Cheile Bistriței

TIPĂREȘTE

Deși uzual induc în eroare, Cheile Bistriței se află în Vâlcea, pe lângă Mănăstirea Bistrița, cam la un kilometru jumate spre nord est, pe un drum forestier relativ practicabil pe vreme bună și cu diferență de nivel foarte mică.

Relativ aproape de Mănăstirea Bistrița este și Peștera Liliecilor, pe o coamă de deal, accesul fiind pe o potecă cu balustradă de protecție ce duce mult în sus și oferă o priveliște pitorească asupra văii cu drumul forestier și asupra Mănăstirii Bistrița însă accesul către interiorul peșterii este limitat de o poartă metalică roșie, încuiată, montată la câțiva metri în interiorul peșterii, într-o zonă îngustă și înaltă. După cum se ghicește, în zona intrării, peștera are aspectul unui tunel cu lățimea de aproximativ 1 metru și înaltă cam de 2 metri, cu aspect rotunjit sus.

De ceva ani, în România, regimul peșterilor neamenajate este destul de strict, cam toate cele descoperite, cartate și inventariate sunt în custodia cuiva iar pentru vizitare e nevoie de 3 avize, din ce știu: de la institut, de la mediu și nu mai știu de unde. Evident, se poate afla însă nu m-a preocupat, cert este că-i o procedură complexă deși se află pe domeniul public, ei bine, cam toate sunt în grija cuiva.

În schimb, la un kilometru jumate departe de Mănăstirea Bistrița există și Peștera Urșilor care este mai micuță ca și dezvoltare dar are intrarea mult mai mare și un pic oblică și din această cauză, mare parte din golul interior este luminat de lumina zilei cât de cât respectiv nu este beznă. Și la Peștera Urșilor se ajunge pe o potecă ascendentă cu balustradă și trepte făcute din bucăți de bușteni subțiri iar ascensiunea trebuie făcută cu grijă.

Imediat ce se intră în peșteră trebuie s-o iei, în schimb, la vale, prin bolovăniș, normal pentru că aici natura a rămas cum este ea. Este peșteră fosilă adică nu are apă în interior, nici curgătoare nici stătătoare și nici la viituri că nu are de unde. Imediat după intrare urmează o sală medie ca și mărime după care golul interior se bifurcă în două galerii care se închid după 2 – 300 de metri. Nu este ceva din cale-afară de spectaculos însă e o peșteră „cu acte-n regulă” , fix cum trebuie să fie o peșteră, micuță și accesibilă publicului larg, tocmai bună de vizitat într-o drumeție lejeră de luat aer în natură.

Și Cheile Bistriței sunt tocmai potrivite pentru așa ceva, sunt scurte, sub 2 kilometri, cu forestier și apă curgătoare la mijloc, cu pereți verticali, aproximativ paraleli, cum le stă bine unor chei de munte. Distanța cea mai mică între pereți este de 4 kilometri, în zona cea mai îngustă a cheilor.

Nu departe de cheile Bistriței se află și Mănăstirea Arnota.

E o zonă pitorească ce merită vizitată într-o excursie lejeră în natură.

În Vâlcea, parcul natural Buila Vânturarița, munte, pădure, forestier, aer ozonat, aeriseală și niște cruci puse-n drum.

O drumeție e mereu relaxantă.

---

VIZUALIZĂRI: 1805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI