Cetatea-muzeu Oradea – comori istorice

TIPĂREȘTE

Începând de la orele amiezii până seara târziu am explorat centrul istoric al orașului Oradea urmărind grandioasele „palate” și clădirile impresionante încărcate de timp și povești. A doua zi dimineață după micul dejun luat la Casa M (vezi impresii) am plecat să cucerim Cetatea Oradei.

Fortificația care a apărat urbea bihoreană și-a pierdut utilitatea militară și a devenit în epoca noastră un spațiu de plimbare și expunere dedicat comunității. S-a reușit în ultimii 10 ani, în mai multe etape, o restaurare și o reabilitare funcțională care să introducă citadela în circuitul cultural-istoric al orașului. Am descoperit cu plăcere acest complex militar și religios care devine treptat un reper important al turismului orădean.

Poziționare și acces. Am urmat indicațiile aplicației de navigație care ne-a condus către parcarea cetății, încăpătoare, cu plată (la automat sau prin sms). Cetatea se poate accesa și pe latura estică, din str. Redutei, în zona parcului și a lacului cu nuferi.

Programul diferă în funcție de sezon: 10.00-18.00 (vara) și 09.00-17.00 (iarna), de marți până duminică; prețul unui bilet este de 15 lei/adult, există reduceri pentru alte categorii de vizitatori, nu se percepe taxă foto. Informații actualizate găsiți permanent pe site-ul oficial.

Cetatea din Oradea

Sistemul de fortificații de formă pentagonală este astăzi înconjurat de cartierele orașului, face parte integrantă din comunitatea locală, e unul din punctele centrale unde se desfășoară evenimentele cultural-artistice.

Construită în perioada renascentistă pe locul unei vechi fortărețe medievale, cetatea în forma actuală a fost finalizată la începutul anilor 1600. Cinci bastioane (un fel de vârfuri de săgeată) apără două porți de acces (Est și Vest), întreg complexul militar fiind înconjurat de un șanț adânc de 5 m, umplut parțial cu apă termală care nu îngheța nici iarna. Un pod de lemn facilita legătura cu poarta de vest.

În mijlocul incintei se află mai multe corpuri de clădiri, așezate tot sub forma unui pentagon, dar construite în perioade diferite. Două corpuri ridicate cu scopul de a găzdui palatul princiar al conducătorilor Transilvaniei în prima jumătate a veacului al XVII-lea sunt azi sediul Muzeului Orașului Oradea. Alte laturi au avut rolul de cazarmă a garnizoanei austriece; un corp de clădire adăpostea brutăria cetății, altele cazarma ofițerilor, grajdurile, corpul de gardă.

Biserica romano-catolică ridicată la 1775 închide una din laturile Palatului princiar, dar nu este singura construcție religioasă din cetate, cercetările arheologice scoțând la iveală ruinele basilicii romanice de secol al XI-lea (unde se spune că a fost înmormântat Sfântul Rege Ladislau I – ebihoreanul.ro/stiri/rege ... iei-169742.html), transformată apoi în biserică gotică.

Ne-am plimbat prin curtea destul de mare, pietruită, am admirat grădina din bastionul Bethlen și amfiteatrul din bastionul Ciunt, galeriile cu arcade care ascund spații pentru evenimente culturale, ancadramentele ferestrelor din corpul central, pietrele din ziduri etc.

Prin Poarta de Est se poate ieși spre un parc dendrologic amenajat cu bănci și alei. Chiar sub ziduri, în fostul șanț al cetății descoperim un lac cu nuferi, loc perfect pentru fotografii.

Muzeul orașului Oradea

În corpurile A și B, clădiri ale Palatului princiar de altădată, se află expozițiile permanente și temporare ale muzeului orășenesc. Găsim casieria și totodată standul unde se găsesc variate suveniruri, achiziționăm bilete și pornim pe traseul indicat. Ce am văzut noi în muzeu?

????Expoziția Matia Corvin – Viața la Curtea Regală mi-a plăcut mult deoarece expune într-un mod interactiv, prin intermediul figurinelor tridimensionale (realizate foarte bine din silicon și plastic), viața de zi cu zi care se desfășura la curtea regelui Matia Corvin la jumătatea anilor 1400. Sunt „atinse” mai multe aspecte ale epocii, grupate în cinci scene tematice, pornind de la ospețele regale și distracția la curtea regelui, până la științe, artă, război și religie. Echipe pluridisciplinare de specialiști au colaborat la realizarea cât mai realistă a acestor scene și a figurinelor-personaje, vorbim aici de îmbrăcăminte, texte, decoruri.

Știați că soția lui Matia Corvin, Beatrice de Aragon – venită din Napoli, a introdus la curtea regală furculița, un instrument banal azi? De asemenea, a adus din Italia măslinele, parmezanul, castanele, ceapa roșie, usturoiul.

Deosebită este și sala dedicată armatei, este ilustrată o tabără de campanie; interesantă este și scena în care ne este prezentată Biblioteca Corviniană. Un amănunt valoros: într-una din săli este amenajat un colț interactiv cu jocuri practicate în perioada medievală, le puteți încerca!

????Expoziția General Moșoiu – Primul Război Mondial. Eliberarea orașului Oradea impresionează pur și simplu. Modul de expunere, grija pentru detalii, ambianța sonoră și obiectele, imaginile și documentele prezentate îți creează impresia unei întoarceri în timp. În timpuri de grele încercări, de sacrificii, dar și de realizări.

Patru încăperi redau atmosfera de război, crâncen eveniment nefast: un soldat în tranșee pe front, o casă civilă – adăpost pentru răniți și pentru soldații care se odihneau între lupte, o bucătărie de campanie, o sală cu mărturii documentare despre rolul generalului Traian Moșoiu în cadrul eliberării Transilvaniei în prima conflagrație mondială. Picturile murale și sunetele amplifică senzația de realitate – o expoziție demnă de toată lauda! (youtube). Accente deosebite: meniul pe front (aprilie 1918) și versurile găsite în ranița unui ostaș mort în luptele de la Sorica (Azuga).

????Expoziția Oradea în machete ne introduce în lumea dioramelor și copiilor miniaturale a unor clădiri reprezentative din urbea bihoreană. Am văzut Primăria, Teatrul de Stat, Sinagoga Sion, Bazarul, Ansamblul Baroc și Palatul de Justiție „animate” de personaje pitice, trăsuri, căruțe de aprovizionare și tramvaie.

????Expoziția Istoria fotografiei orădene reprezintă un rai al iubitorilor și cunoscătorilor într-ale fotografiei. O colecție de tehnică și artă fotografică aparținând unui cunoscut fotograf orădean este expusă în câteva încăperi, modul de expunere urmărind evoluția istorică a fotografiei.

????Expoziția Nouă secole de moștenire – file din istoria Episcopiei Romano- Catolice de la Oradea ne poartă prin etapele istorice traversate de biserica romano-catolică din Oradea. Vedem elemente legate de cultul regelui Sfântului Ladislau, piese de cult și documente legate de Episcopia romano-catolică, precum și informații despre cultele monastice care au existat în Oradea.

????Expoziția Istoria Bisericii Reformate aduce informații despre evoluția cultului reformat la Oradea; mi-a atras atenția tiparnița de secol al XVII-lea reconstruită special pentru această expoziție.

????Expoziția Discoteca ' 70 - ' 80 ne-a captivat simțurile prin muzică, lumini și decoruri. Sala expozițională reface atmosfera unei discoteci din epoca comunistă, unul din puținele mijloace de distracție al vremii. Vedem viniluri, aparatură tehnică (pick-up-uri, magnetofoane, boxe), material documentar și imagistic privind această activitate în Oradea. O expoziție inedită! Felicitări pentru concept.

????Expoziția Biserici în palat te plasează în fața descoperirilor arheologice din Palatul princiar, și anume urmele bisericuței închinate Fecioarei Maria (construită pe la sfârșitul anilor 1200). Vestigii arheologice sunt conservate in situ, platforme de metal și sticlă facilitează vizita, iar în vitrine vedem obiecte descoperite în timpul săpăturilor – vase de lut, cahle de la sobe, monezi.

????Expoziția Sala cu grifoni ascunde de fapt sub acest titlu trei încăperi excepționale, spații decorate cu picturi murale și stucaturi în noul palat ridicat în interiorul cetății de principele Gabriel Bethlen. „Sala cu grifoni” , o sală de primire a oaspeților, te lasă efectiv cu gura căscată. Pe pereți sunt basoreliefuri cu animale fantastice și reale: un grifon, un inorog, doi lei rampați cu câte două cozi, un cal, doi cerbi cabrați (carpatin și lopătar), un ghepard, un elefant de vânătoare. De asemenea, fragmentele de pictură murală din celelalte două săli, realizate în tehnica „al secco” (frescă pe tencuială uscată), impresionează prin modele și culori. Toată aceste elemente de decorațiuni arată rolul jucat de clădire, și anume reședință princiară temporară sau sediu al comandantului cetății.

Concluzii. Acestea sunt expozițiile din cadrul Muzeului Orașului Oradea vizitate în luna august; am mai văzut panourile informative de pe holuri dedicate altor evenimente (de ex. regimul comunist); nu am fost în Lapidarium.

Am fost plăcut impresionați de diversitatea expozițiilor, dar și de modul modern de amenajare și expunere. Nu am beneficiat de ghidaj (se plătește separat), dar sunt suficiente informații afișate încât să poți parcurge singur traseul expozițional (cel puțin în cazul vizitatorilor români). Am achiziționat o broșură dedicată Cetății Oradea, frumos ilustrată, și am încheiat periplul plimbându-ne puțin prin interiorul fortificației. Recomand celor care ajung în Oradea o oprire de vreo două ore la cetatea-muzeu.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI