Cluj, orasul - comoara ieri, un oras modern si boem azi

TIPĂREȘTE

“Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. ” - spune un proverb romanesc. Asa si noi, am venit in Cluj crezand ca intr-o ora terminam si ne intoarcem acasa. Nu ne mai suna telefonul sa putem pleca.

Aflandu-ne in Piata Unirii (click aici), ne gandeam unde sa mai mergem. In departare, dar nu la distanta mare, se vedea turla Catedralei Ortodoxe, asa ca ne-am indreptat spre ea. Am lasat in urma epoca medievala, cu dramele si vrajitoarele ei, cu cladiri care amintesc de rascoale si de suferintele romanilor.

Am luat-o pe artera principala, 21 dec. 1989, paralela cu strada Iuliu Maniu, “Strada in oglinda, pana in dreptul catedralei. Aici am oprit in parcarea platita de la marginea drumului.

Ne aflam in Piata Avram Iancu, o frumoasa piata veche din oras, in care istoria si cultura se imbina armonios, stand marturie in viitor. O piata cu care s-au “jucat” toti cei care au fost la putere si au stapanit Transilvania de-a lungul timpului, dorind fiecare sa-si lase « urmele » aici.

Ma refer la denumirea acestei zone, mereu schimbata. A avut mai multe denumiri. Dupa Unirea de la 1918, ea s-a numit Cuza Voda. Numele cel mai socant l-a avut dupa Diktatul de la Viena, cand Clujul, alaturi de alte orase din Transilvania a trecut sub stapanirea Ungariei. In 1940 autoritatile au denumit piata Adolf Hitler, in semn de recunostinta, denumire purtata pana in ’44, cand Transilvania revine la patria-mama, click aici.

Se numeste Avram Iancu dupa anii ’90, dupa Monumentul Avram Iancu ridicat in mijlocul pietii, click aici. Monumentul este ridicat in cinstea conducatorului Revolutiei din Transilvania din 1848. Monumentul este sugestiv. Buciumele specifice Tarii Motilor cheama romanii la lupta, alaturi de Avram Iancu, care este asezat in varful stancilor ce reprezinta Muntii Apuseni. Statuia este din bronz, iar monumentul este inconjurat de o fantana muzicala. As fi vrut sa o vad functionand, am auzit ca pe langa diferite melodii (inclusiv Imnul Romaniei), are un adevarat joc de lumina si culoare. Din pacate fantana nu functiona, a fost inchisa pe timpul iernii si inca nu era pornita. A pornit abia la sfarsitul lunii. Monumentul lui Avram Iancu este pozitionat in fata Catedralei Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului, catedrala arhiepiscipala, spre care ne-am si indreptat.

Catedrala Mitropolitana Cluj – Napoca A fost construita intre anii 1920-1930.

Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului, data sugestiv aleasa pentru a aminti data de 15 august 1916, cand armata a trecut Carpatii pentru Eliberarea Transilvaniei de sub “robia milenara.

Arhitectura constructiei este moderna, imbinand stiul brancovenesc cu cel bizantin. Cele trei usi de la intrare sunt incadrate de trei arcade “asezate” pe doua coloane, marcate printr-un brau, tot in arcada, din piatra. Constructia este din caramida pe schelet de beton, peste care s-a pus piatra de Baciu si Bomtoc.

Deasupra fiecarei usi este un frumos mozaic. Primul este al Maicii Momnului, al doilea al lui Isus si al treilea al Sf-lui Ioan Botezatorul. Sub aceste mozaicuri, apar cateva randuri dintr-un act comemorativ: “Acest Sfant si Dumnezeesc Lacas cu hramul “Adormirii Maicii Domnului”, inaltat intru slava zilei de 15 august 1916, cand ostile romane liberatoare au intrat in pamantul robiei milenare, pentru infaptuirea unitatii neamului... Monument mult graitor despre puterea de viata a legii noastre stramosesti”.

Naosul nu este separat de pronaos prin pereti despartitori, de asemeni, absidele laterale sunt separate prin arcade pe coloane duble, care sustin balcoane. S-au executat lucrari care pentru vremea respectiva erau “de o specialitate ridicata”.

Turla centrala este deosebita. In rotonda sunt sculptate 18 coloane imense legate prin arcade, iar cele patru turle care o inconjoara au, de asemenea, colane, dar de dimensiuni mai mici. Cupola turlei principale este realizata dupa modelul Catedralei Sf. Sofia din Istanbul. Am cautat in poze sa le pot compara, sincer nu-mi dau seama de asemanare, dar cred ce s-a scris aici.

Picturile sunt foarte frumoase, stiu ca mi-au atras atentia mai multe, dar pozele din interior nu prea mi-au iesit. Culorile sunt calde iar interiorul bisericii intim. Printre altele, de remarcat pictura care ilustreaza “Adormirea Maicii Domnului” si ochiul care vegheaza, o pictura infatisand un ochi intr-un triunghi. Credeam ca doar in Turcia apare acest ochi!

Din 1973 catedrala devine arhiepiscopala, iar mai tarziu, pe langa catedrala arhiepiscopala a Vadului, Feleacului si Clujui, devine si mitropolitana a Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Mai multe detalii despre catedrala aici.

Peste drum se gaseste Muzeul Bisericesc al catedralei, momentan are arborat steagul negru.

De mult imi doream sa vad cladirea Teatrului National “Lucian Blaga” din Cluj – Napoca si m-am bucurat cand am vazut ca e tot aici! Este cea mai importanta institutie teatrala din Transilvania si printre cele mai importante din tara. Se afla in fata Catedralei Ortodoxe, iar cele doua cladiri monumentale sunt despartite doar de monumentul lui Avram Iancu.

Locul a fost anume ales in apropierea zidurilor vechii cetati, dupa modelul austriac.

Cladirea a fost construita de o firma austriaca de renume, care a ridicat 48 de teatre in toata Europa. Constructia e foarte frumoasa. Doua grupuri de cate doua coloane marcheaza ferestrele principale, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult sunt cele doua turnuri de pe fatada principala, pe care sunt asezate doua care alegorice trase de lei si decoratiunile in relief. In lume, orice constructie executata de firma respectiva e considerata patrimoniu de valoare.

Statul roman modernizeaza cladirea, inlocuieste scarile, executa lucrari de extindere, astfel ca edificul devine un adevarat monument de arhitectura exterioara si interioara. Spectacolul de inaugurare are loc la 1 dec. 1919, click aici.

In stanga Teatrului se afla Palatal Justitiei, o cladire specifica perioadei, in stil eclectic, cu foarte multe ornamente, ghirlande si decoratiuni exterioare click aici.

Spuneam mai sus de vechea cetate. De la bulevard, privind spre catedrala, se zareste in plan putin mai indepartat, o fortificatie din piatra, amintind de vechea cetate medievala, cu 18 turnuri si bastioane. Ceea ce vedem este Bastionul croitorilor, denumit astfel deoarece era in grija acestei bresle. Turnul este complet resturat si face parte din cea de-a doua fortificatie a orasului, ridicata in sec. XV. Prima a fost ridicata dupa invazia tatarilor, in sec. XIII.

In fata turnului, in 1600, a fost pus in teapa vestitul general al lui Mihai Viteazul, Baba Novac, dupa ce a fost torturat si ars pe rug de autoritatile maghiare in Piata Unirii, fosta piata a executiilor publice din fata Catedralei Sf. Mihail.

Generalul Basta (care mai tarziu l-a ucis si pe Mihai Viteazul), a urmarit din spatele perdelelor arderea pe rug si chinurile prin care a trecut Baba Novac, ucis alaturi de un preot. A fost ars de viu, dupa ce i-au jupuit pielea, iar pentru a-i prelungi chinurile, se arunca apa rece pe el. Cheltuielile cu aceasta tortura au fost mari si exista in arhive. A doua zi ucigasii lor au sarbatorit si chiar au compus o poezie. Mai multe detalii despre Baba Novac si despre uciderea lui se pot citi aici.

Dupa ce generalul s-a stins, generalul Basta l-a tras in teapa in acest loc, in piata care azi ii poarta numele. Mai tarziu, cand Mihai Viteazul a cucerit orasul, a pus un steag in locul in care a fost pus in teapa trupul neinsufletit al credinciosului sau ostean, iar pe bastion a arborat toate steagurile castigate de generalul sau.

In cinstea bravului ostean s-a ridicat mai tarziu Statuia lui Baba Novac, amplasata in fata Bationului croitorilor.

Din pacate ne grabeam, asteptam sa plecam spre casa si nu am mai intrat. Mi-a parut rau, dar ramane pe data viitoare. In prezent, bastionul este Centrul de cultura urbana, aici este amenajat un muzeu si diferite expozitii.

Plecand din Piata Avram Iancu, am admirat “Monumentul Glorie Ostasului Roman”, amplasat in spatele catedralei, cu fata spre bulevard, in cinstea celor care au luptat pentru independenta si unitatea poporului roman. Statuile din bronz infatiseaza osteni din diferite epoci, pe o parte un ostean cazut la datorie, pe cealalta parte, o figura reprezentand “Victoria”.

Multa istorie este aici, la Cluj! Fiecare loc pe care calcam aminteste cate-un episod din istoria romanilor! Un oras extraordinar, mare centru universitar, cu multe cladiri istorice, cu stradute inguste, un oras cu un aer boem! Un oras curat, linistit si in acelasi timp plin de viata, cu oameni spirituali!

Mihai Radulescu, ganditor si eseist al anilor ’50, spunea despre Cluj: «... e un oras care nu e nici provincie, nici capitala, si aici rezida drama si grandoarea lui, cata este! (...) Cu universitatea, biblioteca, teatrele, operele, colegiul academic, gradina botanica, expozitiile, Clujul e menit sa fie o metropola de proportiii reduse! ”

Un oras cu propria identitate, care a avut si are o dezvoltare infloritoare, motiv pentru care in sec. XIV-XV a fost denumit “orasul comoara”.

---

VIZUALIZĂRI: 3120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI