

Doi tipi în parc aruncă niște coji de pâine la porumbei. Zice unul dintre ei:

- Uite porumbeii ăștia, sunt ca politicienii! Cât timp sunt jos îti mănâncă din palmă, dar când ajung sus... fac pe tine!

De regulă nu prea descriu parcuri, eventual le integrez în articole în care povestesc despre o zonă întreagă care cuprinde și aceste zone verzi atât de necesare într-o zonă urbană.

Există în schimb parcuri care chiar merită descrise într-un singur articol. Recunosc, am doar trei articole de acest gen în care am descris doar plămânii unui oraș. Bineînțeles că două articole din acestea descriu parcuri din Sibiu

vezi impresii

vezi impresii

, și un parc din orașul american care nu doarme niciodată

vezi impresii

și care are întâmplător același nume cu parcul pe care încerc să descriu în prezent Parcul Central.

Fiind din nou în vizită „de nevoie” la Cluj-Napoca am încercat ca întotdeauna să combin treburile necesare cu cele turistice. Parcul din prezent l-am mai vizitat de două ori, o dată iarna și o dată primăvara dar vara este altfel, total diferit și mult mai plăcut.

Acces rutier sau pietonal

Dacă ești cu treabă în oraș iar destinația se află aproape de parc inevitabil dai de acest centru verde din municipiu. Dacă nu dai de parc orice dispozitiv multimedia te va conduce până acolo prin intermediul hărților instalate. Parcul amplasat între două ape (Someșul Mic la nord și Canalul Morii spre sud) se poate accesa dinspre centru să zicem din Piața Unirii în aproximativ 10 minute la pas. Așa cum am zis parcul se află între Someșul Mic la nord și strada Splaiul Independenței, Canalul Morii spre sud și străzile Cardinal Iuliu Hossu respectiv strada Arany János, Arena Cluj, parcul Stadion și strada George Coșbuc la sud și Opera maghiară cu teatrul maghiar de stat din Cluj-Napoca respectiv tot strada Splaiul Independenței (intersecție cu strada George Barițiu) la nord. Intrări în parc există dinspre toate direcțiile, cele mai importante fiind cele dinspre Teatrul Maghiar de stat și Arena Cluj.

Locurile de parcare din jurul parcului sînt aproape mereu ocupate, trebuie un gram de noroc pentru a parca lângă parc sau a veni mai devreme undeva în jurul orei 7.30 atunci am ajuns noi. Tariful era 2 lei /ora. Alternativa ar fi parcarea de la Arena Cluj ceva mai departe dar mai ieftin.

Istoria parcului

Ca orice parc care se respectă și acesta are o istorie care se întoarce până în anul 1827. Zona neamenajată de atunci era foarte indicată pentru transformarea în parc, mă rog tot un fel de loc în natură dar cu oarecare amenajări pentru confortul cetățenilor. Prima organizație care s-a ocupat de prima amenajare a zonei s-a numit Organizația de Binefacere a Femeilor. În 1830 parcul din punct de vedere oficial s-a deschis pentru public. După 11 ani în 1838 noul stăpân se numește Comisia Orășenească pentru Parc. În ordine cronologică au mai urmat: 1860 Comisia Parc, 1865 Asociația Parcului. În aceste date preluate din wikipedia nu mai apare nici un stăpân al parcului doar ordinea cronologică în care s-au construit clădirile din parc. Bănuiesc că după naționalizare din 1848 totul a fost preluat de noul stapan partidul comunist român și implicit nimic nu mai „mișca” pe acolo (nici măcar o frunză) fără știrea comuniștilor din „centru”.

Din 1989 parcul se numește Simion Bărnuțiu după numele filozofului, istoricului și profesorului, fiind și unul care chiar a lucrat la organizarea revoluției din 1848. Ultima intervenție/amenajare mai mare din parc a avut loc în 2011 atunci când s-au pietruit/betonat aleile.

Istoria clădirilor din parc

Prima clădire din parc de fapt nu este o construcție ci un pavilion folosit în scopuri muzicale denumit Pavilion de Muzică. A fost ridicat în 1865. Tot Asociația Parcului căci ei au construit pavilionul au săpat lacul artificial care bănuesc că a fost alimentat cu apa din canalul Morii fiind cel mai aproape. Lacul se află în dreptul străzii Cardinal Iuliu Hossu. În iernile geroase lacul se transforma în patinoar devenind un lac multifuncțional vara era numai bună de o plimbare cu barca ceea ce se practică și în prezent.

Teatrul de Vară s-a construit în 1874 la marginea nordică a parcului. în prezent este sediul Operei Maghiare din Cluj-Napoca construit în locul teatrului de vară și finalizat în 1912.

Cazinoul din parcul central a fost construit în stil ecletic în 1897 arhitectul clădirii a fost Pakey Lajos . Destinația clădirii a fost cazinou până la 1912 atunci când primul război mondial a spus „game over”. Între cele două războaie mondiale clădirea fostului cazinou a avut destinație muzeu etnografic, școală de arte frumoase, restaurant și altele. Așa cum s-a întâmplat cu multe clădiri istorice până la sfârșitul ultimului mileniu s-a degradat. Din fericire a venit momentul renovării iar din 2012 Clujul are un nou Centru de Cultură Urbană unde se organizează diferite evenimente publice și de ce nu... private acest lucru fiind posibil fără prea multă birocrație.

Istoria restaurantului Chios (transformat dealungul timpului din chioșc denumirea veche) se întoarce până în anul 1877, cam pe atunci s-a construit un pavilion de lemn de către Asociația de Patinaj de atunci. Clădirea s-a construit pe o insulă artificială așa o vedem și în prezent pentru acces avem cele 2 poduri pietonale din stânga și dreapta clădirii. O adresă cu restaurantul din prezent aici:

chios.ro/en

Undeva aproape de Râul Someșul Mic și strada Spaliul Independenței vom găsi o clădire care aparține UAD prescurtarea Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca în acest caz departamentul pictură.

Un loc ultracunoscut dar asta deja lângă parcul Central se numește Cluj-Arena. a fost construit în 2011 pe locul unui fost stadion de fotbal cu numele de Ion Moina. Capacitatea locului este diferit în cazul unui eveniment sportic de exemplu un meci fotbal (30000 persoane) și unui eveniment muzical de exemplu concert (50000 persoane) aceștia din urmă savurând evenimentul muzical mult mai înghesuiți.

Alei și statui în parc

Există o alee principală și super-lată care traversează toată lungimea între Arena Cluj și Teatrul de Stat Maghiar. În afară de această alee există alte principale în jurul fostului casinou și restaurantului Chiosc. În rest și aleile secundare, de legătură din diferite puncte ale orașului sînt amenajate, mai mult sau mai puțin betonate, asfaltate, pietruite.

Din anul 1960 s-a început amplasarea busturilor unor personalități. Le-am fotografiat pe rând și voi enumera din aceste statui. Astfel îi găsim (în ordinea în care i-am găsit) pe Octavian Goga, Nicolae Bretan, Antonin Ciolan, Sigismund Toduță, George Coșbuc, Liviu Rebreanu.

Petrecerea timpului liber în parc

Să zicem ceva banal ca în orice parc din lume petrecerea timpului constă în plimbări, odihnă pe bănci, iarbă verde sau hamace, plimbatul necuvântătoarelor din dotare, sport de menținere a siluetei, sau tentativa nereușită de a da jos kilograme în plus, alergat, folosirea instrumentelor de fitness în aer liber puse la dispoziție de către stăpânirea orașului, ciclism, o plimbare cu mașinuța pe lacul Chios (deoarece bărcile au formă de mașinuță 12 lei adulți, 6 lei copii câte 30 de minute) o masă servită la restaurantul cu același nume sau măcar o băutură. Acestea sînt câteva activități observate de mine, în realitate se organizează mult mai multe evenimente, trebuie urmărite doar știrile siteurile despre parc de ex aici:

https://ro-ro. facebook.com/ParculCentralCluj/

În cazul nostru petrecerea timpului liber în parc a constat în parcurgerea tuturor aleilor, aleea principală plus cele secundare, observarea tuturor obiectivelor turistice și mai puțin turistice din parc, observarea populației clujene și ne-clujene din parc, un ocol în afara parcului și înconjurarea arenei Cluj, o plimbare pe malul Someșului Mic și observarea podurilor de pe aici. Cam atât, am fost și iarna dar am petrecut ceva mai puțin timp în parc decât la plimbarea din iulie.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI