Restaurant-Pizzerie Vinoterra (Osteria)

TIPĂREȘTE

NOTĂ: Azi se împliesc 2 ani de când m-am înscris pe acest sait. Momentul merită, zic eu, sărbătorit.

Nu în ultimul rând, acesta este restaurantul preferat al colegului/prietenului @Alex_Macedo şi i-am promis aici, că am să scriu despre acest local.

Locaţie: Restaurantul este amplasat în cartierul cel mai rău famat al oraşului, Velenţa, dar această împrejurare nu este în măsură să te facă să nu te simţi bine. Clădirea este de fapt la periferia cartierului, lângă Gara Oradea - Est, unde spiritul cartierului nu se simte, iar restaurantul este unul select, iar atmosfera intimă. Cert este că, nu te simţi la periferie.

Adresa exactă: str. Căii Ferate, nr. 9. Coordonatele GPS sunt: N 47.04372 x E 21.96200. Din păcate, adresa web pe care am găsit-o este nefuncţională.

Puţină istorie: Pe vremea lu' nea Nicu, aici funcţiona o braserie, aşa cum exista câte una (măcar), prin fiecare staţie CFR, nefiind orădean, nu am mai multe informaţii.

Imediat după anii 90, localul a fost preluat de nea Imi (Emeric Jenei), care a investit serios în el, l-a făcut un local extrem de cunoscut în oraş (şi azi, sunt convins că, dacă vreţi să ajungeţi acolo cu un taxi, este de ajuns să-i cereţi şoferului să vă ducă la restaurantul lu' nea Imi), cu specific italian, adevărat loc de desfătare a papilelor gustative.

Nu ştiu din ce considerente, după câţiva ani, nea Imi l-a înstrăinat, azi restaurantul fiind în mâinile unui băiat ce s-a descurcat prin Italia, imediat după anii 90 şi s-a întors în ţară cu ceva bani munciţi din greu, pe acele meleaguri.

Compartimentare/decorare:

Imediat lângă parcare suntem întâmpinaţi de o terasă generoasă, cu câteva zeci de locuri la mese, plină de verdeaţă, cu bârne de lemn învechite, pe care se sprijină acoperişul, cărămidă şi dale din piatră pe jos, terasă situată în ambele părţi ale intrării în local. Când AmFostAcolo ultima dată (14.07.2011), dată fiind ora (pe la 12.00), era total goală, însă pe înserat, reprezintă o bună variantă de luat masa.

La interior, restaurantul are 4 saloane. În prima sală, după acces (o fostă terasă, închisă între timp), mobilată minimalist, rustic, cu grinzile la vedere, pictată integral cu motive rurale, sunt câteva piese de mobilier vechi, candelabre asemenea, sunt circa 100 de locuri la mese de 6 persoane.

În sala din stânga, rezervată pentru diverse evenimente (închisă în rest), provenită tot aşa dintr-o terasă închisă, pot lua loc tot aşa circa 100 de persoane. Aci, am participat la mai multe evenimente, conducerea restaurantului fiind receptivă la organizarea unor astfel de zile de naştere, pensionări, etc.

În sala de lângă bar, cea mai mică dintre toate, există câteva mese, de bar, sala fiind destinată în special celor ce vor să stea la un pahar de vorbă, fără să servească masa.

Sala din stânga barului este cea mai faină sală, mai ales pentru servit o cină italiană, având o capacitate de circa 30 locuri, decorată cu o mulţime de tablouri pe pereţi, cu motive rurale (tot soiul de struguri, fructe, etc.). Tot aici, găsim un sortiment extrem de variat de vinuri de colecţie (în fond suntem într-o Vinoterra), amplasate în tot soiul de piese de mobilier antice, ori în câteva nişe săpate în pereţi.

Serviciile: Am remarcat faptul că, ospătarii sunt în număr suficient, de noi 5 s-au ocupat 2 ospătari, sunt extrem de atenţi la nevoile clienţilor (drept îi că, pe unul dintre ei îl cunoşteam de la mine din birou, aşa că...). Am observat că, şi muşterii de la celelalte mese erau bine trataţi, ospătarii mişunând printre mese, atenţi la tot şi la toate.

Bucătăria:

Restaurantul este cunoscut în tot oraşul drept unul cu specific italian, unde poţi savura bucate cu gust adevărat, de la mama lor. În meniu se regăsesc la loc de cinste sunt salatele, pastele, peştele, fructele de mare şi pizza coaptă pe vatră.

Mai puţin cunoscut este însă, faptul că, restaurantul are în meniu şi mâncăruri româneşti, ciorbe şi feluri la grătar, ori la cuptor, pentru toate gusturile.

La ultima mea vizită acolo, am vrut să vedem cum stau cu celebrul Meniu al zilei. La ora la care am ajuns noi, acesta era gata şi, spre deosebire de alte locaţii, aici de fapt există 3 meniuri ale zilei, la acelaşi preţ ( 18 lei RON/meniu ).

Astfel, meniul I era format din - ciorbă Bob Gulyas + Ceafă Ţigănească cu pilaf, meniul II Gnochi Buro e Salvia + Bisteca ai Feri şi cartofi aurii + salată de roşii, iar meniul III - Lasagna + Salată Caprese.

Noi am luat 3 x Meniul I ( băieţii s-au declarat extrem de mulţumiţi, mai ales de Bob Gulyas ) şi 2 x Meniul II. Meniul II a fost ales şi de mine, aşa că pot spune că Gnochi nu au fost ceva fenomenal, noroc cu parmezanul de pe masă, cu care nu m-am zgârcit. În schimb friptura de vită a fost excelentă.

Porţiile au fost suficiente, nimeni nu s-a ridicat de la masă flămând.

A, să nu uit, sunt extrem de flexibili, chiar şi cu meniurile aste, au pus la muşchiul ţigănesc, fără multă ţigăneală, cartofi aurii în loc de pilaf.

Extra, am servit vinul casei ( alb, foarte bun, demisec ) la 5 lei/0,5 l., şpriţ lung de ţară, în cantitate moderată, atât cât să ajute la digestie...

Şi, drept digestiv, fiecare am primit câte un pahărel de Limoncello.

În concluzie, merită acest meniu al zilei, chiar dacă-i cel mai scump din oraş, dar ai 3 variante la alegere, din care oricum găseşti ceva pe placul tău + le poţi combina, după cum am făcut şi noi ( cartofi în loc de pilaf ).

Eu, fiind a N-a oară acolo, am avut prilejul să mănânc diverse feluri şi nu am avut obiecţiuni niciodată.

Nu vreau să uit, să vă asigur că, şi cele mai selecte gusturi ale băutorilor de vinuri, vor fi satisfăcute acolo, colecţia de vinuri fiind una impresionantă.

Plusuri :

- mâncarea foarte bună;

- locurile de parcare mai mult decât suficiente;

- servirea rapidă, ireproşabilă;

- selecţia de vinuri impresionantă.

Minusuri :

- preţurile peste media restaurantelor din oraş şi totuşi undeva la acelaşi nivel cu cele ale restaurantelor italieneşti ;

- locaţia, în cel mai prost famat cartier al oraşului.

Vreau să-mi cer iertare pentru calitatea fotografiilor, dar sunt făcute cu telefonul ( şi când te gândeşti că la cumpărare, am crezut că-mi iau un smartphone :)) ).

AmFostAcolo de mai multe ori, o să mai merg şi vi-l recomand şi vouă.

Fără PMA standard, vă rog.

---

VIZUALIZĂRI: 9047 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI