Padis - Muntii Apuseni, un loc aparte in inima mea

TIPĂREȘTE

In cele ce urmeaza am sa incerc sa va descriu o zona despre care nu cred ca s-a vorbit, si anume Padis din Muntii Apuseni.

Inainte de a continua cu alte rewiew-uri din strainatate. Rareori ne este dat sa auzim de "raiul pe pamant". Padisul este unul din locurile care pot sa justifice un asemenea apelativ. Zona turistica Padis este situata in Parcul National Apuseni, in Muntii Bihor. Aici, chiar poti spune ca natura a creat ceva grandios, acesti munti fiind ca un adevarat "cascaval" cu multe goluri subterane, pesteri, doline, avene, izbucuri, rauri subterane care dispar in pamant si reapar la cativa km distanta. Din Cluj sunt cam 100 km. La iesirea din Rachitele deja vei fi fascinat si uimit de frumusetea locurilor, nu vei mai baga de seama ce rau este drumul. Acum, cat de cat s-a mai lucrat la el.

Eu ma bucur foarte tare pt ca nu s-a modernizat drumul. La Padis, deocamdata, poti spune ca mai exista "natura virgina", unde nu s-a invadat cu multe hoteluri, pensiuni, case de vacanta. Am zis deocamdata. Anul trecut cand am fost ultima oara, deja erau rasarite cateva pensiuni noi. Dupa cum spuneam, vei incepe sa te bucuri de maretia si frumusetea brazilor, a aerului curat, inca de la iesirea din "Rachitelele lui BOC". Incepi si urci printr-o padure cativa km, cand la iesire vei ramenea uimit de o vale foarte frumoasa, brazi, punct panoramic a muntilor din jur. Muntii acestia nu ies in evidenta prin altitudini mari, ci prin frumusetea lor si cum natura nu s-a zgarcit sa adune atatea lucruri frumoase la un loc. Poti face o pauza pe malul raului, satul Doda Pilii (intersectia multor drumuri care duc in locuri frumoase, unul duce la coada lacului Fantanele, Belis). La iesirea din acest sat vei intalni multi pescari de pastrav.

Dupa cativa km vei ajunge la Satul de vacanta IC PONOR, amenajat frumos, casute etajate, loc unde se fac, cred, tabere scolare. Anul trecut, erau niste copii la ceva ora, ca la scoala. Noi ne continuam drumul prin frumoasa padure de brazi, mergand putin mai bine, aici fiind cateva portiuni mici cu urme de asfalt. La o rascruce de drumuri vei intalni niste cladiri parasite, in paragina si un indicator cu Cheile Somesului Cald si Cetatea Radesei. Am auzit ca sunt bestiale, dar nu le-am vizitat nici intr-un an, poate si din cauza ca au un grad de dificultate putin mai mare, parcurgera lor.

Apoi, drumul devine putin mai rau, mai stancos. Dupa ceva timp, ajungem in sfarsit pe Platoul Padis. Aici, singurele locuri de cazare sunt niste casute sub forma de butoi si in cort, cum face majoritatea persoanelor care merg acolo (asta era in 2004-2005). Abia acum au inceput sa se contruiasca cateva pensiuni. Ne gasim si noi un loc pe acest platou, pe malul unui rau, mai mult secat, dupa care vine o tanti sa ne intrebe daca nu vrem lapte sau placinta. Exista cativa localnici acolo, se ocupa cu cresterea animalelor si stau in niste baraci. Asa ciudat vorbesc, au un accent ciudat.

Acum va relatez prima oara cand am fost la Padis in 2004. De fapt, parintii mei m-au purtat foarte mult in excursii si mi-a povestit cum a facut traseul "Cetatile Ponorului" cu mine in spate, eu avand vreo 2-3 ani, traseu destul de greu. De la parintii mei am mostenit iubirea asta fata de a calatori cat mai mult. De mica m-au purtat prin toata tara, mergeam in week-end-uri peste tot, chiar daca se circula atunci o sapt si o sapt cu numerele pare si impare. Le multumesc foarte mult. Sa revenim la subiect. Ne-am instalat, atunci fiind in excursie numai eu cu sotul, prietenul pe-atunci, ne-am facut un foculet cu ce-am gasit in zona, am admirat varful Biserica Motului, care era in fata noastra, apoi adormind cu gandul la ce vom vizita a doua zi. Dimineata am fost treziti de un vitel care lingea praful de pe masina. Ne-am adunat boarfele si am strabatut inca vreo 5 km, printr-o zona superbaaaaa, era natura "goala", daca pot spune asa, minunat, brazi, pe jos muschi, parca calcai pe puf, ape curgatoare cristaline si un adevarat calmant pt psihicul nostru obosit. In zona aceea sunt foarte multe obiective, dar nu cred ca iti ajunge o saptamana sa la poti vizita si parcurge traseele. La un moment dat, ne intersectam cu drumul care vine dinspre Oradea, iar apoi ajungem "La Glavoi" (anul trecut erau pancarte cu sloganul "Glavoi fara gunoi") sau "La Grajduri", cum i se mai spune. Aici este de fapt adevarata zona de campare, dar tot timpul este plin si noi preferam sa stam in zona Cabanei Padis.

Cei care iubesc si traiesc viata la cort, aici e lumea lor. Tineri cu chitare, imi inchipui ce frumos este noaptea. Doar atat ca nu cred sa existe wc-uri, apa, in afara de un singur izvor la bariera drumului care duce spre cetati. Atmosfera frumoasa pt cine -i place. Este un chiosc de unde mi-am luat o revista cu informatii si cu harta Padisului. Precizez ca unde se termina zona de campare pe drum s-a pus bariera tocmai pt a nu intra masinile, doar este rezervatie naturala.

Cineva ne-a indrumat sa vizitam prima data Pestera Ghetarul Focul Viu, deoarece aceasta pestera are tavanul spart, iar la orele pranzului razele soarelui patrund in pestera exact pe ghetar creand un decor si o imagine feerica. Este ceva unic. Ne-am si ratacit putin prin padure. Apoi ne-am indreptat spre Cetatile Ponorului, pe care in acel an le-am privit doar de ''La balcoane". In anii urmatori le-am parcurs de 2 ori cu prieteni diferiti, la care am insistat foarte mult sa vina sa vada aceasta maretie. De la acea bariera se merge cam 1km pe jos, dupa care ajungi la punctul de unde cobori prin padure la aceste cetati. Acolo este si Pensiunea "Cetatile Ponorului", detalii nu stiu. Am inceput sa coboram pe o poteca prin padure, cand in fata noastra am zarit o "poarta", un portal, de fapt acesta este Portalul Cetatilor Ponorului.

Continuare o voi face diseara, ma scuzati s-a trezit copilul si trebuie sa plecam.

---------------Nota webmaster22: Impresiile au fost competate de autor prin urmatoarele:

Acest portal, inalt de vreo 70m, este incadrat intr-un perete de peste 150m inaltime, pe sub care se pravaleste zgomotos raul Valea Cetatilor, acesta definindu-se a fi ponor, si iese la suprafata printr-un izbuc, la mare distanta, in Cheile Galbenei, parca, formand o frumoasa cascada. Aici coborarea, pana la portal, este putin dificila, in unele portiuni trebuie sa te ajuti de un cablu, printre blocuri mari de stanca si brazi cazuti la pamant.

Cetatile Ponorului sunt constituite din 3 mari doline, cu pereti inalti de peste 300m. Trecerea dintr-o dolina in alta se face pe niste scari de metal, pe alocuri cu trepte lipsa. Imaginea de sub portal este ametitoare.

Langa raul acela zgomotos care iese din pamant si se pierde in Pestera Cetatii Ponorului, este un lac cu apa cristalina.

Turistii experimentati si echipati corespunzator pot cobori in pestera si sa urmeze firul apei, acesta facandu-se numai cand apele sunt mici. Aceasta pestera mai are o intrare din dolina 3. Tot in aceasta dolina, am vazut odata la televizor o nunta de clujeni si preotul era chiar o cunostinta de-a mea. Dupa mult timp cand m-am intalnit cu el, l-am intrebat despre acesta nunta. Mi-a povestit cum acei miri, au vrut neaparat sa se casatoreasca acolo, existand o piatra ca un altar si nu stiu ce simboliza pt ei. Bineinteles ca tipa nu era imbracata in rochie de mireasa, dar au mers cu cortul si cu invitati care puteu face acest traseu. Emisiunea era "Natura si Aventura". In acesta dolina exista chiar si o fereastra naturala. Urcarea spre vizitarea balcoanelor este putin cam dificila. Din acesta dolina se urca pe o panta cu grohotis si stanci. Cel mai rau este pt persoanele din spate, cand mai fac cunostinta cu cate o piatra in picior sau mai rau in cap.

Oricum, daca aveti putin de conditie fizica, merita facut acest traseu.

Sunt altele mult mai dificile, unde se merge deasupra apei pe cablu, periculoase pt amatori ca noi. Balcoanele sunt in numar de 4 si arata adevarata maretie a locului, brazi inalti crescuti in conditii deosebite pe peretii aceea verticali, parca si cerul are alta culoare.

Dupa vizitarea balcoanelor ne intoarcem inapoi La Grajduri, unde am lasat masina, obositi, dar impliniti. In aceasta zona sunt multe pesteri, chei, poieni, etc.

Daca aceste obiective ar fi in alta tara, ei ar sti cum sa le scoata in evidenta si sa atraga cat mai multi turisti. Precizez ca pe drum am intalnit mai mult turisti straini, decat romani. Bine ca ei stiu sa valorifice orice firicel de apa, iar noi care avem "mine de aur" le lasam in paragina si distrugem mai tare natura.

Am sa pun cateva poze, desi nu multe, noi mai mult filmam, de exemplu cu Focul viu nu am poze, doar filmare. Se poate pune filmare?

La sfarsit am sa pun niste poze cu ceva foarte urat, pt mine, au fost facute in 2007, la intoarcere, pe marginea drumului erau " pereti" intregi de lemne taiate. Efectiv era rasa o portiune foarte mare de padure. Am inteles ca a fost o furtuna si i-a smuls din pamant. Dar chiar asa?

Pt mine Padisul ramane si ramane o zona ... nu-mi gasesc cuvintele....

---

VIZUALIZĂRI: 9489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI