O plimbare în Țara Făgărașului

TIPĂREȘTE

Așa cum am descris în review-ul precedent, în ultima zi înainte să intre Sibiul în carantină am făcut o excursie în Țara Făgărașului. În afară de Cincșor am vizitat și revizitat locuri cum ar fi Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus, Drăguș, Viștea de Sus, orașul Victoria, Ucea de Sus, Arpașul de Sus și Cârțișoara. Am parcurs mai mult drumuri comunale în această zonă, mai mult sau mai puțin bune. Condițiile meteo au fost foarte bune culmile munților Făgăraș observăndu-se foarte clar.

Sâmbăta de Jos

Sîmbăta de Jos este satul aparținând de comuna Voila județul Brașov. Prima dată în documente s-a scris în 1534 despre Zombata (fosta denumire). Satul locuit de români se afla la rangul de târg, iar din 1721 este sediul episcopiei greco-catolice din Ardeal. În 1875 aici la Sâmbăta s-a înființat a patra cea mai mare herghelie de cai din fostul teritoriu al Ungariei. Locuitori în prezent sînt în jur de 450 persoane. Sămbăta este cunoscută turiștilor datorită mănăstirii aflate lângă stațiunea climaterică Sâmbăta de Sus așa cum se numește dar câte ceva mai sînt de văzut în cele două Sâmbete adică de Jos și de Sus.

De văzut în Sâmbăta de Jos

Castelul Brukenthal

Pe drumul de acces în direcția Sâmbăta de Sus castelul se poate observa pe partea dreaptă. Istoria castelului începe pe la mijlocul secolului XVIII atunci cănd baronul Brukenthal a fost atât de înstărit încât a cumpărat tot satul. Era nevoie și de un castel astfel că s-a construit o primă clădire care în secolul XIX a fost modificată în forma pe care o vedem în prezent. Clădirea este imensă cu ziduri groase are o formă simetrică, un etaj (în partea centrală două etaje) Degradarea clădirii a început cu incendiul din 1949 adevărat s-a refăcut acoperișul, s-a revopsit dar strălucirea de odinioară lipsește. Proprietar până în 1990 a fost statul român după care clădirea a stat fără proprietar o vreme. Există niște planuri de restaurare din 2002 pentru a reda viața castelului înființănd Muzeul calului lipițan dar neconcretizat până în prezent.

Personal nu prea am avut curajul să mă apropiu de clădire (și nici nu este voie) cad bucăți la propriu din clădire. Încă un pic și adio castel definitiv...

Herghelia

Anul fondării este 1874, caii erau din rasa lipițan. În perioada primului război mondial caii au fost mutați iar în 1920 statul român a reînființat herghelia.

În prezent herghelia se poate vizita contra costul a 12 lei de luni până duminică între orele 8.30-16.30. Ar mai fi niște tarife de închiriere atelaj/zi 2400 lei (de ex în cadrul unor evenimente, nuntă, etc) sau filmări/foto profi 360 lei. Nu am văzut trecute tarife de echitație sau o simplă plimbare cu trăsura (care bănuiesc că nu va costa 2400 lei) La intrare nu era nimeni, am înconjurat castelul dar fără a mă apropia, am observat hipodromul de mărimea unui teren de fotbal precum și efectivul numeros de cabaline. La intrare regulamentul este sculptat pe lemn

Biserica ortodoxă există din 1805. Se poate accesa de pe același drum care duce spre Sâmbăta de Sus virând la stânga deci partea opusă cu herghelia.

Sâmbăta de Sus

Din punct de vedere administrativ Sâmbăta de Sus nu mai aparține de comuna Voila este o localitate reședință care are în componență Stațiunea Climaterică Sâmbăta de Sus aflată la o distanță de 8 km aproape de poalele munților. Ca și număr de locuitori este aproape de 3 ori mai mare decât Sâmbăta de Jos (1500 locuitori) Prima atestare documentară datează din 1437 sat românesc cu o populație care se ocupa predominant cu agricultura și creșterea animalelor. În prezent să zicem că s-a dezvoltat și turismul având în vedere zona.

De văzut pe acolo

Mânăstirea Brâncoveanu

Dacă nu este timp de altele este obiectivul de văzut neapărat în zonă. Vă asigur că este diferit din toate punctele de vedere iar peisajul din jur vă face să vă întoarceți aici. Am descris mai pe larg vizita acum ceva vreme iar articolul l-am intitulat Pace celor ce vin binecuvântare celor ce pleacă - vezi impresii

Lăcașe de cult în satul Sâmbăta de Sus

Merită o scurtă oprire măcar la bisericile istorice , Adormirea Maicii Domnului construită în 1786 este una din ele. Ctitorul fostul stareț de la mânăstire se numea Visarion. Ultimele renovări ale bisericii au avut loc în anii 1970 pe urmă după 2000.

Biserica Sfântul Teodor de Tiron-Apuseană se află mai la apus mai exact pe partea vestică a satului. Discutăm din nou despre o biserică ortodoxă istorică, construită în anul 1784. Asemenea bisericii Adormirea Maicii Domnului ultimele renovări au avut loc recent în anii 2000. Spre deosebire de Sâmbăta de Jos unde nu am observat nici unul aici se înmulțesc pensiunile, locurile de cazare iar pe drumul spre mânăstirea Sămbăta acestea sînt tot mai dese. Ne așteaptă cuminte și Miruna până ne vine rândul...

Drăguș

Urmând DJ104A și circulând paralel cu munții Făgăraș atât de dragi mie am trecut prin comuna Drăguș. Satele, comunele din această zonă toate se află la o altitudine de aproximativ 500 m deasupra mării urcând oarecum puțin de la Olt până aici. Drăguș există încă din 1527. În afară de apropierea muntelui și posibilitatea activităților desfășurabile care au legătură cu muntele mai avem totuși de vizitat un muzeu etnografic și o altă biserică istorică Adormirea Maicii Domnului din Drăguș destul de înaltă la vremea în care a fost construită. 1894-1896 au fost anii construcției.

Viștea de Sus

Acum îmi aduc aminte de prima vizită aici. Era 2001 august dimineața devreme și mă așteptau mulți km până să pot începe urcușul spre Vârful Viștea Mare iar pe urmă Moldoveanu. Frumoase amintiri. Pentru remember am luat-o cu mașina spre Viștișoara și pe urmă pînă unde se începea urcușul. Bineînțeles că datorită condițiilor meteo puteam vedea pănă sus...

Satul Viștea de Sus există din 1511 în prezent aparține de Viștea de Jos și mai locuiesc vreo 500 persoane. Biserica ortodoxă Buna Vestire a fost construită în 1848. Satul Viștișoara se află la poalele munților se poate accesa pe un drum neasfaltat dinspre Viștea de Sus. Iubitorii de munte pot petrece vacanțe minunate aici, există și ceva locuri de cazare.

Orașul Victoria

Orașul Victoria asociam aproape întotdeauna cu ștrandul din această localitate. Nu m-a atras nimic altceva aici doar ștrandul. Nu îmi dau seama de ce dar poate din cauză că bălăcindu-mă în apa limpede mă uitam direct spre crestele munților. Ultima oară eram cu cortul pe aici cu mulți-mulți ani în urmă. Campingul era amenajat în apropierea piscinei așa că de la cort până la apă nu era distanță practic săream în apă din cort... Dincolo de piscină erau terasele unde localinicii sau turiștii serveau bere și ascultau muzică. Ștrandul există și acum m-am dus până la intrare.

Istoria orașului Victoria este asemănătoare oricărei așezări industriale. Prima dată se construiește o fabrică pe urmă localitatea în jurul ei. Pe vremuri nu exista nimic pe aici doar Ucea de Jos și Ucea de Sus. Pe urmă în perioada anilor 30 niște industriași străini au construit o fabrică. Așezarea făcută în jur se numea Ucea Fabricii. Numele s-a mai schimbat în Ucea Roșie Ucea Colonie iar după 1954 Victoria. Circulând prin oraș se observă arhitectura, cel mai mult predomină clădirile din anii 60,70 construite în stilul comunist de atunci. Cel puțin în centru nu se observă case private poate la periferie. Și totuși acest orășel face parte din istoria noastră nu prea îndepărtată cel puțin pentru mine, eu m-am simțit ca în anii 1960. De văzut/vizitat în afară de arhitectura tipică este locul din centru care se numește La Fântâni , o piață tipică cu casă de cultură și clădiri made anii 50-60 și totuși un loc important de întâlnire a localnicilor. Parcul central al orășelului nu prea mare de altfel se află în spatele casei de cultură. Fiind duminică și perioadă de epidemie am observat puțini localnici pe străzi erau închise și localurile terasele, doar la supermarkeutrile de la periferie am văzut cât de cât animație.

Am văzut și două lăcașe de cult în Victoria prima vizitată Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena cu o existență de 20 de ani aflată în zona centrală aproape de ștrand și un alt parc mai micuț iar a doua am găsit-o lângă Parcul Central și se numește Sfântul Ilie. Înainte de revoluție nu prea au existat lăcașe de cult, acum sînt prea multe.

Ucea de Sus

Nu departe de Victoria spre drumul de Cârțișoara trecem prin Ucea de Sus. Localitatea cu o existență încă din 1509 făcea parte din Regimentul I de graniță la frontiera sudică a Principatului Transilvaniei. Ce poți să vezi aici în afară de peisajul din jur? Doar bisericile din Ucea care se află pe un deal ușor accesibil. Este una mai mare și una mai mică se trece direct prin cimitir. Biserica ortodoxă construită în stil roman cu un turn de 18 metri datează din 1860. Din 1924 turnul clopotniță este dotat și cu un ceas. Lângă biserica mare există și una mai mică greco-catolică, aceasta a fost construită în 1899.

Arpașu de Sus

Localitatea care se află în județul Sibiu există din 1589 dar s-au găsit și urmele unei foste cetăți dacice. În afară de activitățile montane descrise mai sus și vizita unei păstrăvării din zonă care se numește Albota mai poți vizita un vechi lăcaș de cult Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului. Aceasta este chiar veche din anul 1799. Un coleg de la AFA se află în acest moment acolo la Albota. O să așteptăm niște impresii probabil despre cazare dar și despre zonă, până atunci vă las să ghiciți cine este...

Cârțișoara

Cred că toată lumea a auzit de Cârțișoara în principiu cu ocazia vizitei Transfăgărășanului se traversează localitatea. Însă poate puțini cunosc istoria completă a așezării. Despre Cârțișoara localitatea cu o existență din 1322 am scris aici

Aici am încheiat excursia mea de noiembrie după care urma carantina de Sibiu.

Călătorii plăcute și fără covid vă doresc.

---

VIZUALIZĂRI: 5572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI