Lumea Pierdută a Padișului

TIPĂREȘTE

După atâtea locuri frumoase văzute în Apuseni, am lăsat pentru ultima zi petrecută în Padiş, vizitarea Platoul carstic Lumea Pierdută. Nu prea știam la ce să ne așteptăm, recunosc că numele în sine te face curios şi te invită la aventură.

Traseul urmat de noi este unul ușurel, destinat oricărui tip de bocanc, chiar și începătorilor. Dureaza aproximativ 3 ore - 7,5 km (dus) cu plecare de la Cabana Padiș, pe marcaj cruce galbenă. Toate traseele parcurse de noi au fost foarte bine semnalizate, nicăieri nu am găsit descrieri mai bune ale traseelor şi ale obiectivelor ca în zona Padiș.

Lumea Pierdută este un platou carstic de un interes deosebit. El ascunde câteva fenomene carstice remarcabile: avenul Gemănata (82m) avenul Negru (108m), avenul Acoperit, avenul Pionierilor, Peștera Căput și alte formațiuni carstice.

Numele de Lumea Pierdută se trage de la frumuseţea sălbatică ce i-a impresionat pe primii exploratori, o regiune sălbatică izolată, acoperită de o pădure deasă și înaltă de conifere, ce îngreunează orientarea.

Am pornit de la Cabana Padiş urmând marcajul cruce galbenă. Până să intrăm în pădure am trecut pe lângă tarabele din zonă unde se vând produse tradiţionale (brânză, palincă, dulceţuri, siropuri, langoși, etc.), fiind invitaţi de către localnici să gustăm din produsele lor. Le-am lăsat pentru mai târziu, la întoarcere.

După traversarea pârâului Gârjoaba, poteca îngustă a traseului te duce pe rând prin păduri de molid, fag, poieni, peste pârâuri, urcă printre stâncile pline de muşchi, tufe de mure şi urzici. Odată intraţi în pădure, în jurul nostru totul este de un verde crud, nici nu zici că este luna septembrie.

Prima oprire am facut-o în Poiana Rotundă, unde ne-am delectat şi cu câteva dulciuri din rucsac. De aici am urcat uşor până la o creastă plată, apoi am coborât până la Pârâul Ursului.

După ce am traversat pârâul prin apă, pe pietre, am urcat o pantă de toată frumuseţea - timp de vreo cincisprezece minute n-a scos niciunul nici un sunet. Am ajuns pe platoul carstic Lumea Pierdută, unde am intâlnit şi indicatorul cu avenele. Traseul este circular şi îl poţi străbate în oricare direcţie. Ghidați de marcaj, noi am făcut stânga spre Avenul Acoperit. Acesta este o pestera-aven de 88 metri, cu două intrari, nu poate fi vizitată fără echipament adecvat de speologie.

Urmând marcajele, ne-am îndreptat spre Avenul Pionierilor, care este ceva mai mic, măsurând în adâncime cât și în lățime 9 metri. Avenul Pionierilor a fost descoperit în anul 1975 de către pionierii din Oradea, de unde şi numele.

De aici, după un urcuș domol ajungem la Avenul Negru. Acesta este cel mai adânc aven din Lumea Pierduta, aşa cum îi spune şi numele, pare înfricoşător, având o adâncime de 108 metri şi o deschidere de 50 metri. Avenul Negru comunică în subteran printr-un râu cu Avenul Gemănata. La gura avenului se văd aburii cum se ridică din adâncuri.

Pădurea sălbatică acoperă în totalitate platoul carstic şi este din ce în ce mai deasă, te poţi pierde foarte uşor dacă nu urmezi marcajele. Este chiar o lume pierdută, în care trunchiuri de copaci zac putrezind pe jos.

Cum avem deja antrenament să sărim peste copacii cazuţi, dupa 15 minute traseul ne scoate la gigantica gură a Avenului Gemănata, care are două deschideri gemene, despărţite de un pod natural de piatră. Este cel mai spectaculos dintre cele patru avene, are un diametru de 20 m și o adâncime de 100 m.

Am făcut foarte multe fotografii, dar din păcate nu am putut surprinde aspectul exact al avenelor. Cred că trebuie să fii acolo pe marginea lor şi să simţi cum ţi se înmoaie genunchii la vederea hăului.

La întoarcere am avut parte de o altă surpriză plăcută, în drumul nostru am trecut pe lângă niște cai liberi, ce pășteau într-o poiană.

Dacă iubeşti muntele şi mersul pe munte trebuie să ajungi pe aici!

Lumea Pierdută este un traseu care ajută sufletul să se liniştească, să uite pentru vreo 3 ore de problemele cotidiene.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI