La pas prin zona Padiș

TIPĂREȘTE

Padiș este unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase locuri din România. Datorită reliefului carstic remarcabil atât ca întindere, cât și ca amploare și varietate a formelor, situează Padiș-ul pe primul loc din țară în ce privește dezvoltarea formelor carstice, datorită căruia a ajuns vestit în toată țara și nu numai.

După ce am mâncat micul dejun la cabana Simirian, am pornit să descoperim și noi minunățile locului. Am pornit cu mașina din Padiș până la Glăvoi, locul de unde pornesc cele mai multe trasee turistice. Campingul Glăvoi este un camping neamenajat, camparea este permisă atât cu cortul cât și cu rulota. Aici există un post de salvamont și câteva locuri unde se poate mânca.

Am parcat mașina și ne-am îndreptat spre un panou mare, unde erau trecute toate traseele care pornesc din Glăvoi. Am ales să vizităm următoarele obiective turistice: Ghețarul Focul Viu, Piatra Galbenei, Avenul Borțig și zona Balcoanelor de deasupra Peșterii Cetățile Ponorului.

Ghețarul Focul Viu

Am pornit din Glăvoi pe un drum forestier spre peștera Focul Viu. După aproximativ 200 de metri am întâlnit și indicatorul spre peșteră, marcat cu punct galben. Am traversat pârâul urmărind marcajul și am intrat în pădure, conform indicatorului până la peșteră trebuia să ajungem în 45 de minute. Drumul prin pădure este lejer, urcă lin. De-a lungul cărării am văzut mulți copaci smulși cu tot cu rădăcină din pământ, căzuți în urma furtunii care a afectat vestul țării în septembrie 2017. Am fost nevoiți de multe ori să ne abatem de la traseu pentru a ocoli copacii. Urcarea nu este foarte grea, iar pădurea arăta factastic! Multă verdeață, mușchi și ciuperci. La un moment dat drumul nostru s-a intersecat cu un alt drum care ducea spre Groapa de la Bârsa (marcaj bandă galbenă). Noi ne-am continuat drumul spre peșteră, lăsând vizita la Groapa de la Bârsa pe altădată.

După 50 de minute de la plecare am ajuns la peșteră. Pe un panou am găsit informații despre peștera Focul Viu. Aceasta se află la o altitudine de aproximativ 1165 m, adăpostind al treilea ghețar ca mărime din România, cu un volum de 25.000 metri cubi de gheață. Ghețarul s-a format datorită ferestrei din tavan care reține aerul rece și datorită lipsei ventilației.

Peștera este formată din Sala Mică unde se găsesc diferite formațiuni stâncoase și Sala Mare care adăpostește ghețarul. Datorită luminii care intra în încăpere, prin fereastra din tavan, reflectându-se în ghețar, ii dau acestuia un aspect deosebit, asemenea unui foc viu. Locul devine spectaculos în timpul amiezii când razele soarelui pătrund în peșteră.

Pentru a ajunge la gura peșterii a trebuit să coborâm o pantă amenajată cu trepte din bușteni. Coborârea este abruptă. Accesul în peșteră este blocat de o poartă metalică imensă, care ocupă toată gura peșterii. De acolo am reușit să facem câteva fotografii în interior.

Piatra Galbenei

De la peșteră ne-am continuat traseul spre Piatra Galbenei. Pentru asta ne-am întors pentru scurt timp pe traseul pe care am venit, după care am făcut dreapta, conform indicatorului - marcaj punct galben. Distanța dintre aceste două obiective nu este prea mare, se parcurge în 20 – 30 minute. Traseul este ușor, cu suișuri și coborâșuri, pur și simplu o plimbare prin pădure. Ultima parte, când se urcă pe pietre este puțin mai dificilă, cu rădăcini, pământ și puțini bolovani.

Ajunși pe Piatra Galbenei priveliștea este uimitoare, un loc cu o panoramă frumoasă spre Munții Bihorului și a Văii Galbenei. Cât vezi cu ochii numai pădure, se vede chiar și pârtia de la Arieșeni. Când am ajuns noi deasupra pădurii erau nori, dar în câteva minute au dispărut și ne-am putut bucura de priveliște.

Piatra Galbenei se află la o altitudine de 1234 de metri, este o zonă protejată, monument al naturii. Partea sudică a versantului este un abrubt calcaros de peste 200 metri adâncime.

Sub Piatra Galbenei se întinde o frumoasă pădure de fag, încă verde în momentul vizitei noastre.

Avenul Borțig

Urmând același semn, punct galben, am pornit spre Avenul Borțig. Drumul este la fel de spectaculos, cu locuri virgine, copaci smulși din rădăcină, flori de toamnă multicolore, din loc în loc câte o ciupercă. Poteca este ușor de urmărit iar dificultatea traseului este redusă, ușor spre mediu. Copacii căzuți ne-au pus de multe ori la încercare imaginația pentru a găsi o rută ocolitoare, dar ne-am descurcat. După aproximativ o oră, am ajuns la Avenul Borțig.

Avenul are o adâncime de 54 metri, deschiderea are un diamteru de 35 metri, iar pe fundul avenului se află un ghețar ce conține aproximativ 30.000 metri cubi de gheață. Este al doilea ghețar subteran ca mărime din țară, după Ghețarul Scărișoara și se află la o altitudine de 1200 de metri.

Nu se poate vizita în interior pentru că nu există căi de acces. Cu câțiva ani în urmă a fost instalată o scară de lemn care făcea posibil accesul până la platforma superioară a ghețarului. Din această zonă au fost săpate trepte în gheață, astfel încât să se poată coborâ până la baza ghețarului. Întreținerea acestora nu a mai fost facută în ultimul timp și astfel treptele de lemn s-au distrus. Momentan se poate intra în aven doar cu echipament specializat de speologie.

Am făcut un film și câteva fotografii de pe marginea avenului, este destul de înfricoșător. Nu recomand pentru cei care au rău de înălțime să se apropie prea mult, este destul de periculos.

Balcoanele Cetății Ponorului

Am pornit mai departe spre următorul obiectiv turistic pe care ne-am prospus să-l vizităm și anume, Balcoanele Cetății Ponorului. De la Avenul Borțig am coborât spre Balcoane pe un traseu marcat cu punct galben, cu foarte mulți copaci cazuți. Traseu a fost destul de lejer pentru noi care coboram, dar cu dificultate medie la urcare, datorită pantei accentuate. Erau porțiuni unde nu puteai să ocolești copacii cazuți și trebuia să sari peste ei.

După vreo 20 de minute am ajuns la o intersecție, de acolo am părăsit marcajul punct galben și am urmat traseul marcat cu punct albastru. După vreo 10 - 15 minute am ajuns la primul dintre cele patru balcoane (locuri de belvedere deasupra Cetății Ponorului).

Priveliștea este foarte spectaculoasă dar în același timp cam înspăimântătoare, suntem pe marginea prăpastiei. Îți cam tremură puțin picioarele când stai cu aparatul la ochi pe buza peretelui (până jos sunt vreo 200 metri). Lipsește cu desăvârșire orice fel de amenajare de protecție. Aici au existat cândva balustrade din lemn, dar s-au degradat cu timpul şi au fost desfiinţate. De aici se pot vedea cele 3 doline de la Cetățile Ponorului. Dolinele sunt formaţiuni sub formă de pâlnie, care au luat naştere în urma dizolvării calcarului de către apă.

Balconul 1 oferă o privelişte largă asupra Dolinei III. Traseul continuă pe marginea abruptului, până la Balconul 2, care oferă din nou o privelişte asupra Dolinei III, apoi traseul se îndepărtează de margine. Balcoanele 1 şi 2 sunt atârnate deasupra unui perete perfect vertical de peste 200 de metri înălţime.

În aproximativ 10 minute de la primul balcon ajungem la Balconul 3, situat deasupra Dolinei II. De aici se observă foarte bine creasta de stâncă ce desparte Dolinele I şi III. După o scurtă coborâre, traseul urcă puţin spre dreapta până la Balconul 4, de unde se poate admira o ultimă privelişte, tot asupra Dolinei II.

După ce ne-am bucurat de aceste priveliști am pornit mai departe, drumul urcă uşor prin pădure, apoi coboară, până ce iese într-un drum forestier. Ajunși în drumul forestier am făcut stânga, iar după 10 minute am ajuns în Glovoi, locul de unde a început excursia noastră din această zi.

Traseul este foarte bine marcat, felicitari celor de la salvamont! Există marcaje aplicate pe arbori, stânci, tăbliţe indicatoare și stâlpi cu indicatoare.

Fiind destul de obosiți, după o excursie de aproximativ 6 ore, în Glăvoi am întins o pătură și ne-am bucurat de căldura soarelui de septembrie.

A fost o zi minunată de care ne-am bucurat din plin.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI