Pestera Ursilor - cea mai bogata pestera turistica din Romania

TIPĂREȘTE

Accesul catre Pestera Ursilor

Daca sunteti pe drumul de la Deva la Oradea – E79 alias DN76 - sau de la Oradea spre Deva, programati o vizita la Pestera Ursilor si nu veti regreta. Am sa descriu drumul de acces pornind din Oradea catre Deva. Trecem de Baile Felix si la 65 km de la pornire, strabatem orasul Beius. Continuam pe drumul national si european in acelasi timp si dupa alti 9 km suntem in Sudrigiu, unde un indicator mare si vizibil ne invita sa ne abatem din soseaua principala 15 km catre stanga, spre Chiscau si Pestera Ursilor pe DJ763 pentru 7 km si apoi pe DC252 inca 8 km. Imediat dupa parasirea drumului national DN76 suntem informati de un panou ca intram in Parcul Natural Apuseni. Vom strabate localitatile Sudrigiu, Stancesti, Bradet si Chiscau. Drumul asfaltat si insotit de indicatoare rutiere la orice intersectie ne conduce pana in buza pesterii. Pe ultima portiune este un drum in panta pronuntata si in curba, aviz conducatorilor auto in conditii de iarna. De fapt nu este nevoie sa urcati aceasta panta intriucat parcare auto este jos la baza acesteia, iar vara pe portiunea de la parcare pana la pestera sunt deschise tarabe cu produse traditionale si suveniruri, asa ca foarte probabil este vanzoleala.

Daca veniti dinspre Deva, dupa 118 km de drum foarte prost, desi national si european, acelasi DN76 / E79, traversati sau ocoliti pe centura orasele Brad (aici merita sa vizitati Muzeul Aurului) si Stei si dupa alti 10 km sunteti la Sudrigiu, de unde indicatorul va poarta la dreapta spre Chiscau si Pestera Ursilor 15 km.

Am ajuns astfel cum v-am spus la buza Pesterii Ursilor. Este buza, nu gura, pentru ca aceasta din urma este putintel mai sus. De fapt la capatul caii de acces descrise ajungem la o cladire mare construita din piatra de rau pe frontonul careia scrie ca suntem la Pestera Ursilor, desi asa la prima vedere nu pare.

Bilete

Intru in cladire si aici intr-un hol generos se gaseste casa de bilete care pe langa bilete de intrare mai vinde si bauturi racoritoare sau alcoolice. Am intrebat de un pliant, un flyer cu informatii despre pestera si in cele din urma ma felicit pentru ghidul cumparat, chiar daca era unul mai mare decat mi-am dorit eu initial De altfel aceasta sursa de informare m-a ajutat in redactarea multor detalii “”stiintifice”” din acest articol, informatii care pe mine m-au captivat ca un episode de Teeleenciclopedia, de aceea imi permit sa vi le redau si Dumneavoastra. Acei cititori care doresc mai putina informatie sunt rugati sa sara paragrafele cu pricina, iar cei ce vor mai multa va asigura ca la fata locului veti gasi cata informative doriti pentru ca in primul rand vizitarea Pesterii Ursilor se face numai in grup organizat si insotit de ghid.

Tarifele practicate 15 lei adultii, 10 lei copiii, 15 lei taxa foto si 25 lei taxa filmare. Se emite bon fiscal. Poftiti la bilete!

Orarul de vizitare este de marti pana duminica intre orele 10 si 17, luni inchis.

Nu se fac vizite individuale, de regula se asteapta formarea de grupuri de pana la 20 persoane, pe care le preia un ghid profesionist la interval de circa 20 minute.

Dupa achizitionarea biletelor si cartulicii despre Pestera Ursilor am fost invitat sa urc la etajul 1 sa il astept pe ghid. Atentie! Daca vreti sa cumparati ceva material informativ trebuie sa o faceti la intrare, iesirea este pe alta parte. La etajul 1 este un bar cu mese si scaune si cu iesire pe o terasa imensa descoperita, unde in zilele calduroase este o placere sa astepti ghidul pesterii admirand peisajul.

Intrucat in extrasezon, cand am fost eu in vizita, sansa sa se stranga un grup mai numeros era redusa, spre zero chiar, dupa vreo 10 minute de asteptare, dar e drept si la rugamintea mea, ghidul, un tip la vreo 35 putin plictisit sa spunem de lipsa de turisti, s-a indurat sa incepem vizita subterana.

Pentru aceasta am urcat la etajul al doilea al cladirii, am trecut cu bonul fiscal printr-un sistem cu turchineti, ca la metrou, si am traversat repejor sala de aici. Eu as fi vrut sa o luam mai pe indelete pentru ca aici se gaseau cateva panouri informative bilingve foarte interesante despre animalele ce au populat Pestera Ursilor si primul impact vizual cu imaginile de pe panou mi-a starnit curiozitatea intrucat am regasit cateva specii de animale care nu ma asteptam sa fi cochetat cu viata in pestera, dar voi detalia subiectul mai tarziu.

Cea mai bogata pestera turistica din Romania

“Rapit, infricosat, ramai ceasuri intregi cautand in extaz la spectacolul grandios ce te retine impietrit in sentimentul profund”, ne spune un citat al lui Jean Bart postat intr-una din documentatiile ilustrate ce pot fi cumparate la intrarea in pestera. Realitatea sau capodopera construita strop cu strop in milioane de ani de natura, te lasa insa mut. Pestera Ursilor de la Chiscau de la poalele Muntilor Apuseni este cea mai bogata si frumoasa si spectaculoasa pestera din Romania care poate fi vizitata de publicul larg. In Pestera Ursilor se poate preda cea mai interesanta lectie subterana de stiintele naturii pentru copii si adulti. Intre nenumaratele stalactite, stalagmite si zecile de coloane, intre mici bazine de apa de clestar, draperii, baldachine, degete de calcit, cuiburi de perle, pasind prin locurile unde au pasit ursii de pestera candva demult, sub milioanele de broboane de apa cu calcar ce stau sa picure esti fascinat de atata concentrare de forme specifice pesterilor, puse in evidenta de amenajarile din pestera. Pestera poate fi strabatuta numai pe pasarelele si podetele si scarile metalice amenajate, iar salile vizitabile ale pesterii sunt iluminate. Desi formele formatiunilor calcaroase din pestera te duc cu gandul la asocierea cu obiecte, personaje, fiinte cunoscute, acestea nu poarta denumiri si nu sunt insotite de placute cu nume, lasand asemuirea formelor intalnite cu alte elemente comparative la latitudinea fiecarei perechi de ochi care viziteaza pestera.

Toate acestea exista concentrate in aceasta pestera deosebit de bogata. Veti spune ca in alte pesteri acestea formatiuni sunt rare, putine sau chiar inexistente, si cum aici avem de de toate din belsug? Da, intocmai! Aici in sud-estul Depresiunii Beiusului, la extremitatea Muntilor Apuseni, la 475 metri altitudine, intr-un loc amenajat, usor accesibil cu mijloace auto, vizitabil tot anul cu ghid dupa un program de functionare, da, aici sunt toatea acestea, aici, la Pestera Ursilor! Aici in lumea apelor subterane se spune ca s-a nascut Izvorul Minunilor in urma iubirii dintre Feciorul Soarelui si Printesa Gheturilor, aici dainuie miracolul tineretii fara batranete.

Descoperirea pesterii

In secolul al XIX-lea geograful austriac Schmidl descria peisajul din zona Chiscaului facand pomenire de existenta unui gol subteran, despre care aflase de la un localnic, cunoscut drept Huda de la Chiscau. Huda a fost explorata in anul 1929, este o pestera mai mica cu o lungime de 150 metri si este in fapt un etaj inferior al Pesterii Ursilor descoperita mai tarziu. Exploratorii Jeannel si Emil Racovita exploreaza si ei in mai multe randuri Huda si recolteaza mostre de fauna subterana.

Pestera Ursilor de la Chiscau este situata la marginea comunei Pietroasa, satul Chiscau, judetul Bihor. Lucrarile dintr-o cariera de marmura, ale carei urme se mai vad si astazi in versantul in care se deschide pestera, au dus la descoperirea intamplatoare, in anul 1975, a unui gol subpamantean. Primul om care a intrat in pestera a fost artificierul minier, localnicul Traian Curta, al carui nume este inscris pe o piatra omagiala la intrarea in pestera si care a ramas de atunci fidel pesterii. Descoperirea a fost anuntata Clubului Speologic “Speodava”din Stei (ex- Dr. Petru Groza), iar Doru Sisina a fost primul explorator al pesterii. Printr-un concurs de imprejurari, la recomandarea Institului de Speologie din Cluj_Napoca si datorita implicarii autoritatilor s-a reusit inchiderea golului deschis artificial si instituirea pazei obiectivului.

Cum spuneam, Pestera Ursilor a fost descoperita intamplator de artificierul minier Traian Curta, in anul 1975. Ce emotie a trait acest om cu dinamita, in fata caruia s-a descoperit si s-a deschis in neasemuita ei splendoare Pestera Ursilor! Si cum o asemenea provocare feminina nu putea fi refuzata, Traian Curta este si primul om care a vizitat pestera. Ce surpriza placuta sa descoperi o minunatie a naturii, dar ce traire unica sa vezi ce bogatie ai descoperit si ai explorat in premiera in cotloanele ei umede si intunecoase pe atunci, dar care se cereau a fi vizitate.

Pestera are un etaj superior vizitabil pentru turisti din anul 1980, in lungmine de 847 metri si inca unul inferior deschis numai speologilor, lung de 700 metri - sector declarat rezervatie stiintifica. Pestera a fost explorata si pusa in valoare cu ajutorul muncii Institului de Speologie ”Emil Racovita” din Cluj-Napoca. Cei care au trudit la aceasta munca atat de speciala se numesc: Rusu Teodor, Serban Mihai, Racovita Gheorghe, Viehmann Iosif, Plesa Corneliu, Cocean Pompei si Craciun Valentin – informatiile din acest articol li se datoreaza dumnealor, motiv pentru care i-am amintit si le mutumesc in numele tuturor care vor vizita sau au vizitat aceste minunatii, aceasta creatura divina, Pestera Ursilor.

Pestera Ursilor este speciala in peisajul pesterilor de pe teritoriul Romaniei si prin faptul ca aici se gaseste scheletul unei ursoaice de pestera in conexiune anatomica, adica in forma lui intreaga. Fosile de urs de pestera se gasesc desigur in multe alte pesteri, dar cantitatea de fosile de acest gen descoperita in Pestera Ursilor le intrece. Oasele de urs de pestera descoperite aici sunt foarte bine conservate, s-au gasit aici urme, amprente si gropi de gestatie, care dau specialistilor informatii foarte pretioase privind ecologia si comportamentul inca nedescifrat al acestor animale disparute, care populau cu mii de ani in urma Pamantul si foloseau pesterile drept adapost, casa… maternitate.

Amenajarea Pesterii Ursilor este remarcabila. Eu am vizitat prima data acest loc prin anii 80 si diferentele realizate prin amenajare sunt vizibile si de apreciat.

Descrierea Pesterii Ursilor

Pestera este aproape orizontala, cu exceptia pasajului dintre cele doua etaje, o verticala de 15 metri. Etajul superior este fosil, deschis pentru turism iar celalalt este strabatut de un curs firav de apa. Orientarea pesterii este nord-sud iar intrarea in subteran se face astazi prin doua tuneluri sapate artificial. Tunelul de la “Intrare” are o lungime de 165 metri, in timp ce ”iesirea” este un tunel mult mai scurt, reprezentand una dintre deschiderile naturale ale pesterii, obturata prin prabusirea unor blocuri de calcar.

Pe alocuri pe pereti apare o culoare verde. Aceasta este data de flora de lampa (microflora care se dezvolta in lumina artificiala).

Vizitabile sunt trei galerii imense ca deschidere: Galeria Oaselor, Galeria Emil Racovita si Galeria Lumanarilor, care se intalnesc intr-un punct comun, numit cum altfel: Intersectia.

O coloana de piatra strajuieste intrarea pe taramul comorilor subpamantene.

Etajul superior este aclcatuit din Galeria Oaselor de 140 metri lungime, o latime de 2,5 metri si o inaltime de 5 metri, in care se ajunge prin tunelul artificial. Galeria Oaselor, putin concretionata, contine comori paleontologice nepretuite. Aceasta galerie, in care s-au format bazine cu apa si in care exista numeroase resturi fosile de Ursus spelaeus (urs de pestera), se deschide la capatul terminal intr-o sala denumita Intersectia, cu numeroase si variate speleoteme. Intalnim tot mai multe formatiuni stalagmitice.

De aici pornesc doua galerii: pe axul principal al pesterii Galeria Emil Racovita. care are 230 metri lungime, 15-20 metri latime si aproximativ 10 metri inaltime. Este foarte spectaculoasa prin bogatia si diversitatea formatiunilor calcitice, puse frumos in evidenta de amenajarea turistica. Minunatiile din Galeria Racovita se dezvaluie la fiecare pas. La capatul Galeriei Emil Racovita se gaseste scheletul in conexiune anatomica al unui urs de pestera, copie fidela a scheletului gasit in Rezervatia Stiintifica.

Galeria Lumanarilor datoreaza numele sutelor de stalagmite inalte si zvelte, de culoare alba, un alb superb, care se oglindesc in bazine cu apa de clestar. Suntem in palatul de clestar. In acest sector al pesterii exista cea mai mare densitate de stalagmite pe metru patrat intalnita in pesterile Romaniei. Galeria Lumanarilor se deschide la un nivel putin inaltat fata de celelalte. Campuri de stalagmite albe impodobesc galeria. Chiar si micile gururi de apa cristalina sunt impodobite. Podeaua, peretii si tavanul sunt ornate cu diferite alcatuiri de piatra.

Rezervatia Stiintifica. Etajul inferior este strabatut de un mic curs de apa care dispare aval printr-un sifon impenetrabil si apare la exterior sub forma unui izvor carstic, sub nivelul pesterii. Galeriile din acest sector sunt mult mai inalte decat cele ale etajului superior si contin depozite masive de nisipuri argiloase dispuse pe terase de 2-4 metri inaltime. Si aici apar numeroase resturi fosile, in special de urs de pestera, inglobate in nisip si argila sau amprente ale acestui animal pe peretii argilosi. La capatul amonte al paraului subteran apare o succesiune de cinci sifoane greu accesibile omului, dupa care galeria se ingusteaza foarte mult si devine impenetrabila. Lipsita de formatiuni delicate Rezervatia Stiintifica ascunde, insa, numeroase informatii in depozitele imense de sediment.

Geneza pesterii

Pestera Úrsilor este situata in sud-estul Depresiunii Beiusului, la limita de la care incep culmile masivului central al Muntilor Bihor, in capatul din amonte al satului Chiscau. Gospodariile acestuia sunt aliniate de-a lungul Vaii Craiasa, afluent de dreapta al Crisului Negru. Golul subteran se dezvolta intr-un masiv de calcar marmorean, la 475 metri altitudine absoluta. Fata de albia Vaii Craiasa pestera este suspendata la circa 40 metri.

Dezvoltata in axul longitiudinal al Culmii Magurii (741 m), situata intre Valea Brusturi la est si Valea Pesterii la vest, galeria subetrana superioara reprezinta traseul apelor, care se drenau prin aceasta pestera. Un proces ulterior de captare subterana a determinat coborirea cursului de apa la un nivel inferior si iesirea la suprafata prin Huda de la Chiscau.

Cursul de apa are originea, probabil, in cele doua bazine hidrografice pomenite mai sus, Brusturi si Pestera, dar si din aportul precipitatiilor, care se infiltreaza prin fisuri in subteran.

Pestera este un sistem care s-a dezvoltat pe mai multe etaje, din care se mai pastreaza cateva sectoare.

Pestera Ursilor capata configuratia actuala in Holocen, in ultimii 10.000 de ani, cand se produce si captarea apei subterane in Huda de la Chiscau. Cele mai batrane stalagmite – lumanare au inceput sa se formeze inca de acum 20.000 de ani. Acestea sunt tinere comparativ cu unele cruste stalagmitice a caror varsta depaseste 350.000 de ani. In pestera, sunt mai multe locuri, unde peste mii de ani se vor forma alte coloane.

Apa a fost principalul modelator al galeriilor si al formatiunilor, care incanta prin culoare, forma si stralucire. Cursul de apa din galeria inferioara a contribuit odata si la formarea Galeriei Emil Racovoita, pe care o putem admira astazi in toata splendoarea ei. Dupa formare, apele si-au gasit cale la un nivel inferior, inca in continua dezvoltare. Dupa ultima glaciatiune, prin topirea zapezii si ghetii de la suprafata, apa s-a prelins prin fisurile mari sau mici ale masivului, dizolvand calcarul si depunand pic cu pic si strat dupa strat formatiunile de calcit de pe podeaua si tavanul pesterii. Stalactite, stalagmite, draperii coloane stalagmitice, bazine, baldachine s-au format in mii si zeci de mii de ani in conditii de izolare fata de exterior, intr-o geoda carstica. Numarul, frumusetea si diversitatea acestora sunt deosebit de rare pentru o pestera si unice pentru Romania.

Datorita calcarului marmorean in care este dezvoltata pestera, multe formatiuni sunt constituite din calcit pur si au culoare alba. Altele, cu diverse nunate de la bej sau ocru pana la culori mai inchise, sunt bogate in impuritati, de pilda argila, oxizi de fier si mangan, inglobate in momentul formarii lor. Nuante de alb si maron dau eleganta si diversitate speleotemelor din pestera. Brazdati de picaturile de apa si muiati pe alocuri cu argila rosiatica peretii galeriilor apar ca o imensa pictura murala degradata de vreme.

Clima pesterii

Pesterile au o temperatura relativ constanta pe tot parcursul anului, daca sunt suficient de dezvoltate ca sa nu permita influente externe directe. Se stie ca temperatura unei pesteri este egala cu media anuala a temperaturii regiunii in care se gaseste.

Inainte de deschiderea artificiala a celor doua intrari actuale, Pestera Ursilor se caracteriza prin uniformitatea si constanta factorilor climatici. Singura comunicare cu exteriorul se realiza prin fisuri, dintre care unele sunt acum colmatate, iar prin cele fine schimburile intre exterior si interior sunt reduse. Daca in anii 1976 – 1977, perioada in care Gheorghe Racovita a efectuat primele masuratori se inregistra o temperatura de 9,6 grade Celsius si o umiditate de 98%, aceste valori s-au modificat dupa inceperea exploatarii turistice. Dupa 20 de ani de la deschiderea pesterii au fost reluate aceste studii, de catre Oana Teodora Moldovan, Gheorghe Racovita si Geza Rajka. Rezultatele au fost partial previzibile, pentru ca in orice pestera turistica apare impact antropic, adica prezenta vizitatorilor se reflecta in modificari ale factorilor climatici: umiditatea relativa a aerului a crescut, de asemenea si condensarea, in timp ce evaporare nu s-a inregistrat deloc pe tot parcursul unui an de studiu. Este greu de apreciat care va fi efectul pe termen lung al acestor modificari, dar masurile care se pot lua sunt legate numai de stabilirea unui anumit numar de vizitatori pe zi sau pe tura de vizitare, astfel incat efectele “negative” acumulate in timpul unei zile sa poata fi annihilate de atmosfera subterana pe durata noptii.

Incepand cu anul 2002, au fost instalate mai multe data-loggere, aparate cu inregistrare continua, pentru temperatura, dioxid de carbon si umiditate in diferite puncte din pestera.

Astfel, acesti factori climatici sunt monitorizati in permanenta si coroborati cu numarul zilnic de vizitatori, fiind un instrument deosebit de util pentru cuantificarea impactului pe care il au turistii asupra atmosferei subterane.

Speleotemele

Succesul Pesterii Ursilor, ca obiectiv turistic, este dat de frumusetea si diversitatea speleotemelor, reprezentate de toate tipurile de formatiuni stalagmitice si cristalizari care se pot forma in subteran.

Un mare numar de stalagmite, stalactite si coloane stalagmitice pot fi admirate la etajul superior. Au culoare alba, laptoasa, cum nu se prea vad in alte pesteri si au fost inventariate si descrise de Iosif Viehmann, iar pestera catalogata apoi ca foarte bogat concretionata.

Baldachine, excentrite, plansee stalagmitice, cuiburi cu perle de caverna, bazine cu apa limpede, incanta, de asemenea, ochiul speologilor si turistilor deopotriva, toate fiind puse in valoare printr-o amenajare si iluminare special gandite.

Viata din pestera

Ca in mai toate pesterile din climatul temperat si in Pestera Ursilor de la Chiscau fauna cavernicola este predominant alcatuita din coleoptere (gandacei) troglobionte. Au fost identificate coleoptere din genurile cu reprezentanti in multe pesteri din Muntii Apuseni, endemice pentru acestia, Drimeotus si Pholeunon. Au fost mentionate si in “”Enumeration des grottes visitees””, in urma explorarilor lui Rene Jeannel si Emil Racovita in Huda de la Chiscau. Primul stadiu de ecologie asupra populatiilor acestor doua specii a fost realizat de Gheorghe Racovita, in anii 1976 – 1977, urmarind evolutia lunara a efectivului populatiilor de coleoptere in galeriile devenite azi turistice. Dupa 20 de ani, cercetarile au fost reluate de Oana Teodora Moldovan, in ambele sectoare, turistic si neturistic, aratand reducerea populatiilor de coleoptere subterane in zona vizitata si modificarea evolutiei sezoniere in zonele invecinate, prin cresterea numarului de indivizi in lunile de iarna – primavera, cand numarul de vizitatori este foare redus.

Desi apropiata de Valea Sighistelului si de Varful Tataroaia, unde au fost studiate si identificate specii de Drimeotus si Pholeuon, in aceasta pestera exista o specie aparte de Drimeotus, noua pentru stiinta, dovada faptului ca sistemul Pesterii Ursilor este izolat din punct de vedere hidrologic.

Exista numeroase pesteri in Muntii Apuseni in care coexista reprezentanti ai celor doua genuri, dar aceasta este singura in care Drimeotus are populatii superioare ca numar si raspandire in pestera comparativ cu Pholeuon.

Printre speciile subterane terestre mai trebuie amintit paianjenul nesticus plesai, specie noua pentru stiinta, descrisa de Margareta Dumitrescu, mai intai din Huda de la Chiscau si izopodul mesoniscus graniger. Prima este o specie troglobionta, adaptata conditiilor de viata din domeniul subteran, cea de a doua este prezenta in pesterile din Muntii Apuseni; desi albicioasa poate fi insa intalnita si la exterior, sub muschi sau pietre, intrand in categoria troglofilelor, adica “iubitoare” de pesteri, care nu petrec toata viata sub pamant.

Surprinzatoare este saracia in specii acvatice, desi pestera are numeroase gururi si bazine. S-au gasit reprezentanti dintr-un singur grup sistematic, prin investigatiile realizate de Cornel Plesa; trei specii de crustacee, endemice pentru Romania, care apartin copepodelor cicopide, copepodelor harpacticoide si batinelaceelor. Sunt stigobionte, adica traiesc numai in apele subterane, prezentand adaptari specifice acestui mediu de viata, cum sunt culoarea alba, absenta ochilor, alungirea apendicelor etc. Speciile acvatice au fost recoltate din gururile calcitice dar si in ochiurile de apa aparute in gropile de gestatie sau baltile temporare aparute pe podeaua pesterii in perioadele cu precipitatii abundente la exterior.

Fauna fosila

Una dintre bogatiile acestei pesteri sunt impresionantele depozite de oase fosile, gasite la nivelul ambelor etaje.

Cercetari paleontologice au fost realizate inca de la descoperire de catre Elena Terzea de la Institutul de Speologie Bucuresti in colaborare cu regretatul Tiberiu Jurcsak de la Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea. Majoritatea reprezentantilor faunei fosile din aceasta pestera sunt ursi de caverna (Ursus Spelaeus), mamiferul tipic pentru ultima glaciatiune din Europa. Exista numeroase pesteri in tara noastra cu oase de urs, dar unicitatea acesteia este data de starea lor buna de conservare, datorita starii ei naturala de geoda, protejandu-se singura de variatiile climei de la exterior, dar si de agresiunea umana. S-au pastrat nu numai oasele in pozitia initiala, dar si faciesul original de habitate, cu urme si amprente. Cele mai frecvente sunt vetrele circulare, asa-numitele culcusuri ale ursului de pestera, sau gropi de gestatie. Dintr-un total de 73 gropi inventariate, 59 sunt situate la etajul superior, fosil. Acestea au servit perioadelor de gestatie pentru ursoaice, inainte si dupa nasterea puilor. Pe marginea unora se mai pastreaza urme de scormonire. Alte urme sunt amprentele ghearelor in argila sau urme de frecare ale corpului imblanit de roca, asa numitele “”Baerenschliff””. Exista foarte putine urme ale labelor anterioare sau posterioare imprimate in substrat, dar terasele cursului de apa inferior sunt batatorite pe multe portiuni, dovada existentei unor cai de circulatie din pestera. Urme ale ghearelor de urs sunt vizibile pe suprafata depozitelor argiloase.

Multitudinea de urme, cum nu pot fi gasite in alte pesteri ramase neprotejate dupa descoperire, dau informatii extraordinare privind ecologia si comportamentul inca nedescifrat al acestor animale. De pilda, au fost gasite unele cu grave deformatii patologice.

Numeroasele oase pe care le putem vedea, in special in prima galerie vizitata, s-au acumulat intr-o perioada mare de timp si nu sunt rezultatul obturarii catastrofice si instantanee a intrarii naturale a pesterii, iar pozitia haotica a oaselor pe planseul galeriei se datoreaza actiunii apei care a curs odata prin galerii.

Cea mai senzationala descoperire din pestera este scheletul unei ursoaice in conexiune anatomica, de care am mai amintit. Sunt extrem de putine cazuri in lume in care s-au gasit astfel de schelete. Probabil ca acesta s-a pastrat deoarece precede cu putin momentul obstructionarii naturale a intrarii in pestera. Oasele nu sunt in stare buna de conservare, dar se poate vedea perfect pozitia naturala a fiecarui os al unui animal, care a murit culcat pe partea dreapta. O copie fidela a acestui schelet a fost realizata in sectorul turistic.

Ursul de pestera a disparut de pe Terra din cauza modificarilor climatice in perioada post-glaciara. Desi el reprezinta circa 90 – 95 % din totalul faunei de pestera, au mai fost gasite si alte mamifere mari dintr-o perioada contemporana sau ulterioara cu aceasta specie: lupul fosil, leul de pestera, capra neagra, capra ibex, capriorul, vulpea. Pe planseul stalagmitic au fost interceptate resturile osoase ale unor animale mai mici, dar importante in definirea paleoclimatului, deoarece prezenta lor depinde de conditiile de clima si vegetatie: lilieci, cartita, parsul, soareci, bursucul, dihorul. In afara resturilor de pars, care pot fi de data recenta, celelalte sunt vechi.

Comunitatile fosile au fost descoperite in doua casete paleontologice, in galeriile superioare si pot fi vazute chiar langa poteca turistica. Acestea ofera informatii deosebit de utile legate de clima rece, corespunzatoare ultimei glaciatiuni Wurmiene. Prezenta soarecelui roscat este dovada ca racirea nu a fost excesiva in aceasta zona si a permis persistenta padurilor in toate perioadele glaciare. Elementele alpine, printre care soarecele de zapada, capra neagra si capra ibex, traiau intr-un climat mai aspru si umed, sau chiar pe terenuri mlastinoase.

Om fosil?

La Pestera Ursilor au fost descoperite, se pare, si cateva indicii, urme ale prezeneti omului preistoric pe aceste meleaguri. Subiectul acesta sta insa sub semnul intrebarii. Iata insa dovezile pro aduse de oamenii de stiinta: un racloar de silex, corespunzator ultimei perioade a musterianului din paleoliticul mediu, dar si un canin de urs de pestera, care pare sa fi fost prelucrat, precum si resturi de lemn ars si carbune intr-unul din sondajele realizate in Galeria Oaselor.

Pestera cea mai cea din Romania

Aducand si aceasta ultima curiozitate in tabloul amplu de prezentare al Pesterii Ursilor din acest articol, va recomand sincer sa vizitati aceasta minunatie a naturii, aflata in Romania.

Pestera Ursilor este pestera cea mai spectaculoasa din Romania, din randul celor vizitabile de catre turisti, este amenajata, beneficiaza de vizita ghidata, si de cea mai bogata diversitate de formatiuni specifice. Va invit sa vizionati fotografiile atasate si sa asemanati diferitele cadre surprinse in pestera cu ce doriti Dumneavoastra, daca nu sunteti de acord cu cele imaginate de mine.

Imi doresc din tot sufletul sa pot vizita inca o data Pestera Ursilor, chiar daca este situata la mai mult de 500 km distanta de Bucuresti.

Calatorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 7706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI