Scaunul Cincului – biserica fortificată

TIPĂREȘTE

Am scris un articol distinct dedicat bisericii fortificate Cincu în semn de respect pentru istoria sa, dar mai ales respect pentru omul care ghidează turiștii la Cincu și îngrijește biserica. Nu știu dacă ați poposit mai mult de o oră, o oră și ceva la un astfel de obiectiv din Transilvania (pentru a admira bisericile și fortificațiile lor, atât la interior, cât și la exterior). Ei bine, eu am stat la Cincu două ore și jumătate – și acest fapt se datorează domnului Constantin B. Un om de 77 ani, autodidact, bun cunoscător al istoriei locale, sprinten (a mers cu noi în toate ungherele bisericii, în balcoane, în jurul orgii, chiar și în turnul înalt de zeci de metri) – un om care ne-a uimit prin cunoștințele și debitul său vocal. Numărul său de telefon este afișat pe ușa bisericii – sunați și va sosi negreșit.

Acces. Biserica fortificată Cincu este situată în așezarea omonimă, pe drumul județean DJ 105 care se desprinde din E 68 (în localitatea Voila) și merge către Agnita. Din șoseaua europeană până în centrul satului Cincu sunt circa 12 km. Într-o curbă de 90 grade a județeanului observăm indicatorul către biserica fortificată; urmăm indicatorul și parcăm autoturismul lângă Primăria localității, vis-a-vis de un frumos părculeț (unde se află câteva monumente comemorative). Am preferat să parcurg 150 m pe jos pentru a admira frontul de case specifice zonei.

Biserica fortificată Cincu.

Așa cum am scris mai sus ghidul bisericii și deținătorul cheilor poate fi chemat apelând numărul de telefon afișat pe ușă. Tot de pe afiș aflăm și cuantumul taxei de vizitare 5 lei (pentru care am primit bilet). Aveam o mică hârtie cu numărul său de telefon de la ghidul bisericii fortificate din Cincșor astfel că am sunat chiar după ce am parcat autoturismul. Nu a răspuns nimeni – mergând spre biserică am observat un bătrânel cu o motocoasă electrică tăind iarba în fața unei frumoase clădiri (casa parohială). Chiar m-am întrebat dacă nu ar putea fi ghidul nostru – ei bine, ajungând în fața bisericii la ora 15.55 am încercat din nou să sunăm: nici un răspuns. După două minute apare bătrânelul cu un telefon arhaic în mână, cu iarba tăiată lipită de haine și față, dar cu zâmbetul pe buze: „Mă scuzați, tundeam iarba și nu am auzit telefonul. Doriți să vizitați? ”. „Da”, am zis noi. „Mă scuzați încă câteva minute, acum la ora 16.00 trebuie să dau drumul la clopote de câteva ori. Așa e obiceiul la noi înainte de slujba de duminică, de a doua zi”. Și astfel am avut ocazia de a asculta sunetul clopotelor de la Cincu (acum acționate electric) timp de vreo 15 minute, cu două scurte pauze. Domnul Constantin ne mai povestea câte ceva 3-4 minute, intra în biserică și pornea/oprea clopotele, se întorcea și relua povestirea etc. După încheierea acestui „ritual” am pătruns în biserică și a început turul propriu-zis.

Biserica a fost construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea, deși atestarea documentară a așezării datează din secolul al XIV-lea. Așezată pe o colină cu trei laturi abrupte, biserica închinată Fecioarei Maria a dominat localitatea timp de secole. Mărimea construcției o plasează printre cele mai mari bazilici romane ridicate de sașii din Transilvania. Datorită amplasării strategice pe acea colină fortificațiile au fost adaptate apărării punctului cel mai vulnerabil: partea de vest. În epoca noastră au ajuns doar câteva fragmente de zid, de înălțime mică, și un fost bastion. Ghidul ne-a înmânat la intrare „Cronica Cincului” - o foaie A4 tipărită pe ambele fețe cu informații de bază despre localitate și biserică.

În spusele ghidului poveștile locale se împleteau cu faptele istorice, întâmplările deosebite cu elemente din viața de zi cu zi a sașilor, evenimente de importanță locală cu situații la nivel central, legende împletite cu sărbători populare.

Ce am descoperit deosebit în interiorul acestei impunătoare biserici? O clanță de fier din 1812, o intrare într-o rețea de tuneluri secrete care avea ieșiri în casele din împrejurimi, pedealuri ori în cimitir; o fântână în mijlocul lăcașului care putea fi accesată și din podul bisericii printr-o deschizătură, urme ale unei vechi picturi murale, simboluri masonice (compasul, mistria, pelicanul, ochiul piramidal etc.). Mi-a plăcut altarul de la 1521, realizat în stil baroc, care îl reprezintă pe Iisus și pe Toma Necredinciosul; în partea de jos a acestui altar sunt pictați și membrii ai comunității cincane. O ușă laterală are un sistem de închidere ingenios, foarte vechi. La balcon se află orga de început de secol al XIX-lea și lojele breslelor din Cincu, fiecare cu însemnul heraldic propriu. În biserică ar fi trebuit să se afle o colecție de covoare orientale – nu mai sunt aici, se pare că au fost transferate la Brașov. O expoziție improvizată privind obiceiul lolelor se află într-unul din balcoane (amănunte aici: sibiu-turism.ro/Ce-vizita ... lor-Agnita.aspx). Bineînțeles că trecem și printr-o cameră austeră, aflată la baza turnului, așa numita închisoarea matrimonială – utilizată pentru „potolirea” soților ce doreau să se despartă. Urcăm în turnul bisericii, etaj după etaj, admirăm păienjănișul grinzilor ce susțin acoperișul navei centrale, trecem pe lângă mecanisuml ceasului de secol al XIX-lea și pe lângă clopote și admirăm localitatea de la înălțimea de peste 60 m. Ghidul ne arată punctual toate obiectivele importante din localitate – vântul adie răcoros la acea înălțime.

Sunt atât de multe de spus despre istoria Cincului, despre oamenii săi, dezvoltarea și importanța sa meșteșugărească, despre biserica fortificată. Dar vă las pe Dvs. să descoperiți toate aceste informații vizitând alături de ghidul neobosit biserica fortificată din localitate.

---

VIZUALIZĂRI: 3379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI