O plimbare în orașul Râmnicu Vâlcea

TIPĂREȘTE

Situat la poalele Dealului Capela, într-o zonă liniștită, departe de forfota orașului, Hotel Panoramic pare locul ideal pentru a porni în explorarea orașului Râmnicu Vâlcea. Dar, mai întâi, de unde provine numele dealului pe care aveam să regăsim liniștea unei nopți pe meleaguri vâlcene? Din informațiile oferite de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea am înțeles că numele "Capela" s-ar datora unei mici biserici catolice construită de austrieci, pe locul în care se află acum releul. Această biserică exista încă la mijlocul secolului XX.

Coborând de la Hotel Panoramic, pe Str. Colonel Bădescu, de la prima intersecție continuăm de Str. Căpitan Negoescu. Doar 250 m avem de străbătut până la Str. Carol I, una dintre cele mai importante artere de circulație din oraș. În această intersecție, în colțul din stânga, se află Muzeul de Artă "Casa Simian", o construcție frumoasă, cu grădină, care amintește de superbele vile italiene. Datând din anul 1940, casa a aparținut familiei Nae și Tița Simian originari din Săliștea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de încălțăminte în Râmnicu Vâlcea. Nu aveam timp să vizităm Muzeul de Artă. Obiectivul rămâne însă pe lista noastră de opțiuni turistice mai ales pentru că găzduiește opere de artă ale unora dintre cei mai renumiți artiști: Grigorescu, Tonitza, Storck, Vermont, Ressu, Pallady, Țuculescu și alții. În treacăt, am observat și în curtea muzeului, pe aleea de la intrare, câteva frumoase lucrări în bronz.

Dincolo de stradă, în fața Muzeului de Artă, se află Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul". Este o construcție care se remarcă prin arhitectura sa având o cupolă-vitraliu realizată de artistul local Gheorghe Dican. Inaugurată în anul 2004, biblioteca deține peste 400.000 de volume de cărti, periodice, documente grafice și audio-vizuale disponibile în mai multe limbi de circulație internațională.

În spatele Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul" descoperim Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea găzduit de o clădire din secolul XIX, cunoscută de localnici drept fosta "Școală cu ceas". Pe lângă expozițiile permanente care prezintă aspecte din viața și activitatea vechilor locuitori ai Văii Oltului, muzeul expune colecții de filatelie și de cartofilie rară, de arme vechi, de tipărituri și carte veche, precum și diverse alte obiecte rare, deosebite.

Cu harta în mână, continuăm în jos de Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea spre Biserica ortodoxă "Toţi Sfinţii", o construcție frumoasă, înălțată în perioada 1762 - 1764, având o impresionantă icoană praznicară, rotundă, reprezentându-i pe Toți Sfinții.

Din Str. Carol I, de lângă Muzeul de Artă "Casa Simian", dacă o luăm spre stânga, după numai 100 m ajungem la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân", o clădire impunătoare, construită în stil brâncovenesc, având la intrare statuia marelui voievod Mircea.

În continuare, tot pe aceeași stradă, se află Arhiepiscopia Râmnicului, cea de-a doua episcopie a Țării Românești, moștenitoare și continuatoare a Mitropoliei Severinului. Nu intru prea mult în amănunte. Despre fiecare dintre aceste obiective merită scris separat câte un articol. Deocamdată, doar le trecem în revistă.

Dacă ați ajuns la Arhiepiscopia Râmnicului și ați admirat măcar din poartă impunătoarea biserică, continuând pe Str. Carol I până la curbura acesteia și intersecția cu Calea lui Traian, treceți pe lângă Hanul Haiducilor, un local unde veți putea degusta tradiționale bucate românești. Despre arhitectura, despre decorațiunile și despre preparatele servite de noi la Hanul Haiducilor am scris deja și nu este cazul să mai repet aici.

La întoarcerea de la Hanul Haiducilor, în apropiere de Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" și de Arhiepiscopia Râmnicului, discret postată pe un stâlp, am văzut o săgeată care indică direcția spre Boul de piatră. Până a afla detalii din surse mai avizate, am acostat un bătrânel care își făcea plimbarea de seară pe acolo. El ne-a spus că Boul de Piatră se află pe vârful Dealului Capela și că este o piatră alungită și rotunjită care seamănă cu spinarea animalului, de aceea se mai numește Piatra Boului.

Informațiile de la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea spun că această piatră este un fragment dintr-o statuie romană, o reprezentare a zeului Apis aflată într-un sanctuar roman, existent cândva pe acest deal. Se mai spune că aici, în timpul Războiului de Independență din anul 1877, au fost aduşi şi îngropaţi prizonieri turci răpuși de o boală necunoscută.

Dacă de la Muzeul de Artă "Casa Simian" optați pentru plimbarea spre dreapta, pe aceeași stradă, la aprox. 200 m veți remarca Palatul de Justiție, construit la începutul sec. XX și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, clădire proiectată de inginerul Henri Sousskind și înălțată tot la începutul sec. XX, între anii 1906-1907. Între cele două edificii, pe aleea pietonală în pantă, prevăzută cu trepte, sunt frumoase căderi de apă, bănci, arbori, flori, toate acestea dând orașului o imagine deosebită.

În fața Judecătoriei, dincolo de stradă, la poalele Dealului Capela, vom observa Statuia Independenței lucrare datorată sculptorului I. Iordănescu din București. Monumentul simbolizând România cu chipul îndurerat pentru fiii ei căzuti vitejește în lupte, omagiază eroii care s-au jertfit în Războiul de Independență (1877-1878), în luptele pentru întregirea neamului (1916-1918) și în luptele pentru apărarea pământului strămoșesc din cel de-al Doilea Război Mondial (1941-1945). De aici, de lângă monument, se deschide privirii o frumoasă perspectivă asupra orașului care se așterne la poalele Dealului Capela.

Lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, într-o vilă veche de aproape 100 de ani, renovată cu rafinament atât în interior cât și la exterior, păstându-se toate decorațiunile din sec. XIX, se află Casa Vâlceană. Restaurantul cu saloane interioare, cu terasă și cu cramă, a fost o atracție pentru noi, dar căutând informații pe internet, am avut surpriza de a afla că localul funcționează doar în zilele de joi, vineri și sâmbătă, noi nemaifiind în oraș la sfârșit de săptămână.

În spatele Restaurantului "Casa Vâlceană", pe Calea lui Traian, se află Biserica "Cuvioasa Paraschiva" începută de domnitorul Pătrașcu cel Bun pe la 1554-1557 și terminată de fiul său - Mihai Viteazul - în 1587. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" este cea mai veche construcție bisericească din Râmnicu Vâlcea. Refacerile din secolele următoare nu i-au alterat forma inițială.

Mai jos de Casa Vâlceană ajungem în Centrul orașului. Magazine, bănci, agenții de turism, galerie de artă, aglomerație, semafoare, trafic intens…

Dacă urmezi calea spre dreapta la intersecția cu Str. Știrbei Vodă, la numărul 4 vei descoperi Casa memorială Anton Pann. Acest muzeu a fost motivul principal pentru care - în periplul nostru vâlcean - am dorit să facem un popas la Râmnicu Vâlcea. Despre Casa memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea am scris deja câteva rânduri, așa încât, aici, nu mai lungesc povestea.

Vis-à-vis, dincolo de o parcare cu plată, se află Grand Hotel Sofianu - cel mai luxos hotel din oraș, Galeriile de Artă și intrarea în Parcul Zăvoi. Am vrut să ajungem în Parcul Zăvoi - unul dintre cele mai vechi parcuri din țară, recunoscut ca fiind locul în care a fost intonat pentru prima oară, la 29 iulie 1848, imnul național al României - "Deșteaptă-te, române! " pe versurile lui Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann.

Am intrat în parc pe o frumoasă poartă din lemn, am admirat impresionantul monument înălțat "În memoria domnitorului Țării Românești Barbu D. Știrbey (1849-1856) ", ne-am plimbat pe aleile umbroase urmărind veverițele sprințare urcând și coborând din copaci, apoi ne-am oprit în fața monumentului pe care am citit: "În acest parc, la 29 iulie 1848, a avut loc o mare adunare populară cu care prilej s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluției, iar un grup de cântăreți conduși de Anton Pann a intonat imnul revoluționar ' Deșteaptă-te, române! ' "

În parc, am privit din depărtare Taverna Zăvoi despre care se spune că este unul dintre cele mai frumoase restaurante din Râmnicu Vâlcea. Amplasat în mijlocul naturii, pe marginea unui lac și cu vedere la parc, restaurantul este într-adevăr frumos. Dacă am fi rămas mai multe zile în oraș, cu siguranță una dintre opțiunile de servire a mesei ar fi fost Taverna Zăvoi.

Când vom reveni, ca simpli turiști, vom avea în vedere și faptul că periodic, în oraș au loc interesante manifestări culturale. Amintesc doar "Zilele municipiului" - mai, "Zilele imnului" - iulie și nu în ultimul rând "Cocoșul de Hurez", Târgul ceramicii populare românesti de la Horezu - iunie.

---

VIZUALIZĂRI: 1990 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI