Palatul de clestar

TIPĂREȘTE

Pestera Ursilor am vizitat-o prima data acum vreo 10 ani, alaturi de cativa profesori si colegi de generala din acea vreme. Eram mica, aveam 14 ani si mi se infatisa aceasta pestera in toata splendoarea ei. Nu mai vizitasem nici o alta pestera, asa ca entuziasmul era la maxim.

Anul trecut, am vrut sa ii fac o surpriza placuta iubitului meu, si profitand de faptul ca am niste rude de care imi era tare dor in jud Bihor, Tinca am zis ca e locul perfect in care ne vom putea relaxa cateva zile.

Un telefon a fost de ajuns si impreuna cu verisorii mei am organizat si o excursie de o zi la celebra pestera, care vroiam sa o vada neaparat si iubitul meu.

Am ajuns in statiunea de langa pestera si am fost impresionati de blandetea de pe chipurile batranelelor care, cu cateva placinte cu cartofi si branza in fata, isi asteptau cuminti potentialii clienti. Nu ne-am putut abtine si am cumparat o placinta traditionala a bihorenilor, oameni pe care eu ii apreciez mult. Nu ai cum sa nu-i placi :)

Erau multi oameni in statiune, era multa veselie, aer curat de munte si verdeata. Sunt si cateva pensiuni unde va puteti caza, atat in satul Chiscau cat si in statiune, restaurante si bineinteles lucruri care sa va aminteasca ca ati fost acolo (statuete, figurine, gablonturi, toate cu ursi si cu inscriptia''pestera ursilor''). Pana sa intram in pestera trebuia sa asteptam la o terasa, sus, pentru a ne aduna un nr suficient de turisti, altfel ghidul nu se deranja. Si nu e un repros. Asteptarea de vreo 15 min a fost una placuta, de pe terasa aveai impresia ca poti atinge muntele impadurit din fata, atat de maiestuos sta acolo. Se puteau comanda bauturi la terasa. Dar toata lumea era ocupata facand fotografii.

La un moment dat au venit multi copii, o clasa intreaga, deci turul putea incepe. Intrarea e de 15 lei pt adulti si 10 lei pt copii. La terasa despre care tocmai am vorbit se achita acest pret in schimbul caruia se primeste un bilet de intrare.

Pe toata lungimea pesterii exista un pod, daca il pot numi asa, in unele portiuni e miscator si fiecare pas pe care il faci e in spatele ghidului care iti spune lucruri interesante despre aceasta pestera. Am facut si fotografii pentru ca ghidul a fost binevoitor, fara sa platim taxa. E racoare si umezeala in pestera, de aceea e necesara si o bluza sau jacheta cu maneca lunga. La sfarsitul turului se poate cumpara si un cd cu un filmulet si poze, dar daca le iei de la ghid platesti un pret mai mic, deci deja se facuse coada.

Pestera e alcatuita din mai multe sali (galeria ursilor, galeria Emil Racovita si galeria lumanarilor), una mai spectaculoasa ca alta. Forme bizare, draperii si dantelarii - asa numitele baldachine, care sunt foarte rare, minunatele formatiuni de tip "lumânare" sau "spaghetti" se pot observa pe toata lungimea pesterii. Sunt multe ramasite, multe oase ale ursilor de caverna care au fost prezenti in pestera. Parca se dadusera acolo adevarate batalii, cel putin eu asa mi-am imaginat cand am vazut oasele respective. O atractie in pestera e cu siguranta ursul prins in tavan, i se vede doar jumatatea inferioara a corpului. Se spune ca a incercat sa scape dar a ramas prins acolo, impietrit. La un moment dat ni s-a invit in fata o adevarata minune. Undeva sus, sub o lumina slaba am reusit sa vad ceva la care am ramas fara cuvinte. Am avut impresia ca vad o formatiune care semana izbitor cu Fecioara Maria cu Pruncul in brate. Am facut poza, am dat zoom... si asa a fost. O sa atasez o poza. Incredibil.

O lumina galbena, calda, modul in care s-au unit de-alungul timpul stalactitele cu stalagmitele, formand inalte coloane, picaturile de sus din tavan, care din cand in cand ne trezeau din visare, toate aceste imagini si stari, merita. Merita sa le vezi, sa le incerci. Pentru ca in zadar ma straduiesc sa gasesc cuvinte care pot descrie acea stare care m-a cuprins inca de cand am intrat.

Recunosc ca desi o vedeam pentru a doua oara, era diferita. Probabil atunci o vazusem cu alti ochi, acum am putut sa fiu mai atenta la detalii si nu doar sa exprim la fiecare pas''wow''. Un singur lucru a ramas la fel la revederea dupa 10 ani, aceea ca ma aflam intr-un palat de clestar. Totul straluceste. Turul dureaza aprox 40 min, deajuns sa poti observa si admira superba locatie.

Aceasta pestera e a noastra, a romanilor, nu ne-o poate lua nimeni. E o bogatie naturala, pe langa multele altele, o minune a Apusenilor. Nu o ratati!

---

VIZUALIZĂRI: 2631 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI