Omiš - apă dulce, apă sarată... tamarix și piatră

TIPĂREȘTE

Bună, dragilor!

Ia uite că aduce ceva bun și canicula asta: stau cuminte la laptop și încep să scriu... despre vremuri puțin mai răcoroase. După cum vă povesteam aici, în sejurul la Nemira am făcut și o plimbare în Omiš, oraș care mi s-a părut interesant la o privire din microbuz... deci a fost musai să-l văd.

Drept e că la alegerea sejurului m-am documentat și tare de folos mi-au fost informațiile lui fvpmed (vezi impresii), care și după 5 ani sunt destul de actuale (doar prețul pentru intrarea la Mirabella s-a făcut 20kn între timp).

Omiš este un orășel de pe Coasta Dalmată, între Split (aprox. 25 km) și Makarska (40 km). Dubrovnikul este la 225 de km, dar atenție! se trece vama în Bosnia--Hertzegovina, după care se revine în Croația, așa că o astfel de vizită presupune să aveți documentele de identitate la voi.

Străjuit de munți, traversat de râul Cetina, udat de mare, orășelul este o îmbinare între vechi și nou. Mărturie a vremurilor de demult stau Cetățile (Fortărețele) Starigrad și Mirabella.

Fortăreața Starigrad (Fortica = Fortăreața) este din vremea în care Republica venețiană (deținătoarea celei mai puternice flote din zonă) a domnit în Dalmația (cu excepția Dubrovnikului), fiind un scut de apărare în calea năvălirilor otomane (alături de Mirabella). Poziția Omisului este interesantă, neavând ieșirea directă în largul mării, fiind străjuită de insulele Brac (în primul flanc), Hvar (în al doilea) și un set de insule mai mici (în depărtare), așă că ți se pare că ești în pe marginea unui lac.

Dar să revin la fortăreață: m-am tot uitat din apă pe unde ar fi drumul de acces (așa cum suntem obișnuiți noi, turiștii comozi, să mergem cât mai mult cu mașina și dacă trebuie pe jos, trebuie o alee sau pe o cărare destul de accesibilă), am zărit eu ceva cărări spre vârful dealului, dar am zis că nu are cum să fie acela traseul. Ehheei, am aflat că acela era traseul lung, dar comod, cu pante mai line... :D, traseul ce pleacă din spatele stației de pompieri și se îndreaptă spre satul Baucic, unde se poate lăsa mașina. Bineînțeles este și un traseu scurt, abrupt (pentru cei cu experiență cred că e superb), pornind de lângă râu (între tuneluri)...

Fortăreața Mirabella, construită în secolul al XIII-lea este mai accesibilă din oraș, urcare făcându-se pe o străduță, pe lângă Biserica Duhului Sfânt. Se pare că cetatea Mirabella (numită de localnici Peovica), scut în calea turcilor, a fost și ascunzătoare pentru pirații din zonă, spaima Mării Adriatice, care timp de trei sute ani au deținut supremația în zonă, având tratate cu cetățile Dubrovnik, Kotor, chiar și cu statul papal. Au distrus și tâlhărit mănăstirile și bisericile din zonă (sunt dovezi începând cu anul 1145), au atacat transporturile comerciale, ocazional și cele ce se îndreptau spre Țara Sfântă... Pirații erau foarte pricepuți constructori de nave, renumiți pentru săgețile lor = nave care permiteau atacuri rapide și retragerea la fel de rapide pe râul Cetina, după munte, asigurându-le siguranță. Sfârșitul perioadei clanului de pirați a început în 1420, odată cu atacurile succesive ale venețienilor, dar s-a terminat după 24 de ani, atât au reușit pirații din Omis să reziste singuri (alianțele fiind desfăcute).

Deși mai accesibilă decât Starigradul, se spune că prin secolul al XVI-lea a făcut față cu brio unui atac otoman, deoarece cei care au în cetate au pornit strigăte de luptă, iar ecoul foarte puternic i-au ajutat, multiplicând sunetul de câteva ori (datorită masivelor muntoase din jur și a râului Cetina) și făcând imposibilă localizarea sursei sunetului. (sursa: omisinfo.com)

Dacă timpul și vremea îți permit, merită vizitate bisericile din Omis: Biserica Sf. Mihail (combinație a stilurilor gotice, renascentiste și baroc, construită la începutul secolul al XVII lea și continuată în secolul următor prin adăugarea clopotniței), Biserica Sfântului Duh (mică biserica construită în secolul al XVI-lea pe rămășițele vechii biserici gotice, are altarul cu pictura Coborârea Duhului Sfânt, realizată de un venețian), Biserica Sfântul Petru (cea mai veche, construită în secolul al X-lea, se înalță pe malul râului Cetina), biserici ridicate în cinstea Sf. Rok, Sf. Luka, Sf. Marije, Sf. Stjepana și Mănăstirea Franciscană.

Apa dulce... Râul Cetina, ce poate fi admirat venind printre cele două coame muntoase, alimentează cu apă o parte a Croației. Cursul său cunoaște de la coborâri rapide în regiunea muntoasă, la o lentoare ce-l face să semene cu un lac. E superb, ce mai!!! Și e atracția orașului pentru cei ce doresc aventura: de la plimbări liniștite cu pluta sau barca de agrement, la pescuit sau la practicarea de sporturi: rafting, hiking (drumeții ghidate pe trasee bine definite), alpinism pe pereții verticali din apropierea râului, fiecare din cele amintite fiind pentru începători și avansați.

Apa sărată... Când am dat titlul articolului, am omis piatra..., am crezut că mă voi referi doar la orășelul maritim... dar, asta e, am început de sus, de pe munte... așa că am coborât ușor spre plajă. Și Omisul nu duce lipsă de varietate:

- Plaja Velika Plaza (Plaja Mare), situată chiar în centrul orașului Omis, are circa 700 de metri, este acoperită cu nisip și umbrită de tamarix și pini. Soarele o mângâie de dimineață până spre finalul după-amiezei, ascunzându-se apoi după muntele Mosor. Intrarea în mare se face lin, apa fiind mică (sub 1,5m) pe distanță de sute de metri. Odată cu îndepărtarea față de șosea și apropierea de dig, apa este mai rece, vina purtând-o râul Cetina ce se varsă în mare în acea zonă. Eeeiii, nu e vină, râului datorându-i-se și nisipul de pe plajă (se știe că Croația este renumită pentru frumusețea plajelor, dar și pentru incomoditatea lor...)

- Plaja Slavinj, cu pietricele mici, situată la 10 minute de centrul orașului, la câteva zeci de metri de mănăstirea franciscană, chiar lângă drum (se coboară pe cărărui).

- Plaja Brzet, situată chiar lângă Slavinj, dar spre Nemira. Are o lungime de 400 de metri, orientată spre vest, permițând admirarea apusului de soare.

Aceste plaje dispun de dușuri, centre de închiriat șezlonguri și umbrele, restaurante și terase. Golfulețe minunate continuă spre Nemira, oferindu-ți ocazia să admiri biodiversitatea zonei (snorkelling).

Și nu lipsesc pinii și tamarișii (mă întrebam cum îi cheamă, nu am mai văzut astfel de pomi-pomișori) și bineînțeles... greierii... care fac o gălăgie de nedescris (nu știam ce sunt: insecte sau broaște...)... dar e gălăgia pe care o suporți când te uiți la nuanțele pe care ți le oferă apa într-un spectacol de lumini, când te bucuri de umbra pinilor semeți...

Tamarix. V-am spus că m-a preocupat cum se numesc pomii de pe plajă, dar la prima căutare pe net mi-a dat ceva elixir de tamarix, ceva naturist la 20 lei... apoi, o minunăție înflorită, un arbore ornamental... apoi am intrat pe wikipedia și am aflat: erau toate... și naturist și frumușel și ce am văzut eu. Tamarix face parte din familia Tamaricaceae care cuprinde ca. 50–60 de specii (de aia nu mai pricepeam eu treaba...), este folosit ca plantă decorativă sau ca protecție față de vânt, ele fiind plante rezistente la secetă și care pot să trăiască și pe soluri sărate (sărături) sau alcaline. Planta este amintită deja în biblie (Geneza 21:33,1Samuel 22:6)... na, trebuie să citesc...

Gata povestea... acum, că între timp s-a răcorit afară (a fost și furtună și am oprit scrisul, a trebuit să trec și la cratiță... a trecut și o noapte, dar am revenit la scris), parcă m-ar tenta să urc la Starigrad și să fac rafting, bineînțeles la grupa pregătitoare. :p

---

VIZUALIZĂRI: 5002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI