Taverna Sârbului — cunoaşteţi expresia ˝şi cu brânză şi cu carne˝?

TIPĂREȘTE

Recunosc că după ce ne plimbasem trei ore pe Dunăre la Cazane, ni se făcuse o foame de lup, aşa că la întrebarea ghidului dacă să vedem mai întâi Cetatea Severinului sau să mâncăm, răspunsul a fost unanim ˝la potol˝. Autocarul a oprit la Taverna Sârbului din Drobeta-Turnu Severin într-o parcare imensă sectorizată. Ştiam de la Sinaia unde fusesem de două ori cu soţul la Taverna Sârbului că preţurile sunt mari dar era ultima zi a excursiei în Vestul României şi meritam o mâncare bună.

Am intrat tot grupul în salon pentru că pe terasă la ora prânzului numai erau suficiente locuri şi era foarte cald. Era destul de multă lume în zi de lucru dar era lună de concediu, mulţi turişti vizitaseră Clisura Dunării, alţii se întorceau din străinătate de la muncă (multe maşini din parcare aveau numere străine) sau din excursii.

Încă de cum ne-am dat jos din autocar, nările ne-au fost desmierdate cu aromă de grătar. Da, într-un grătar mare zidit se rotea un ditamai berbecuţ la proţap. În faţa lui se aflau câteva măsuţe rotunde ţărăneşti şi scăunele de lemn cu trei picioruşe numai bune pentru a servi o bucată de friptură la botul calului şi a bea o şliboviţă. Am trecut printr-un spaţiu în care în mai multe vitrine erau expuşi tot felul de peşti aşezaţi frumos, astfel încât în restaurant să intri gata manipulat în privinţa comenzii.

La intrare am fost întâmpinaţi de o chelneriţă foarte tânără şi drăguţă care ne-a întrebat dacă vrem să servim la etaj (corul a spus:nu!) sau la parter? Ne-a condus la câteva mese lungi plus una mică pentru staff (ghidul şi şoferul) şi nici la cinci minute a venit o altă fată cu cartea de meniuri.

De meniu nu mai era nevoie pentru că pe masă erau sub formă de mileuri plastifiate fotografii color cu toate preparatele. Era pusă poza fotografiată din cel mai bun unghi posibil cu un colorit care-ţi excita papilele gustative, alături de denumirea în română, sârbă şi engleză, preţul, gramajul şi un număr. Iţi alegeai ce vrei să mănânci şi puneai deştu pe număr (cum făceua analfabeţii când semnau de luare la cunoştinţă) sau dacă erai ştiutor de carte comunicai prin viu grai.

Împreună cu nepoata mea am dat pe din două o porţie de Gurmanska Pjeslavica adică specialitate gurmandă cu nr. 71 de 300 gr la 43 lei, două Pita ad bundeva adică plăcintă cu dovleac de 180 gr a 17 lei/ buc, o lipie de 180 gr. caldă 5 lei, câte o bere. Ne-a costat inclusiv bacşiş 120 lei, ceeace nu mi s-a părut exagerat pentru două persoane, totul a fost foarte bun şi ne-am săturat, nu puteam mânca mai mult. Cafea n-am mai băut pentru că după ce aveam să vizităm Cetatea Turnu Severin recent refăcută aveam de gând să moţăim 350 km pe E70 până la Bucureşti.

Cât am aşteptat şi am tot aşteptat comanda, mai mult de jumătate de oră, am observat următoarele: mobilierul salonului era rustic cu mese de lemn băiţuit de câte şase persoane şi canapele tot de lemn pe care erau puse nişte perniţe în dreptul locurilor.

În centrul localului lângă stâlpii de susţinere erau măsuţe de câte două locuri. La etaj unde se ajungea urcând o scară amplă era un salon cu ferestre de mansardă. În interior mesele erau rotunde de câte zece persoane şi acoperite cu feţe de masă elegante. Sub scară la parter un cuptor mare de zid cu horn pe care erau aşezate câteva vase de ceramică cred că avea numai rol decorativ.

Era furnicar de ospătari şi ospătăriţe, ele fiind îmbrăcate în costume sârbeşti. Faţă de afluenţa de personal, -tineri şi tinere care mai degrabă flirtau între ei sau vorbeau decât serveau- serviciul a lăsat de dorit. Se vedea că ospătarii fuseseră angajaţi fără şcoală de specialitate, la masa noastră au încurcat o comandă şi la reproşul clientului chelneriţa a răspuns˝Acum ce să fac? S-o mănânc eu? ˝N-a mai fost timp de preluat altă comandă aşa că clientul a mâncat ce i s-a adus. Nu auziseră de dictonul ˝clientul nostru, stăpânul nostru˝. Sunt convinsă că s-ar fi făcut treabă mai bună cu jumătate din personal dar calificat şi profesionist.

Pe AFA s-au scris până acum 11 reviewuri ˝şi cu brânză şi cu carne˝ expresia însemnând în cazul de faţă amestecate. Câteva impresii sunt la superlativ, vreo trei dezastroase dar toate remarcă preţurile mari şi serviciul slăbuţ faţă de numărul de personal angajat.

---

VIZUALIZĂRI: 1896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI